Științe sociale »Psihologie

Îngrijirea sănătății umane

SCR

unei persoane

Politica în domeniul sănătății- un domeniu al politicii sociale care se ocupă de sănătate în toate contextele și semnificațiile sale. Este influențat de politica de sănătate a UE.

CPolitica în domeniul sănătății:

  1. dezvoltarea și protecția sănătății individuale și colective;
  2. eforturile de asigurare a unei stări de sănătate favorabile a populației.

ÎNsănătate Publică- probleme de sănătate publică, dar și un stil de viață sănătos și mediu de lucru.

JÎnscris în programul „Sănătatea 21”, creează condiții pentru:

- un stil de viata sanatos;

- satisfacerea adecvată a nevoilor sociale;

- alimentația sănătoasă a populației;

- îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă;

- extinde oportunitățile de îngrijire a sănătății de calitate și universal accesibilă.

Responsabilitatea cetățeanului pentru sănătatea sa- programele preventive au sarcina de a evoca și de a întări sentimentul de responsabilitate al cetățeanului pentru sănătatea lor.

Domeniile de bază includ:

- prevenirea bolilor cardiovasculare;

- reducerea incidenței obezității;

- depistarea precoce a bolilor psihiatrice;

- depistarea precoce a cancerului;

- creșterea siguranței la locul de muncă.

PSY

Psihoigienă- în domeniul științific, examinează condițiile necesare pentru a asigura sănătatea mintală, bunăstarea mentală, performanța și îmbunătățirea activității mentale.

  1. jși astadepartamentul interdisciplinar- examinează psihicul oamenilor în ceea ce privește posibilitatea stresului, dar se ocupă și de prevenirea bolilor mintale;
  2. jși astaset de cunoștințe- se concentrează pe optimizarea studiului și a condițiilor de muncă, precum și pe modul de a face față oboselii și stresului.

Indicatori de creștere a sănătății mintale:

OMS utilizează 3 criterii pentru a evalua sănătatea mintală:

  1. krit al subiectivității personalității- dacă o persoană se consideră sănătoasă din punct de vedere mental (criteriile sunt: ​​bunăstarea, satisfacția, fericirea, satisfacerea nevoilor și obiectivelor vieții), înțelegerea subiectivă a sănătății mintale nu poate coincide întotdeauna cu criteriile sociale sau medicale;
  2. krit al socialității umane- este judecat de grup, comunitate și exprimă dacă individul îndeplinește normele sociale și așteptările de coexistență
  3. mcriteriu editorial- este evaluat de un medic, se efectuează printr-un examen profesional și în cazul diagnosticelor psihiatrice criteriul este rezultatele examinării condiționate de intensitatea și durata simptomelor tulburărilor psihice.

Normalitate și anomalie:

Nu există o distincție precisă și clară între limitele normalității și anormalității.

Normalitatea și anomalia pot fi examinate la nivelul:

  1. sănătate fizică- o boală fizică este o anomalie;
  2. sănătate mentală- schizofrenia este o anomalie în acest sens;
  3. sănătate socială- anormal este comportamentul care încalcă legea.

Criterii de normalitate mentală:

  1. autonomie- independența relativă a omului față de mediul fizic și social, simțul identității, satisfacția subiectivă, experiența bucuriei, fericirea, autoevaluarea adecvată, aspirațiile adecvate.;
  2. autoreglare- capacitatea de a controla și regla comportamentul cuiva, rezistența la stres și încordare, autocontrol, auto-creare;
  3. percepție adecvată a realității și procesare intelectuală a stimulilor, procese de gândire adecvate, percepție nedistorsionată a realității, percepție adecvată a altor persoane, probleme.;
  4. activitate, capacitate de supraviețuire, instinct de autoconservare;
  5. capacitatea de a forma relații emoționale cu ceilalți, empatie, capacitatea de a coopera.

Autonomia umană conduce la realizare de sine, autoreglare la auto-creație, percepția corectă a realității și a gândirii duce la înțelepciune, activitate conduce la sensul vieții și maturitatea emoțională conduce la socializarea omului.

Criterii de anomalie:

  1. abaterea de la standardul statistic- anormale înseamnă îndepărtate de normă, manifestările psihologice în comportament pot fi în normă conform acestui criteriu sau pot depăși limita admisă - sunt anormale (de exemplu: depresie);
  2. abaterea de la norma socială- fiecare societate a stabilit anumite standarde de comportament, care sunt definite de legi, standarde, reguli, obiceiuri, comportamentul care diferă semnificativ de aceste standarde este considerat anormal (de exemplu, nu este normal să mergi pe stradă în Slovacia fără haine), în legătură cu abaterea de la norma socială, termenul deviere;
  3. inadaptare la comportament- inadaptare, conform acestui criteriu, comportamentul este dezadaptativ atunci când are un efect negativ asupra unei persoane (un alcoolic care bea atât de mult încât a fost demis) sau asupra societății (de exemplu, un atac asupra unui funcționar public);
  4. probleme personale- Pe baza sentimentelor subiective ale unei persoane, o anomalie poate fi una pe care persoana o descrie ca fiind anormală (de exemplu, experiență de nefericire, nemulțumire, frică, anxietate, disperare).

SPP

Standard și anomalie în SPP:

Norma- regulă obligatorie, desemnarea stării, proprietăți.

