Lista acordurilor internaționale (pdf; 214,96 KB)

documente

Organizația Națiunilor Unite

  • Carta ONU
  • Declarația universală a drepturilor omului (1948)
  • Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale (1966) - publicat sub nr. 120/1976 Coll.
  • Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (1966) - publicat sub nr. 120/1976 Coll.
  • Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965) - publicată sub nr. 95/1974 Coll.
  • Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979) - publicată sub nr. 62/1987 Coll.
  • Convenția împotriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante (1984) - publicată sub nr. 143/1988 Coll.
  • Convenția privind drepturile copilului (1989) - publicată sub nr. 104/1991 Coll.
  • Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor lor (1990)
  • Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități (2006) - publicată sub nr. 317/2010 Coll.
  • Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate (2006) - publicată sub 12/2015 Coll.

Prezentare generală a convențiilor împărțite în funcție de semnificație și problemă
Site-ul vă permite să descărcați versiunea completă a documentelor în limba engleză. Versiunea slovacă poate fi găsită pe site-ul web slovlex, unde aceste documente sunt publicate ca reglementări legale în Colecția de legi din Republica Slovacă.

Sistemul ONU care vizează promovarea și protejarea drepturilor omului constă din două tipuri principale de organe:

  • organisme înființate prin Carta ONU
  • organisme înființate prin tratate internaționale privind drepturile omului (organisme tratate)

Între autorități creat pe baza Cartei în prezent aparține în special Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (HRC), care a înlocuit Comisia ONU pentru Drepturile Omului. Astăzi, Consiliul este cel mai important organism pentru drepturile omului din sistemul ONU. Pentru mai multe informații despre DRU, consultați „Consiliul ONU pentru Drepturile Omului”.

Promovarea și protecția drepturilor omului sunt abordate de toate principalele organisme ONU, în special:
Adunarea Generală - în primul rând a treia comisie a Adunării Generale (Comitetul Social, Umanitar și Cultural).
Consiliul Economic și Social
Curtea Internationala de Justitie

Între autoritățile contractante includem:

  • Comisia pentru drepturile omului
  • Comisia pentru drepturi economice, sociale și culturale.
  • Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale.
  • Comitetul pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor
  • Comitetul împotriva torturii
  • Comitetul pentru Drepturile Copilului
  • Comitetul pentru lucrătorii migranți
  • Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități

Biroul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului
Biroul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (denumit în continuare „Oficiul”) este un institut relativ nou în cadrul sistemului ONU pentru drepturile omului. A fost înființată în 1993 pe baza Rezoluției Adunării Generale a ONU nr. 48/141. Înaltul comisar pentru drepturile omului are principala responsabilitate pentru activitățile ONU în domeniul drepturilor omului - în acest domeniu el este cel mai înalt reprezentant al ONU după secretarul general al ONU. În cadrul misiunii sale și fără a fi nevoie de un mandat explicit din partea unui alt organism politic (de exemplu, Consiliul pentru Drepturile Omului), Înaltul Comisar poate lua inițiative în cazul unor încălcări grave și sistematice ale drepturilor omului.

Printre altele, Oficiul sprijină ratificarea universală și punerea în aplicare a convențiilor privind drepturile omului. Îndeplinește sarcini care vizează integrarea drepturilor omului în sistemul ONU (integrarea drepturilor omului). Acesta încurajează cooperarea între instituțiile și organizațiile pentru drepturile omului din întreaga lume și le încurajează să acționeze în conformitate cu sistemul ONU în sprijinul drepturilor omului. Oficiul oferă expertiză și consiliere organismelor ONU pentru drepturile omului și oferă, de asemenea, acces la informații privind drepturile omului.

Uniunea Europeană - promovarea drepturilor omului în afara UE

„Respectarea drepturilor fundamentale, garantată de Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 și consacrată în tradițiile constituționale comune tuturor statelor membre, este un principiu fundamental al Comunitate."

Tratatul UE obligă:

  • să respecte drepturile fundamentale în cadrul Uniunii Europene
  • dezvoltarea și consolidarea drepturilor omului în acțiunea externă a UE.


