El joaca include dezvoltarea fizică, socială, emoțională, educațională și în special dezvoltarea abilităților lingvistice (Van Tatenhove, Kovach, 2006).

Butterfield 1994

El joaca este considerat a fi activitatea de dezvoltare dominantă în procesul de dobândire a abilităților de comunicare la un copil (Butterfield, 1994).

El joaca copilul este motivat în mod natural (Fewel și Kaminski în Butterfield, 1994).

El joaca este o activitate spontană, voluntară și auto-creatoare care implică bucurie și oferă o bază socială pentru dezvoltarea abilităților lingvistice (McCord, 1995).

Multe studii au confirmat o paralelă între dezvoltarea jocului și abilitățile lingvistice, susținând abordarea aplicării lor la copiii cu întârziere în dezvoltare (Westby în Butterfield, 1994).

El joaca susține dezvoltarea cognitivă și a limbajului (Bruner în Butterfield, 1994).

Jocul ar trebui privit ca o modalitate structurată de a sprijini dezvoltarea abilităților lingvistice (Fewel și Kaminski, McCune-Nicholich și Carol, Westby (în Butterfield, 1994).