Recunoaștem:

  1. dezvoltare normală- este ireversibil, are loc în ordine cronologică în anumite perioade, conform legii într-un mod echilibrat, fără abateri nedorite;
  2. dezvoltare prematură- dezvoltare care depășește așteptarea de valoare conform normei - înzestrată în mod excepțional, talentată;
  3. dezvoltare anormală- opusul este dezvoltarea normală, care s-ar putea:
  4. (a) dezvoltare stagnantă- un anumit organ sau funcția sa nu se dezvoltă deloc (orbire congenitală, surditate);
  5. (b) dezvoltare limitată- organul sau funcția sa se dezvoltă într-o măsură limitată (pierderea auzului, vedere scăzută);
  6. c) dezvoltarea întârziată- organul sau funcția sa se dezvoltă târziu, este posibilă o intervenție timpurie pentru a reveni la normal (vorbire întârziată, mers pe jos);
  7. d) dezvoltarea întreruptă- organul sau funcția sa a fost perturbată din punct de vedere al dezvoltării de un factor patogen (accident);
  8. e) dezvoltare discutabilă- organul sau funcția sa se dezvoltă într-o direcție nedorită (tulburări de comportament, tumoare cerebrală).

BSZ

Sănătate- este o stare de bunăstare fizică, mentală (mentală) și socială completă, nu înseamnă doar absența bolii sau dizabilității.

Boala- perturbarea echilibrului (homeostaziei) mediului intern și extern al organismului, (conform Organizației Mondiale a Sănătății OMS).

Factori care afectează sănătatea:

  1. extern-locația geografică, mediul, nivelul de trai, îngrijirea sănătății.
  2. (a) locația geografică- în țările nordice există riscul de răceli, hipotermie, degerături. În zonele subtropicale și tropicale pot apărea arsuri solare, arsuri, arsuri ale pielii, deshidratare. Fluctuațiile meteo, de exemplu: ploile torențiale, pot provoca inundații care aduc riscuri pentru sănătate;
  3. (b) mediul înconjurător- aerul, apa, lumina soarelui, solul pot avea, de asemenea, un efect de vindecare. Inhalarea aerului pe malul mării sau în pădurile de conifere are un efect terapeutic de susținere în bolile respiratorii. Lumina solară ajută la tratarea bolilor de piele. Plantele medicinale au efecte de vindecare în diferite boli. Animalele de companie au un efect terapeutic asupra psihicului uman. Un mediu artificial îi ajută pe oameni să se relaxeze, dar poate fi și o sursă de deteriorare a sănătății. Mediul social este pentru om o sursă de securitate, sprijin, iubire, prietenie, dar și o sursă de conflict, tensiune, abuz;
  4. c) nivelul de trai- la evaluarea nivelului de trai al oamenilor se evaluează nivelul de nutriție, îmbrăcăminte, locuință, educație, ocupare. La un nivel de trai mai scăzut, tulburările de sănătate sunt mai frecvente;
  5. (d) asistență medicală- asistența medicală și organizarea sa, nivelul de educație al profesioniștilor din domeniul sănătății, calitatea și sfera serviciilor furnizate au un impact asupra promovării sănătății, prevenirii, diagnosticării și tratamentului bolilor.
  1. factori intrinseci-genetici, vârstă, sex, capacitate nervoasă și mentală (coping), mod de viață, depășirea și prezentarea bolilor.
  2. (a) factori genetici- trăsăturile genetice disting oamenii care trăiesc în diferite locuri de pe glob. Se deosebesc în principal prin culoarea pielii, tipul corpului, creșterea părului, diferă și prin incidența mai mare a unor boli;
  3. b) vârsta- fiecare perioadă de dezvoltare se caracterizează prin apariția anumitor tipuri de boli. În copilărie, acestea sunt cele mai frecvente boli congenitale, leziuni, boli infecțioase, la vârsta adultă, boli cardiovasculare, cancer și boli metabolice încep să crească. polimorbiditate - apariția mai multor boli, adesea cronice în același timp;
  4. (c) sex- la femei este vorba de obezitate, boli tiroidiene, osteoporoză, boli ale vezicii biliare, la bărbați - ulcer gastric, boli cardiace și vasculare, boli respiratorii;
  5. d) stare fizică nervoasă și mentală- poate provoca probleme de sănătate;
  6. e) modul de viață- este un comportament uman bazat pe interacțiunea condițiilor de viață, a factorilor socio-economici și a trăsăturilor de personalitate. S-ar putea:
  7. (a) promovarea sănătății- alimentație adecvată, exerciții fizice adecvate, respectarea principiilor de igienă;
  8. (b) dăunătoare sănătății- malnutriție, lipsă de mișcare, fumat, stres;
  9. f) boli trecute și prezente - boli trecute pot, pe de o parte, să ofere unei persoane rezistență permanentă la o anumită boală și, pe de altă parte, să înrăutățească sănătatea unei persoane. Boli prezente afectează starea de sănătate a unei persoane, de obicei, doar pentru o perioadă scurtă de timp, boli cronice o pot agrava mult timp, uneori pe viață.

Sănătate- este un set de activități de muncă desfășurate de profesioniștii din domeniul sănătății, inclusiv furnizarea de medicamente, dispozitive medicale și alimente dietetice pentru a prelungi viața și a îmbunătăți calitatea vieții umane.