Canon 1039
Orice înstrăinare necesită consimțământul persoanelor în cauză.
Canon 1040
Dacă bunurile ecleziastice au fost furate cu încălcarea legii ecleziastice, dar în conformitate cu dreptul civil, autoritatea superioară va decide, după o analiză matură, dacă, cum, împotriva cui și ce acțiune să propună pentru a apăra drepturile Bisericii.
Canon 1041
Cu excepția cazului în care este o chestiune de preț neglijabil, fără permisiunea specială a autorităților menționate în canoanele 1036 și 1037, bunurile ecleziastice nu pot fi vândute sau împrumutate administratorilor sau rudelor acestora până la al patrulea grad de sânge sau cumnată .
Canon 1042
Canoanele 1035 și 1041 se aplică nu numai înstrăinării, ci oricărui act care ar putea afecta statutul de proprietate al unei persoane juridice.
TITLUL IV.
Testamente pioase și daruri evlavioase
Canon 1043
§1 Cel care este calificat în conformitate cu legea naturală sau ecleziastică să dispună de bunurile sale în mod liber, poate să le doneze în scopuri evlavioase printr-un act juridic între cei vii sau să le lase testamentului în caz de deces.
§2 În cazul testamentelor în favoarea Bisericii, regulile dreptului civil vor fi respectate pe cât posibil. Dacă au fost omise, moștenitorilor trebuie să li se reamintească faptul că sunt obligați să îndeplinească voința compilatorului.
Canon 1044 -
Voința credincioșilor care donează sau își trimit proprietatea în scopuri evlavioase printr-un act între un testament viu sau legal, trebuie să fie îndeplinită cu atenție cu privire la modul de administrare și utilizare a proprietății, fără a aduce atingere canonului 1045.
Canon 1045
§1 Ierarhul local este executorul tuturor darurilor și moștenirilor evlavioase făcute prin testament și acționează între cei vii.
§ 2 Ca urmare, ierarhul local are dreptul și datoria de a supraveghea îndeplinirea lucrurilor evlavioase. Alți executori sunt obligați să depună o factură după încheierea mandatului lor.
§ Anexele 3K atașate unui testament care sunt în conflict cu acest drept al ierarhului local nu vor fi luate în considerare.
Canon 1046
§1 Cel care a achiziționat proprietatea prin trimitere la administrație își va notifica propriul ierarh despre aceasta și îi va preda o listă a tuturor bunurilor și a obligațiilor asociate acestora. Dacă donatorul interzice în mod explicit acest lucru, linkul nu va fi acceptat.
§ 2 Ierarhul va cere ca bunurile încredințate să fie depuse în siguranță și, conform canonului 1045 §2, să asigure executarea unei moșteniri evlavioase.
§3 Dacă proprietatea a fost încredințată unui membru al unei societăți sau societăți religioase care duce o viață comună în maniera religioasă și dacă a fost donată unui templu local sau eparhial sau credincioșilor care locuiesc acolo sau pentru a sprijini alți evlavioși scopuri, de către ierarhul relevant menționat în Canon 1021 § 1, înseamnă ierarhul local.
Canon 1047
§ 1 Legea înseamnă printr-o temelie evlavioasă:
1. fundații evlavioase independente, care formează seturi de lucruri destinate lucrărilor evlavioase ale apostolatului, carității spirituale și de proprietate și sunt recunoscute ca persoane juridice de către autoritatea ecleziastică relevantă;
2. Fundațiile independente de mărfuri, care constituie proprietate moștenită în orice mod unei persoane juridice cu obligația pe termen lung, astfel cum este specificat de dreptul particular, de a servi din venitul anual în scopurile menționate la punctul 1.
§2 Dacă proprietatea unei fundații dependente a fost încredințată unei persoane juridice subordonate episcopului eparhial, aceasta trebuie predată instituției menționate în canon 1021 §1 după expirarea termenului prescris, cu excepția faptului că fondatorul exprimă în mod expres un alt testament; în caz contrar, proprietatea va aparține acestei persoane juridice.
Canon 1048
§1 O fundație cuvios independentă poate fi stabilită numai de un episcop eparhial sau de o altă autoritate superioară.
§ 2 Pentru acceptarea legală a unei fundații de mărfuri dependente de către o persoană juridică, este necesar acordul ierarhului local. Ierarhul local își va da consimțământul numai după o constatare validă că persoana juridică este capabilă să accepte un nou angajament și să își îndeplinească angajamentele deja asumate; în special, ierarhul local se asigură că venitul corespunde pe deplin angajamentelor anexate în conformitate cu obiceiul propriului său rit.
§ 3 Alte condiții fără de care nu este posibilă stabilirea sau acceptarea unei fundații evlavioase pot fi definite de o lege specială .
