BRATISLAVA, 27 iunie (SITA) - Actrița franceză Isabelle Huppert va atașa o placă de alamă cu numele ei Podului Famei din Trenčianske Teplice joi, 28 iunie. Premiul pentru misiunea actorului va fi acordat pentru .
27 iunie 2007 la 15:00 SITA
BRATISLAVA, 27 iunie (SITA) - Actrița franceză Isabelle Huppert va atașa o placă de alamă cu numele ei Podului Famei din Trenčianske Teplice joi, 28 iunie. El va primi Premiul Misiunii Actorului pentru contribuția sa extraordinară la arta filmului.
Isabelle Anne Huppert s-a născut la 16 martie 1953 la Paris. Cu toate acestea, unele surse citează anul 1955 ca fiind anul nașterii ei, fiind cea mai tânără fiică a unui proprietar de fabrică sigură și un profesor de engleză. Tatăl ei Raymond și mama Annick, împreună cu alți patru frați, au crescut-o în mediul rural la Ville d'Avray. Cele două surori ale sale sunt active și în industria cinematografică. Caroline ca regizor și Elisabeth este și regizoare, dar și actriță și scenaristă. Potrivit surorii mai mari Caroline, ei erau foarte asemănători, dar și foarte diferiți. Se spunea că Isabelle era foarte timidă, lucru pe care Caroline a învățat-o. Era ca a doua ei mamă.
După absolvirea liceului din Saint-Cloud, Huppert a studiat limbile rusă și orientală la Faculté de Clichy. Ea chiar a predat limba rusă. După absolvirea Conservatorului din Versailles, ea și-a continuat educația cu Antoine Vitez la Conservatorul de Stat de Artă Dramatică din Paris din 1972.
Isabelle Huppert locuiește la Paris și, împreună cu regizorul Ronald Chammah, are trei copii - Lolita, în vârstă de 23 de ani, care este, de asemenea, actriță, Lorenzo în vârstă de 19 ani și Angel în vârstă de 9 ani.
Huppert și-a câștigat prima experiență cu televiziunea, filmul și teatrul în timpul studenției. A apărut prima dată pe plăcile Teatrului Petit Odéon din Paris în 1973. Ea și surorile ei s-au prezentat la Café-Théâtre din Povestea adevărată a lui Jack L'Eventreur. Un an mai târziu, a jucat într-o producție a lui Robert Hossein To Who They Ring in the Grave bazată pe un design de Ernest Hemingway. A finalizat un turneu teatral cu Lakomac de la Molière pe scenele universitare americane din Miami, Chicago, Kansas City și New Orleans.
Isabelle Huppert a jucat primul său rol de film în 1971 în Prussien. Deja în anii 1970, a colaborat la filmul Scénario de "Sauve qui peut la vie" (1979) cu cel mai faimos și radical reprezentant al noului val francez, Jean-Luc Godard. A distribuit unul dintre primele roluri majore în drama psihologică Alois (1975), unde a interpretat un pictor și cântăreț elvețian care a fost lovit de schizofrenie în timpul primului război mondial. A câștigat succes internațional și premiul BAFTA datorită personajului introvertit al Beatrice în drama Dentelliére (1977). Începutul carierei sale este asociat și cu filmele Docteur Françoise Gailland (1975), Dupont-Lajoie (1975) și Juge et l'assassin (1976). Isabelle Huppert a apărut pe ecranele de la Hollywood în 1980 la Western Heaven Heas Gate a lui Michael Cimin.
Isabelle Huppert inserează în personajele sale, pe care le-a înfățișat aproximativ o sută, manifestări ale unei ușoare vulnerabilități și a unei neliniști constante. Ea și-a demonstrat talentul actoricesc ca o curtezană celebră în Dame aux camélias (Doamna cu camelii bazată pe romanul lui Alexander Dumas; 1980), ca scriitoare engleză Anne Brontë în filmul biografic Soeurs Brontë (Surorile Brontë; 1979), dar și ca Plictisită de Nelly (Loulou; 1980), unde a jucat alături de Gérard Depardieu, similar cu șase ani mai devreme în comedia Valseuses (1974). În anii 1980, a apărut și în Passion (regia Jean-Luc Godard; 1982), Cactus (regia Paul Cox; 1986) și The Bedroom Window (Curtis Hanson; 1987).
Isabelle Huppert a câștigat câteva premii importante la festivaluri internaționale, în special pentru rolurile sale în filme ale regizorului Claude Chabrol. În 1978, a câștigat un premiu la IFF de la Cannes pentru rolul ei de presupusă criminală Violette Nozière într-un film cu același nume din anii 1930. Potrivit evenimentelor reale, Chabrol a filmat și drama Une affaire de femmes (1988). Isabelle a primit un premiu special al juriului la IFF de la Veneția pentru rolul ei de mamă care își pierde viața, deoarece a câștigat în secret bani avocând în timpul ocupației naziste. A câștigat un premiu la IFF din Moscova în 1991 pentru rolul său de ambițios Emmy Bovary al lui Flaubert, care nu își poate îndeplini aspirațiile (Madame Bovary; 1991; în regia lui C. Chabrol) Isabelle Huppert a fost nominalizată de 13 ori la premiul francez César. A luat-o pentru tragicomedia lui Chabrol Cérémonie (1995), în care o interpretează pe poștașul Jeanne. Pentru povestea bazată pe nuvela lui Ruth Rendell, i s-a acordat Cupa Volpi la IFF de la Veneția.
Isabelle Huppert a câștigat premiul al doilea pentru cea mai bună interpretare la Cannes IFF în 2001 pentru rolul ei de Erika Kohut într-o dramă bazată pe Elfriede Jelinek în regia lui Michael Haneke Pianist (2001). În film, ea a interpretat-o pe un profesor de modă veche la Conservatorul din Viena, care locuiește cu mama ei și îi învață pe tinere talente să cânte la pian. Unul dintre studenți se îndrăgostește de ea, dar nu știe de dorințele și practicile sale sexuale. În 2001, a câștigat Premiul pentru filmul european pentru cea mai bună actriță a anului pentru interpretarea triplei sale vieți a lui Erik. Premiul pentru cel mai bun actor a fost câștigat și de tânărul actor francez Benoît Magimel din Cannes, în timp ce regizorul Hanek a fost distins cu Marele Premiu al Juriului. În 2002, Huppert a jucat în 8 femei ale lui François Ozon. Rolul bătrânei virotice nevrotice Augustin i-a adus un alt premiu european de film.
Printre ultimele filme ale Isabelle Huppert se numără Vie promise (2002) a lui Olivier Dahan, Temps du loup (2003) a lui Michael Haneke și Ivresse du pouvoir (2006) a lui Claude Chabrol.