Diabetul este o boală metabolică cronică.
Lipsa insulinei sau prelucrarea insuficientă a acesteia în țesuturi determină niveluri ridicate de zahăr din sânge. Acest lucru duce la alterarea metabolismului zaharurilor, grăsimilor și proteinelor. Nivelurile persistente de zahăr din sânge duc la deteriorarea vaselor mici ale organelor individuale, inclusiv a rinichilor. Rinichii sunt un organ vital important care asigură excreția deșeurilor și a substanțelor nocive. Rinichii sunt implicați în mod semnificativ în reglarea tensiunii arteriale și în formarea celulelor roșii din sânge.
Afectarea rinichilor ca urmare a diabetului se numește nefropatie diabetică.
Odată cu această afectare a rinichilor, apar modificări în vasele mici ale rinichilor, în vasele așa-numitelor glomeruli renali, care sunt unitățile funcționale de bază ale rinichilor. Gradul și dezvoltarea leziunilor renale depind de starea și compensarea diabetului. Nivelurile prelungite ridicate și slab controlate ale zahărului din sânge sunt un factor major în afectarea rinichilor.
Hipertensiunea arterială joacă, de asemenea, un rol important în afectarea rinichilor.
Contribuie semnificativ la deteriorarea treptată a rinichilor și la deteriorarea funcției acestora. Diabeticii prezintă un risc și o probabilitate semnificativ mai mari de a dezvolta insuficiență renală și eventual eșec la insuficiența renală avansată. Diabeticii sunt mult mai adesea dependenți de dializă sau tratament de transplant. Nefropatia diabetică apare în mai multe etape.
Determinarea cantității de albumină în urină, așa-numita albuminurie, joacă un rol cheie în diagnostic.
Dacă albuminuria este normală, aceasta indică absența nefropatiei diabetice. Dacă cantitatea de albumină din urină începe să crească peste valorile stabilite, aceasta este o dovadă a nefropatiei diabetice incipiente. În acest caz, vorbim despre așa-numita microalbuminurie. În acest stadiu, funcția renală poate fi menținută la parametri normali prin tratamentul eficient al diabetului și hipertensiunii arteriale.
O creștere susținută a excreției de albumină urinară asociată cu hipertensiunea arterială este indicativă a nefropatiei diabetice.
Dacă pierderea de albumină urinară este mare, se dezvoltă umflături în tot corpul. Această afecțiune este asociată cu manifestări severe de insuficiență cardiovasculară și manifestări de ateroscleroză. Stadiul avansat al nefropatiei diabetice se caracterizează prin acumularea de deșeuri datorită funcției renale semnificativ reduse. Rezultatul poate fi insuficiența renală și includerea pacientului într-un program de dializă. Pacienții care îndeplinesc criteriile prescrise pot fi înscriși într-un program de transplant. Prevenirea de bază constă în diagnosticarea precoce și tratamentul eficient al diabetului și tratamentul eficient al tensiunii arteriale. Un alt pas important este diagnosticul de nefropatie diabetică. Nefropatia diabetică trebuie detectată la timp, monitorizată și tratată adecvat.
Un pacient cu nefropatie diabetică se află în îngrijirea unui nefrolog specialist.
Atunci când se tratează tensiunea arterială la un diabetic, trebuie avut în vedere faptul că trebuie aplicate criterii mai stricte ale tensiunii arteriale diabetului. Scopul ar trebui să fie atingerea presiunii țintă de 125/75 mmHg, în special în cazurile în care este prezentă albuminuria.