Vocea este o manifestare acustică a unei persoane, a esenței sale fiziologice și mentale. O voce sănătoasă sună asimptomatic și o percepem fără a atrage atenția. Cu toate acestea, există și abaterile sale patologice, care pot lua mai multe forme, cele mai frecvente fiind răgușeala, șuieratul sau răgușeala. Vocea are nevoie de antrenament, dar nu de multă tensiune și oboseală, minciuna de a urma așa-numitul igiena vocii de la o vârstă fragedă. Copiii, în special la grădiniță, ar trebui încurajați să nu-și sporească vocea. Dar copiii sunt copii și încă nu pot judeca suficient încât să ne gândim bine la ei. De exemplu. în echipa copiilor din grădiniță sau pe terenul de joacă, le place să strige, ale căror, fără să știe, deteriorează corzile vocale.

dumneavoastră

Tulburări vocale

Simptomele lor sunt o voce înăbușită, răgușeală și imposibilitatea de a scoate un sunet. Tulburările vocale sunt împărțite în funcție de cauza lor în tulburări vocale condiționate organic și funcționale. Cauza tulburărilor condiționate organic sunt bolile laringelui, iar copiii suferă adesea de inflamația acestuia (laringită). Tulburările funcționale ale vocii includ psihogene, în care este o tulburare vocală bruscă, în timp ce laringele nu este afectat.

Cauza poate fi un șoc mental sever, care apare doar rar în copilărie. Poate fi cauzată de frică, groază, frică, tristețe, furie sau o situație conflictuală. Tulburările vocale prin depășirea vocii apar din intensitatea excesivă a vocii, tehnica vocală incorectă, asociată cu o tulburare a mecanismului respirator și simptomul este o voce încețoșată sau răgușită.

La examinarea laringelui, există de obicei doar o constatare minimă, umflarea ulterioară a corzilor vocale și formarea nodulilor. Boala poate duce la insuficiență permanentă a cordului vocal și răgușeală persistentă. Tulburările vocii apar mai ușor și mai rapid la cei care suferă de nazofaringită recurentă, rinită și tuse sau după îndepărtarea amigdalelor, din cauza anginei frecvente. În cazurile mai ușoare, vocea este doar ascunsă, în cele mai grele este formată doar prin sunete șuierătoare.

Boli ale corzilor vocale

Sforaitul poate fi un simptom al unei rase întregi de boli diferite. Baza formării vocii este sunetul datorat vibrației corzilor vocale. Dacă proprietățile de vibrație ale corzilor vocale sunt încălcate, cuvântul devine zgomotos. Un sforăit poate semnala o răceală complet obișnuită, însoțită de inflamația căilor respiratorii, uneori poate fi o supraîncărcare a corzilor vocale, de ex. cu țipete constante.

Dacă răgușeala durează mai mult de trei săptămâni, trebuie solicitat ajutor special de la un medic gât, resp. foniatru. Comutarea vocală duce la deteriorarea corzilor vocale, corzilor vocale pe care se formează diverși polipi, noduli, dar și modificări majore.

Corzile vocale sunt afectate și de respirația cu gura deschisă, mai ales iarna, dar și de umiditatea și compoziția aerului. Disfonia hiperkinetică pediatrică este o tulburare vocală foarte frecventă la copii cauzată de tulpina vocală excesivă, cu un simptom de răgușeală. Apare după intrarea în grădiniță, unde copiii încearcă să atragă atenția și să strige unul la celălalt, aplicând astfel o presiune excesivă de fonație asupra corzilor vocale. Prin un efort atât de constant al corzilor vocale, nodulii vocali se pot dezvolta pe ele, mai ales pe ambele corzi vocale, cu o locație cam la jumătatea lor, pe marginea interioară, iar vocea copilului devine astfel neclară, răgușită. Tratamentul pentru copiii mici constă în igiena vocală (nu țipă, nu cântă tare sau râde pentru „întreaga rundă”) și reeducare vocală, adică exercițiu vocal.