Respectarea drepturilor omului în lume este o parte esențială a relațiilor UE cu țările din afara UE și cu instituțiile internaționale. De exemplu, toate tratatele și acordurile pe care UE le semnează trebuie să respecte drepturile omului, astfel cum sunt definite în Carta drepturilor fundamentale a UE. Aceasta înseamnă că toate organele de afaceri externe ale Consiliului UE trebuie să integreze drepturile omului în activitatea lor.

Cadrul de referință pentru activitatea UE în acest domeniu este Planul strategic pentru drepturile omului și democrație aprobat în 2012 și Planul de acțiune al UE pentru drepturile omului și democrație adoptat pe durata activității Comisiei Europene. Al treilea plan a fost aprobat de Consiliul UE în noiembrie 2020 pentru perioada 2020-2024.


Planul de acțiune stabilește nivelul de ambiție și prioritățile UE în acest domeniu în relațiile cu toate țările terțe.

Conține cinci părți:

I Protecția și împuternicirea persoanelor
II Construirea unor societăți rezistente, incluzive și democratice
III Promovarea sistemului global al drepturilor omului și al democrației
IV Noile tehnologii: valorificarea oportunităților și abordarea provocărilor
V Implementarea cooperării reciproce între instituțiile UE, inclusiv 140 de delegații, și statele sale membre

Noile elemente ale planului sunt consolidarea legăturii dintre drepturile omului și protecția mediului, un accent mai puternic asupra drepturilor economice, sociale și culturale, democrația, inclusiv îngustarea spațiului civic și politic, un accent mai puternic asupra afacerilor și drepturilor omului, problemele tehnologiei digitale și sprijin pentru apărătorii drepturilor omului.

În cadrul Consiliului UE, problemele internaționale legate direct de drepturile omului sunt tratate de un organism pregătitor specializat, Grupul de lucru pentru drepturile omului (COHOM).

Principalele aspecte ale activității Consiliului UE privind drepturile omului includ:

  • stabilirea priorităților UE în forurile ONU privind drepturile omului
  • adoptarea de orientări tematice în sprijinul acțiunii externe a UE
  • deschiderea dialogurilor privind drepturile omului cu țări din afara UE
  • adoptarea raportului anual privind drepturile omului și democrație

În cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC), UE se concentrează pe monitorizarea și îmbunătățirea situației drepturilor omului în țările terțe. Instrumentele importante sunt dialogurile cu drepturile omului cu țări terțe, resp. dialoguri politice, care includ și probleme legate de drepturile omului. În plus, UE a adoptat 12 orientări de bază care definesc obiectivele și mijloacele UE, în special delegațiile și statele membre, în promovarea drepturilor omului în domeniile prioritare:

Toate orientările UE aprobate de Consiliul UE sunt disponibile în limba engleză pe site-ul Serviciului european pentru acțiune externă.

1. Liniile directoare privind pedeapsa cu moartea (2013)

Uniunea Europeană consideră că pedeapsa cu moartea este o încălcare gravă a drepturilor omului și a demnității umane. În lupta pentru abolirea pedepsei cu moartea la nivel mondial, a decis să își intensifice activitățile și, în iunie 1998, a adoptat orientări care consacră instrumentele și politicile de bază ale UE pentru abolirea absolută a pedepsei cu moartea în timp de pace și război. Aceste orientări au fost actualizate în 2013.

2. Orientări privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (2012)

Orientările, adoptate în aprilie 2001 și actualizate în 2012, urmăresc să ofere UE un instrument pe care să îl poată utiliza în relațiile sale cu țările terțe la toate nivelurile, precum și în forurile internaționale pentru a consolida și a sprijini eforturile de prevenire și eliminare a torturii tratament sau pedeapsă inumană și degradantă.în lume.

3. Orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau credință (2013) în limba slovacă

Orientările, adoptate în iunie 2013, promovează libertatea religioasă și dreptul tuturor persoanelor de a avea dreptul de a-și exprima religia sau credința în închinare, respectare, practică și predare, fără amenințarea cu intimidarea, violența sau agresiunea. Liniile directoare explică standardele internaționale privind drepturile omului, libertatea religiei sau credințele și oferă orientări politice clare pentru reprezentanții instituțiilor UE și ale statelor membre ale UE, care să fie utilizate în contactele cu țările terțe și cu organizațiile internaționale și organizațiile societății civile.