Canon 1049
Ierarhul local care a înființat sau a aprobat o fundație pioasă va desemna imediat un loc sigur pentru depozitarea banilor și a donării bunurilor mobile desemnate pe nume, astfel încât acești bani sau valoarea bunurilor mobile să poată fi asigurate cât mai curând în mod rezonabil și profitabil către înțelept, la discreție și după audierea persoanelor în cauză și a consiliului competent, depuse în favoarea fundației respective, detaliind angajamentele.
Canon 1050
Un exemplar al hărții Fundației va fi depus în arhivele Curții Eparhiale, celălalt în arhivele persoanei juridice.
Canon 1051
§1 Fără a aduce atingere canoanelor 1031 și 1044-1046, se întocmește o listă a obligațiilor prin care se împovărează fundațiile fundației și se plasează într-un loc vizibil, astfel încât îndeplinirea obligațiilor să nu fie neglijată.
§2 Preotul paroh și directorul templului păstrează și păstrează o carte în care sunt marcate obligațiile individuale, împlinirea lor și milostenia.
Canon 1052
§1 Reducerea obligației Divinelor Liturghii este rezervată Scaunului Apostolic.
§2 Dacă este specificat explicit în carta fundației, ierarhul local poate reduce numărul de Liturghii divine pentru a reduce veniturile.
§3 Numărul de Liturghii divine va fi redus de către episcopul eparhial pe durata cauzei reducerii veniturilor, în funcție de cuantumul onorariului prevăzut în eparhie, dacă nu există cineva care este obligat să adauge valoare și poate fi obligat în mod eficient să facă acest lucru.
§4 Episcopul eparhial poate reduce obligațiile Divinelor Liturghii, care împovără instituția, dacă venitul din acestea nu poate fi același ca la momentul adoptării moștenirii și, prin urmare, este insuficient.
§ 5 Autoritatea menționată la § 3 și 4 este, de asemenea, învestită în reprezentările generale ale societăților religioase și ale societăților care, în maniera religioasă, duc viața comună a dreptului papal sau patriarhal.
§6 Puterile menționate la §3 și 4 pot fi transferate de către episcopul eparhial numai episcopului auxiliar cu drept de succesiune, episcopului auxiliar, vicarului general sau vicarilor episcopali, cu excluderea delegării ulterioare.
Canon 1053
Autoritățile menționate în canonul 1052 pot, pentru o cauză justă, să transfere obligațiile Divinelor Liturghii către alte zile sau instituții decât cele menționate în cartă.
Canon 1054
§1 Ierarhul local poate reduce, rearanja sau schimba darurile sau legatele credincioșilor în scopuri evlavioase numai dintr-un motiv justificat și urgent, dacă fondatorul i-a autorizat în mod expres să facă acest lucru.
§2 În cazul în care îndeplinirea obligațiilor impuse a devenit imposibilă din cauza unei reduceri a veniturilor sau din alte motive fără vina administratorilor, ierarhul local poate, după consultarea cu persoanele în cauză și cu consiliul relevant și cât mai bine posibil în conformitate cu voința fondatorului, reduceți aceste obligații în mod echitabil, fără a aduce atingere canonului 1052.
§3 În alte cazuri, este necesar să apelăm la Scaunul Apostolic sau la patriarh, care acționează cu acordul Sinodului permanent.
PARTEA XXIV.
Dispoziții generale cu privire la instanțe
Canon 1055
§ 1 Rolul instanțelor este:
1. protejarea drepturilor persoanelor fizice și juridice și confirmarea faptelor juridice
2. decizia privind infracțiunile și impunerea de pedepse.
§2 Litigiile apărute în exercitarea puterii administrative sunt soluționate numai de o autoritate superioară conform canonului 996 - 1006.
Canon 1056
În cazurile rezervate oricărei instanțe a Scaunului Apostolic, se vor aplica reglementările emise de acea instanță.
Canon 1057
Ordonanțele slujitorilor lui Dumnezeu sunt guvernate de regulamente speciale emise de Papa.
TITLUL I.
Jurisdicția instanței
Canon 1058 -
Papa nu poate fi judecat de nimeni.
Canon 1059
§1 Datorită întâietății Papei, fiecare credincios își poate supune disputa în orice etapă a curții la Papa, care este judecătorul suprem pentru întreaga lume catolică și care se decide singur sau prin curtea Scaunului Apostolic sau prin judecători numiți de el.
§2 Prezentarea unei dispute către Papa nu va suspenda exercitarea puterii unui judecător care a început deja procedurile în cauză, cu excepția cazului în care se face apel. Prin urmare, judecătorul poate continua procesul până la pronunțarea hotărârii, cu excepția cazului în care papa declară că a rezervat cazul.