sălbatic nu, -e femei. r. dilua. loc de fugă, sălbăticie: încă este împrăștiat acolo, locuri de fugă, sălbatic pentru lupi. (Smochin.)
1. un om sălbatic, necivilizat, membru al unui trib primitiv: Avea impresia neplăcută că se află undeva în jungla ecuatorială și că caută o turmă de sălbatici necunoscuți. (Urb.)
2. o persoană sălbatică, feroce, șchiopătată, nesăbuită, nedisciplinată;
copil neîmblânzit, neprihănit de sine: Paľko a crezut că îi va plăcea lui Ioan și iată, el a rătăcit sălbatic. (Rys.);
sosire sălbatică m.: tribul d-é, d-é osady;
sălbăticie, -un mijloc. caracter sălbatic, calități sălbatice;
perioada societății umane înainte de civilizație: perioada d-a, care trăiește pe scena d-a
1. (cu excepția pl.) Carne de vânat sălbatic, vânat;
2. peisaj pustiu, necultivat, desișuri sălbatice, păduri: inaccesibil, tropical d.
frumusețe sălbatică, -y, -frumusețea femeilor. r. baza. frumusețe extraordinară, magică (Star.)
2. frumos în sălbăticie: d. kraj, d-e bralá (Kuk.)
Al 2-lea apel. sălbatic, viu;
sălbatic, neîmblânzit, nereglementat, sălbatic: d. prale;
d-á joc, mai frecvent sălbatic z.;
d-á rieka, d. viaţă;
d-e rapoarte rupte, dezordonate;
d. Vest pe județele și condițiile din America;
salbatic acc.: d. a crește (despre plante);
trăit. (despre animale sălbatice);
apel telefonic. trăiește cu cineva pe d. (privind conviețuirea unui bărbat și a unei femei) fără căsătorie;
bucătărie. carne pe d. pregătit ca pustie;
sălbatic de plăcut să vin. m. baza. foarte frumos: d-á deva (Sládk.)
divo ta 1, -y femei. r. dilua. sălbăticie, sălbăticie: Bătrânul va arăta și va fi micșorat; (Stea)
divota 2, -y femei. r. nar. numai în legătură nu divota (Kuk.) nu div
divo creator, -u man. r. cine face minuni: Te-ai purtat ca un băiat-făcător de minuni, familiarizat cu replicile. (Tat.);
adăugare creativă sălbatică. m. face minuni, miraculos, magic (deseori în basme): d. pălărie, d. covor, d. haina, d. drog, putere d-á, plantă d-á, cuvânt d-é;
El (Prachárik) are o putere miraculoasă și o va vindeca astfel încât să fie sănătoasă. (Iil.);
divo zel, -a man. r. (star. divizna, -y žen. r.) bot. o plantă cu o plantă groasă cărnoasă și flori galbene: d. Cu flori mari (Verbascum thapsiforme)