4. Liniile directoare pentru promovarea și protecția bucurării tuturor drepturilor omului ale persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgender și intersexuale (LGBTI) (2013)

Uniunea Europeană este îngrijorată de faptul că orientarea sexuală și identitatea de gen sunt încă utilizate pentru a justifica încălcări grave ale drepturilor omului în întreaga lume. Prin urmare, aceste orientări, adoptate în iunie 2013, urmăresc să ofere îndrumări reprezentanților instituțiilor UE și ale statelor membre ale UE pentru a fi utilizate în contactele cu țări terțe și organizații internaționale și organizații ale societății civile pentru promovarea și protejarea drepturilor omului persoanelor LGBTI combate orice discriminare cu care se pot confrunta persoanele LGBTI și cum să răspundă la încălcările drepturilor omului.

5. Liniile directoare privind dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe (2009)

Uniunea Europeană desfășoară în mod regulat dialoguri cu privire la drepturile omului cu mai mult de patruzeci de țări non-europene într-o varietate de formate și niveluri. Orientările, adoptate în decembrie 2001 și actualizate în 2009, confirmă rolul UE în promovarea drepturilor omului și a democratizării în țările terțe. Acesta acordă o mare importanță în special dialogului instituționalizat cu China (în curs de desfășurare din 1995) și dialogului cu Federația Rusă (în curs de desfășurare din 2005).

6. Orientări privind copiii în conflict armat (2008)

Copiii au drepturi naturale și inalienabile, care sunt, de asemenea, consacrate în Convenția privind drepturile copilului, în protocoalele sale opționale și în alte instrumente internaționale și regionale privind drepturile omului. Promovarea și protecția drepturilor copiilor este una dintre prioritățile politicii UE în domeniul drepturilor omului. Orientările, adoptate în decembrie 2003 și actualizate în 2008, urmăresc să sensibilizeze această problemă atât în ​​UE, cât și în raport cu țările terțe. Prin intermediul statelor membre individuale, UE desfășoară numeroase activități și proiecte, în special în țările africane.

7. Liniile directoare revizuite ale UE pentru promovarea și protecția drepturilor copilului (2017) Nu uitați niciun copil

Prin aceste orientări, UE subliniază importanța instrumentelor, normelor și standardelor cheie internaționale și europene privind drepturile omului, precum și a angajamentelor politice privind promovarea drepturilor copilului. Orientările adoptate în decembrie 2008 și revizuite în martie 2017 reafirmă angajamentul UE de a asigura realizarea deplină a tuturor drepturilor copilului, permit o abordare globală a UE a drepturilor copiilor prin politica externă și oferă un nou mijloc de promovare a politicii UE în domeniul drepturilor omului în contactele politice.

8. Orientări privind apărătorii drepturilor omului (2008)

Sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului este un element pe termen lung al politicii UE în domeniul drepturilor omului. Orientările, adoptate în iunie 2004 și actualizate în 2008, servesc drept ghid pentru relațiile cu țările terțe la toate nivelurile, precum și în forurile multilaterale pentru a sprijini și a consolida eforturile UE de a spori respectul pentru dreptul la protecția drepturilor omului. . Liniile directoare prevăd, de asemenea, intervenția UE pentru apărătorii drepturilor omului expuși riscului și sugerează posibilitatea de sprijin și asistență pentru aceștia.

9. Orientări privind violența împotriva femeilor și orice formă de discriminare împotriva femeilor (2008)

În decembrie 2008, Consiliul UE a adoptat Orientările UE privind violența împotriva femeilor și combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva lor, în vederea creării mijloacelor de combatere eficientă a încălcărilor drepturilor omului în acest domeniu. Prioritatea UE cu privire la drepturile femeilor este să fie activă în acest domeniu pentru o lungă perioadă de timp. Orientările oferă îndrumări practice cu privire la modul de protejare a drepturilor femeilor prin monitorizare (inclusiv cazuri individuale), raportare, evaluare, cooperare bilaterală și multilaterală. Aceste orientări sunt, de asemenea, destinate să sprijine punerea în aplicare a proiectelor specifice care vizează protejarea femeilor și fetelor.

