tbl flm 60 (blis.PVC/Al)

Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)

Text aprobat pentru decizia de modificare, nr. ID: 2012/03365

amidon porumb

Anexa nr. 1 la notificarea unei modificări a înregistrării, nr. ID: 2012/03276, 2012/04029

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conține 2,5 mg de fumarat de bisoprolol și 6,25 mg de hidroclorotiazidă.

Fiecare comprimat filmat conține 5 mg de fumarat de bisoprolol și 6,25 mg de hidroclorotiazidă.

Fiecare comprimat filmat conține 10 mg de fumarat de bisoprolol și 6,25 mg de hidroclorotiazidă.

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat

Comprimate rotunde de culoare galbenă, biconvexe, în relief cu o inimă pe o parte și numărul 2,5 în relief pe cealaltă parte.

Comprimate rotunde de culoare pastel, biconvexe, cu inima în relief pe o parte și numărul 5 în relief pe cealaltă parte.

Comprimate rotunde albe, biconvexe, în relief cu o inimă pe o parte și numărul 10 în relief pe cealaltă parte.

DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Hipertensiune arterială ușoară până la moderată.

Doze și mod de administrare

Doza inițială uzuală este de un comprimat de 2,5 mg bisoprolol/6,25 mg hidroclorotiazidă o dată pe zi.

Dacă efectul antihipertensiv nu este adecvat la această doză, doza poate fi crescută la 5 mg bisoprolol/6,25 mg hidroclorotiazidă o dată pe zi și dacă răspunsul la tratament nu este încă adecvat, doza poate fi crescută la 10 mg bisoprolol/6,25 mg hidroclorotiazidă o dată pe zi.

Tratamentul cu Lodoz este de obicei pe termen lung.

Dacă tratamentul este întrerupt, se recomandă întreruperea treptată a bisoprololului deoarece întreruperea bruscă a bisoprololului poate duce la deteriorarea acută a pacientului, în special la pacienții cu inimă ischemică.

Lodoz se administrează dimineața cu alimente sau pe stomacul gol. Comprimatele filmate trebuie înghițite întregi cu o cantitate mică de lichid și nu trebuie mestecate.

Grupuri speciale de pacienți

Insuficiență renală sau hepatică

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență hepatică sau renală ușoară până la moderată (clearance-ul creatininei> 30 ml/min).

În mod normal nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.4).

Copii și adolescenți

Experiența cu Lodoz la copii și adolescenți este limitată, prin urmare nu se recomandă utilizarea acestuia.

4.3 Contraindicații

Lodoz este contraindicat la pacienți:

hipersensibilitate la bisoprolol, hidroclorotiazidă, alte tiazide, sulfonamide sau la oricare dintre excipienți (vezi pct. 6.1).,

cu insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de insuficiență cardiacă decompensare care

necesita i.v. terapia inotropă,

cu șoc cardiogen,

cu bloc AV de gradul II sau III (fără stimulator cardiac),

cu sindrom sinusal bolnav,

cu bloc sinoatrial,

cu bradicardie simptomatică,

cu astm bronșic sever sau cu boală pulmonară obstructivă cronică severă,

cu boală arterială periferică severă sau sindrom Raynaud sever,

cu feocromocitom netratat,

cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei ≤ 30 ml/min),

cu insuficiență hepatică severă,

cu acidoză metabolică,

cu hipokaliemie refractară.

Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

La pacienții cu boli cardiace ischemice, în special, tratamentul nu trebuie oprit brusc decât dacă este indicat în mod clar, întrucât întreruperea bruscă a tratamentului poate duce la exacerbare acută (vezi pct. 4.2).

Bisoprololul trebuie utilizat cu precauție la pacienți:

cu insuficiență cardiacă,

cu diabet zaharat cu fluctuații mari ale nivelului glicemiei, pot fi simptome de hipoglicemie

mascat (de exemplu tahicardie, palpitații sau transpirație),

cu înfometare strictă,

cu bloc AV de gradul I,

cu amigdalita Prinzmetall,

cu boala ocluzivă a arterelor periferice, mai ales la începutul tratamentului, poate exista o,

cu insuficiență hepatică.

La fel ca alți beta-blocanți, bisoprololul poate crește sensibilitatea la alergeni și severitatea reacțiilor anafilactice. Acest lucru se aplică și tratamentului de desensibilizare. Este posibil ca tratamentul cu adrenalină să nu aibă întotdeauna efectul terapeutic așteptat.

Beta-blocantele (bisoprolol) trebuie utilizate numai la pacienții cu psoriazis sau cu antecedente de psoriazis, după o analiză atentă a raportului beneficiu-risc al tratamentului.

Simptomele tirotoxicozei pot fi mascate în timpul tratamentului cu bisoprolol.

Pacienților cu feocromocitom nu li se va administra bisoprolol decât după blocarea receptorilor alfa.

