Aceste substanțe chimice vegetale (așa-numitele fitochimice) apar în principal în fructe, legume, dar sunt și în flori, cereale, tuberculi și tulpini de plante. După prelucrare, se găsesc și în sucurile și băuturile de fructe și legume.
Sunt chiar în vin, în special în soiurile roșii. Proprietățile benefice ale produselor vegetale pentru sănătatea umană sunt cunoscute de mult timp. Interesul pentru cercetarea flavonoidelor în sine a crescut, mai ales după descoperirea așa-numitelor Paradoxul francez - constatarea că în regiunile mediteraneene din Franța, în ciuda consumului ridicat de grăsimi animale, a existat o mortalitate semnificativ mai mică din cauza bolilor cardiovasculare, pe lângă consumul frecvent și semnificativ de vin roșu. Flavonoidele din vinul roșu au fost considerate parțial responsabile pentru acest efect benefic.
Chimie
Astăzi, sunt cunoscute câteva mii de tipuri diferite de flavonoide, potrivit unor surse, există 4.000 dintre ele, după altele chiar mai mult de 6.000. Baza structurii lor chimice este așa-numita flavonă sau izoflavonă, la care sunt hrănite diverse alte structuri chimice. Pe lângă flavonoide, fitochimicalele și fitochimicele joacă, de asemenea, un rol important în protecția sănătății umane. polifenoli de tip non-flavonoid. Dintre acestea, cel mai cunoscut este resveratrolul, care se găsește în principal în cojile și miezurile diferitelor fructe, precum strugurii, și este cunoscut în principal pentru activitatea sa antioxidantă.
Mecanism de acțiune
Flavonoidele sunt clasificate ca așa-numite antioxidanți, substanțe care protejează celulele corpului nostru împotriva radicalilor liberi dăunători. Radicalii liberi sunt molecule care conțin oxigen instabil și, dacă există prea multe dintre ele în corpul nostru, ele pot provoca daune ireparabile celulelor noastre (cum ar fi tumorile maligne). Flavonoidele sunt capabile să se oxideze de către radicalii liberi de oxigen, în urma cărora câștigă o stabilitate chimică mai mare. Cercetările științifice arată că consumul de flavonoide este extrem de important pentru oameni și benefic pentru sănătatea pe termen lung. Calculul efectului benefic al acestora este lung. Aportul lor regulat ne susține imunitatea, elimină efectele nocive ale diferiților agenți cancerigeni și încetinește creșterea celulelor tumorale maligne, are capacitatea de a preveni deteriorarea ADN-ului celular. Majoritatea studiilor au confirmat că flavonoidele (de exemplu, quercetina) au un efect toxic asupra celulelor canceroase, în timp ce celulele sănătoase nu sunt toxice la aceleași doze.
Cantitatea de flavonoide consumate
Cantitatea de flavonoizi consumată variază de la o țară la alta. Mai multe studii au arătat cel mai mic aport mediu din Finlanda (2,6 mg/zi) și cel mai mare din Japonia (68,2 mg/zi). Cele mai consumate dintre flavonoide sunt quercetinele, ale căror surse sunt în principal mere și ceapă. Aportul zilnic de flavonoide este mai mare decât aportul de vitamina E și beta caroten. Pe de altă parte, aportul zilnic de vitamina C este de aproximativ 3 ori mai mare decât aportul de flavonoide. Aportul zilnic efectiv de flavonoide depinde nu numai de cantitatea consumată, ci și de absorbția lor din intestinul subțire în fluxul sanguin. Flavonoidele, împreună cu carbohidrații, formează adesea complexe în plante numite glicozide. Este forma glicozidică a flavonoidelor care se caracterizează de obicei printr-o capacitate de absorbție semnificativ mai bună decât forma neglicozidică, adică flavonoidele fără o componentă glucidică. Excepția este catechinele, care sunt bine absorbite, chiar dacă în mod normal nu se găsesc sub formă glicozidică.
Efect clinic
Primul efect benefic semnificativ este efectul anti-sclerotic al flavonoidelor. Flavonoidele consumate și absorbite elimină efectul negativ al radicalilor liberi de oxigen, reducând astfel riscul de ateroscleroză și de boli coronariene ulterioare ulterioare.
Al doilea efect benefic cunoscut este efectul antiinflamator. Flavonoidele suprimă mecanismul inflamator prin mai multe căi metabolice diferite.
Al treilea efect pozitiv este efectul antitumoral. Radicalii liberi de oxigen, care se formează în procesele de stres oxidativ, pot deteriora ADN-ul, iar divizarea ulterioară a celulelor deteriorate poate scăpa de sub control și duce la mutații. Dacă genele critice (de exemplu așa-numitele oncogene) sunt deteriorate în acest fel, mutațiile pot duce la leziuni celulare ireversibile, la sfârșitul cărora există o afecțiune malignă. Flavonoidele sunt antioxidanți eficienți care pot suprima cancerul prin diferite mecanisme și la diferite niveluri. Multe flavonoide (de exemplu fizetin, apigenină, luteolină) sunt inhibitori puternici ai diviziunii celulare. Flavonoidele suprimă, de asemenea, neovascularizarea, care este importantă, de exemplu, după leziuni și vindecarea rănilor. În cancer, apare neovascularizația nereglementată, care facilitează formarea și răspândirea metastazelor.
La fel de important este efectul antitrombotic al flavonoidelor. Diferitele flavonoide joacă un rol important antiplachetar și, prin urmare, antitrombotic, iar mecanismul acestui efect este încă subiectul unui studiu intensiv. Printre flavonoidele cu cel mai puternic efect antitrombotic se numără quercetina, miricetina și kaempferolul.
Efectul antiviral al flavonoidelor este adesea discutat. Mai multe studii au furnizat dovezi ale capacității flavonoidelor de a suprima replicarea virusului. S-a observat un efect antiinfecțios, de exemplu, cu virusurile herpes simplex, rotavirusurile, adenovirusurile și alte virusuri respiratorii. În ultimii 20 de ani, a fost studiată intens posibilitatea utilizării flavonoidelor în suprimarea creșterii virusurilor HIV. Cu toate acestea, cercetarea asupra flavonoidelor este departe de a fi completă.
Alte efecte benefice includ, de exemplu, efectele antibacteriene și antialergice, au chiar un efect benefic împotriva osteoporozei și a cariilor dentare.
Surse de flavonoide și sfaturi pentru practică
Cele mai bogate surse de flavonoide sunt fructele, legumele și leguminoasele. Majoritatea flavonoidelor se găsesc în soia și alte leguminoase, nuci și semințe de plante. Din legume varză, țelină, pătrunjel, broccoli, ceapă, usturoi și praz. Fructul este dominat de citrice, mere și fructe mici, cum ar fi căpșuni, zmeură și afine. Cu toate acestea, este și în condimente, ceai (în special verde), cafea sau vin roșu.
Consumul zilnic de ceai verde neîndulcit (catehine) poate reprezenta, de asemenea, un aport semnificativ de flavonoide.
Condiția prealabilă de bază pentru obținerea tuturor antioxidanților necesari este diversitatea alimentelor vegetale. Preferința unilaterală pentru un tip de fructe sau legume față de altul este mai degrabă dăunătoare decât dăunătoare.