carie m.: k. bunuri defecte, defecte

cuvântului

Kaz achstan, -u omule. r. peisaj în URSS, Republica Socialistă Sovietică Kazahă;

Kazahă, -a, mn. Nu. -Un barbat. r. un rezident al Kazahstanului, membru al poporului kazah;

kaz ajka, -y, -jok femei. r. haina cu talie scurta: piele k.;
Purta pantaloni scurți și o jachetă. (Hor.);
animal k. un costum care previne mișcările mâinilor (de obicei bolnavi psihic sau criminali);

pren. care nu permite libertatea, leagă: k. iarna (Hviezd.);
Lumea întâlnește un sacou de disciplină animal. (Numara);
caz animal al politicii australiene (Vaj.)

kaz ár 1, -a man. r. mentinator de ordine;
om strict: Muncitorii știau că un predicator stătea deasupra lor. (Kuk.) Soția are un predicator. (Hec.) Vrei să ai predicatori deasupra ta? (Zab.) Dacă Ile nu este, nu va exista nici un anecazar în casă. (O echipă.);

  • kaz ár 2, -a, 6. p. -E omule. r. populare. ordine strictă, disciplină: obicei. numai în legături pentru a ține pe cineva pe k-e să ceară ordine, disciplină de la cineva;
    ia pe cineva pe k. admonestează, mustră: Ea te-a învățat mai bine dintre moravuri și i-a ținut cu tărie pe predicatori. (Hor.) Om fără k-a ca un cal fără canar. (accesorii)

    1. (cui, ce, la nesfârșit și necondiționat) a comanda, a arăta, a comanda, a cere ceva de la cineva: k. a face ceva cuiva, a face;
    Fă ceea ce îți spune datoria de maternitate. (Tim.) El a locuit la mansardă, așa cum ne învață tradiția picturii. (Contele) Voia să facă așa cum predica mintea. (Solt.) Mi-a predicat modestia inerentă tăcerii. (Karv.) A tras când nimeni nu i-a spus. (Ondr.) În mod arbitrar. El doar ți-a spus să-ți sudezi plămânii. (Taj.) A predicat și berea (Tat.) A poruncit să aducă. Ceea ce a predicat bărbatul, a făcut-o. (Taj.)

    2. (ce, despre ce, împotriva ce și imediat) să-i înveți pe credincioși în biserică, să aibă disciplină, să fie predicator;
    a invita pe cineva la o acțiune sub forma unui discurs solemn, să predice, să proclame, să anunțe, să recomande ceva: El a mers de la rectorat la rectorat și a predicat peste tot. (Zab.);
    k. evanghelie;
    El predică împotriva băutului. (Taj.) Au predicat despre moralitate. (Jes.);
    k public;
    Nici preotul (Tim.) Nu predică cu zel. El a predicat la urechile surzilor (Lupul) nimeni nu i-a ascultat învățăturile, sfaturile.

    ● El predică apă și bea vin în conformitate cu ceea ce îi sfătuiește pe alții;
    apel telefonic. o glumă. pastorul predică de două ori răspunsul unui ascultător neatent căruia nu vrem să-i repetăm ​​ceea ce am spus;

    opusul. a predica, -a, -ají;

    doc. a 1 infecta, comanda, comanda

    kaz ateľ, -a, mn. Nu. -li omule. r. cel care predică flutură predicile în biserică (un preot obișnuit);

    pren. care proclamă public orice adevăr, doctrină, etc.: Sunteți predicatori ai tuturor principiilor pe care se bazează bunăstarea oamenilor. (Kuk.);

    predicând venirea. m.: activitate k-á;
    k. ton (Al.) predare, admonestare;

    femeie în descompunere, -e, -bună și amvon, -no, -no femei r. un loc înălțat în biserica din care se predică: (Pastor) din amvon agitat. (Iil.) (Preot) urcă la amvon. (Al.);

    1. apar, apar în fiecare zi, regulat: k. pâine, k-á lucrează;
    k. lupta pentru viata;
    k. musafir, k-á nevoie, experiență;

    după cum se dovedește, știrile. în orice caz

    sosirea în fiecare an. m. care apar, se repetă în fiecare an: sărbători k-é;

    anual: k. intalneste, copacii infloresc

    vin în fiecare seară. m. recurent în fiecare seară: întâlnire k-á

    fiecare drag și fiecare scop. m. expr. toată lumea fără excepție: fețele strălucitoare priveau fiecare lucru mic. (Pláv.) Urâtul gol gol și-a ținut concertul în fiecare seară. (Zab.)