10. Orientări privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar (2009)

Dreptul internațional umanitar, cunoscut și sub numele de legea conflictelor armate sau legea marțială, este conceput pentru a atenua efectele conflictelor armate prin protejarea celor care nu sunt sau nu au fost implicați în conflict și prin ajustarea mijloacelor și metodelor de gestionare a conflictelor. Scopul acestor orientări, care au fost adoptate în decembrie 2009, este de a stabili mijloacele operaționale pentru ca UE să promoveze respectarea dreptului internațional umanitar. Acestea sunt complementare orientărilor și pozițiilor comune adoptate deja în cadrul UE, în legătură cu probleme precum drepturile omului, tortura și protecția civililor. Scopul orientărilor este de a asigura conformitatea cu dreptul internațional umanitar de către țări terțe și, după caz, de către actori nestatali care își desfășoară activitatea în țări terțe. Toate statele membre ale UE sunt părți la Convențiile de la Geneva și la protocoalele lor suplimentare și, prin urmare, sunt, de asemenea, obligați să respecte standardele lor.

11. Liniile directoare privind libertatea de exprimare online și offline (2014)

Aceste orientări, adoptate în mai 2014, clarifică standardele internaționale ale drepturilor omului privind libertatea de opinie și de exprimare și oferă orientări politice și operaționale reprezentanților și personalului instituțiilor europene și al statelor membre ale UE pentru activitatea lor în țări terțe și foruri multilaterale. organizații și asociații civice. De asemenea, le oferă instrucțiuni despre cum să prevină posibilele încălcări ale libertății de exprimare, cum să reacționeze eficient atunci când este încălcat acest drept și cum și în ce circumstanțe este restricționată libertatea de exprimare.

12. Orientări privind nediscriminarea în acțiunea externă a UE (2019)

Aceste orientări au fost adoptate la 18 martie 2019 pentru a spori eficacitatea UE în combaterea discriminării pe orice bază în cooperarea și dialogul bilateral și multilateral, dezvoltarea și ajutorul umanitar, precum și sprijinul pentru eforturile societății civile.

13. Liniile directoare pentru apă potabilă și canalizare (2019)

Peste două miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă sigură și 4,5 miliarde de oameni nu au acces la salubritate sigură. Schimbările climatice afectează deficitul de apă. În acest context, tensiunile și conflictele din lume cresc.

Liniile directoare aprobate la 17 iunie 2019 sunt unul dintre instrumentele pentru a ajuta la punerea în aplicare progresivă a dreptului omului la apă potabilă sigură și salubrizare pentru toți și pentru a ajuta apărătorii drepturilor omului care luptă pentru aceste drepturi. Orientările indică modul în care UE își poate utiliza instrumentele de politică externă, inclusiv cooperarea pentru dezvoltare.

Orientările UE nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, dar, deoarece au fost adoptate la nivel ministerial, transmit un semnal politic puternic că sunt o prioritate pentru UE. Orientările sunt instrumente utile pentru politica europeană în domeniul drepturilor omului și instrumente practice pentru o mai bună promovare a politicii europene în domeniul drepturilor omului. Actorii globali ai UE pun în aplicare aceste orientări prin măsuri concrete, cum ar fi demersuri și declarații.


Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume

Scopul raportului anual al UE privind drepturile omului este de a prezenta modul în care valorile comune ale UE se transformă în politica și pozițiile Uniunii în domeniul drepturilor omului. Informațiile de fapt conținute în raport sunt destinate să servească drept bază pentru evaluarea politicii UE în domeniul drepturilor omului. Raportul tratează în principal următoarele subiecte: dezvoltarea drepturilor omului în UE, resursele și inițiativele UE în țări terțe, participarea UE la forurile internaționale, probleme tematice de o importanță deosebită pentru UE.