    1. determinarea exprimă generalitate într-o anumită categorie de lucruri al. indivizi, totul, toată lumea, totul fără excepție: fiecare om este muritor. - Orice meserie bună merită o recompensă. - Lucrăm la fiecare secțiune. - Fiecare vulpe își laudă coada (accesoriu) p. să laude;
    oameni de toate vârstele, locuri de muncă, credințe toate;
    urmărind k. mișcarea lui îl privește fix;
    k. săptămână, k. lunar regulat;
    k. a doua zi (săptămână, lună, an) alternativ;
    k. a cincea, a zecea, a cincisprezecea etc .;
    în timpul k-om întotdeauna;
    caz în care, orice se întâmplă;
    k-ú pentru o vreme încă, foarte des;
    apel telefonic. poate să vină, va fi aici pentru o clipă, într-o clipă pentru moment;
    dorește ceva care merită pentru orice costă, necondiționat;
    păcat pentru cuvânt să spui ceva inutil;
    pe pasul k peste tot;
    de pe site-ul k-ej complet;
    k. o dată de fiecare dată, întotdeauna;

    spodst. fiecare om, toți oamenii: fiecare după abilitățile sale, fiecare după munca sa. - Orice persoană are dreptul la muncă. - Fiecare este motorul fericirii sale. (accesorii);
    învechit. unul câte unul, într-adevăr fiecare (evidențiat);

    2. nespecificat oricine, orice, oricine, orice, oricine, cine este;
    oricare, oricare: este bine cu toată lumea. - Toți ceilalți ar fi mai capabili să facă această treabă pentru oricine altcineva. - Va crede fiecare prostie

    kaz eín, -u man. r. chim. tip de proteine;

    aditiv de cazeină m.: k-é lipici

    caries ematy, -mate women. r. pomn. coridoare subterane din castelele din al. fortărețe, folosite ca închisori: Acestea sunt decăderea ematelor, găurile subterane în care oamenii erau închiși. (Furgonete.)

    1. discursul religios, moral și instructiv a dat obiceiuri. la amvon în timpul slujbelor: duminica k., ceremonial k.;
    înmormântare k.;
    (O echipă.);
    fierbinte k. (Al.);
    au k., ascultați k., mergeți pe k-e;
    învechit. sub disciplină prin disciplină;

    2. (fără plural) mustrare, mustrare: ține-te de cineva;
    El primește disciplină de la tatăl său. (Šolt.) Se întreba cum ar putea scăpa de disciplina femeii. (Kuk.) Femeia îi citea predica. (Taj.)

    3. este folosit în mod necorespunzător în loc de ordine administrativă, disciplină;

    1. cutie decorativă pentru pietre prețioase, obiecte de valoare, țigări, frunze etc.: k. de fildeș (Fig.);
    casetă, plină cu cele mai bune trabucuri (Ráz.);

    2. fot. dulap pentru plăci foto al. filme rezistente la lumină;

    3. stav. câmp încadrat și încastrat al bolții al. mansardă: plutitor împodobit cu casete masive din stejar. (Vaj.);

    casetă, -y, -tek femei. r. zdrob.

    kaz imír, -a man. r. expr. oricine strică totul nu lasă nimic în pace, stricând (de obicei despre un copil neliniștit): O sută de focuri ar aburi în spoiler. (Stea)

    kaz isvet, -a man. r. expr. Cel care strică toate lucrurile nu va lăsa nimic în pace Casimir: Tu crești spoilere. (Vaj.)

    1. (ce) a deteriora, degrada, distruge: un copil strică jucăriile;
    k. stomac, ochi, sănătate;
    Numai plămânii tăi se strică. (Kuk.);
    k. poluarea aerului;
    k. dezactivați (Kuk.);

    2. (ce) a deranja, perturba, negativ, negativ: k. viața cuiva;
    k. bucuria, gustul, buna dispoziție a cuiva;
    k. un nume bun pentru cineva;
    k. planurile cuiva, cariera;
    Nu voia să strice impresia. (Jes.);
    k. gustul oamenilor (Vlč.);
    k. iluzia cuiva (Stod.);
    Nu vei pieri munca mea. (Vaj.) Ei strică cântecele mamei lor. (Ondr.);
    k. starea de spirit (Šolt.);
    strică fericirea fiicei (Tomašč.) face imposibilă o problemă bună;

    3. (cine, ce) a înrăutăți, a seduce răul: k. tineret;
    Compania proastă strică bunele maniere. (Gheaţă);
    k. etica muncii (pr. King);
    k. răsfățați copilul;
    Cuvintele mele îmi distrug armata. (Stod.) Un exemplu rău strică chiar și cele bune. (Gab.);

    opusul. strica, -a, -ají;

    doc. a strica, a strica

    1. a deveni rău, inutil, a risipi: fructul, carnea pier rapid;
    marfa este stricată;
    drumul se deteriorează (Ráz.) devine impracticabil;

    2. ceartă, perturbare: planurile sunt distruse, distracția este distrusă;

    3. a deveni moral mai rău, rău: bunele maniere sunt corupte;
    tinerii se strică;
    Mă răsfăț de la tine. (Jégé) Fiul tău te răsfață. (Regele.);

    opusul. strica;

    doc. a strica, a strica

    kaz iteľ, -a, mn. Nu. -li omule. r. dilua. cel care corupe, sparge, distruge ceva;

    kaz ivec, -vca mascul. r. min. tip de cristal, fluorit;

    aditiv fluorspar m.: k. pudra

    în descompunere m. dilua. provocând distrugeri, daune, distructive

    kaz uár, -a, mn. Nu. -E omule. r. o pasăre mare fără zbor asemănătoare unui struț