La pacienții care urmează să fie supuși unei anestezii generale, anestezistul trebuie să fie conștient de riscul beta-blocadei. Dacă tratamentul beta-blocant trebuie întrerupt înainte de operație, această terapie trebuie redusă treptat și întreruptă cu cel puțin 48 de ore înainte de anestezie.

În astmul bronșic sau alte boli pulmonare obstructive cronice care pot provoca simptome, trebuie administrată o terapie bronhodilatatoare concomitentă. Pacienții cu astm pot prezenta ocazional o creștere a rezistenței căilor respiratorii, prin urmare poate fi necesară o creștere a dozei de medicamente β2.

Dacă apare o reacție de fotosensibilitate, se recomandă protecția părților corpului expuse la soare sau la lumină UV artificială. În cazurile severe, tratamentul poate fi necesar să fie oprit.

Tratamentul continuu pe termen lung cu hidroclorotiazidă poate duce la dezechilibru de lichide și electroliți, în special hipokaliemie și hiponatremie, precum și hipomagnezemie, hipocloremie și hipercalcemie.

Hipokaliemia provoacă aritmii cardiace severe, în special torsada vârfurilor, care pot fi fatale.

Se recomandă monitorizarea electroliților serici (în special potasiu, sodiu, calciu), creatinină și uree, lipide serice (colesterol și trigliceride), acid uric și, de asemenea, glucoză, în timpul tratamentului de lungă durată cu Lodoz.

Pacienții cu hiperuricemie pot prezenta un risc crescut de gută.

Medicamente și alte interacțiuni

Combinații care nu sunt recomandate

Lodoz poate potența efectele cardiotoxice și neurotoxice ale litiului prin reducerea excreției

Antagoniști ai calciului precum verapamil și într-o măsură mai mică diltiazem:

Efect negativ asupra contractilității și conducerii atrioventriculare.

Administrarea intravenoasă de verapamil la pacienții tratați cu un beta-blocant poate duce la severitate

hipotensiune arterială și bloc atrioventricular.

Antihipertensive cu acțiune centrală (de exemplu, clonidină, metildopa, moxonidină, rilmenidină):

Utilizarea concomitentă a antihipertensivelor cu acțiune centrală poate duce la scăderea ritmului cardiac și a debitului cardiac și vasodilatație. Întreruperea bruscă, în special înainte de întreruperea beta-blocantelor, poate crește riscul de hipertensiune arterială de revenire.

Combinații care necesită îngrijire specială

Suprimarea tahicardiei reflexe și riscul crescut de hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4).

Antiaritmice de clasa I (de exemplu chinidină, disopiramidă, lidocaină, fenitoină, flecainidă, propafenonă):

Efectul asupra timpului de conducere atrioventriculară poate fi potențat și efectul inotrop negativ poate fi crescut.

Antiaritmice III. clasă (de exemplu, amiodaronă):

Efectul asupra timpului de conducere atrioventriculară poate fi potențat.

Antagoniști de calciu de tip dihidropiridină (de exemplu nifedipină, amlodipină):

Administrarea concomitentă poate crește riscul de hipotensiune arterială și nu poate fi exclus un risc crescut de deteriorare suplimentară a funcției pompei ventriculare la pacienții cu insuficiență cardiacă.

Insulină și antidiabetice orale:

Efect hipoglicemiant crescut.

Blocarea β-adrenoreceptorilor poate masca simptomele hipoglicemiei.

Utilizarea concomitentă poate prelungi timpul de conducere atrioventricular și poate crește riscul de bradicardie.

Beta-blocantele topice (de exemplu picături pentru ochi pentru glaucom) pot crește efectele sistemice

ß-simpatomimetice (de exemplu izoprenalină, dobutamină):

Asocierea cu bisoprolol poate reduce efectele ambelor medicamente.

Simpatomimetice care activează atât β- cât și α-adrenoreceptori (de exemplu, adrenalină, noradrenalină):

Asocierea cu bisoprolol poate demonta efectele vasoconstrictoare ale acestor substanțe

α-adrenoreceptori, ducând la creșterea tensiunii arteriale și la exacerbarea claudicației intermitente.

Astfel de interacțiuni sunt mai probabile în cazul blocanților ß neselectivi.

Prelungirea timpului de conducere atrioventriculară și reducerea ritmului cardiac. Dacă apar hipokaliemie și/sau hipomagnezemie în timpul tratamentului cu Lodos, susceptibilitatea miocardică la glicozide cardiace poate fi crescută, determinând potențarea efectului și a efectelor secundare ale glicozidelor.

Substanțe fără potențial antiaritmic care pot induce torsada vârfurilor (de exemplu astemizol, iv eritromicină, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, terfenadină, vincamină):

Hipokaliemia poate favoriza apariția torsadei vârfurilor.

Produse medicamentoase pentru pierderea de potasiu (de exemplu corticosteroizi, ACTH, carbenoxolonă, amfotericină B, furosemid sau laxative):

Utilizarea concomitentă poate provoca pierderi crescute de potasiu.

Inhibitori ai ECA (de exemplu, captopril, enalapril), antagoniști ai angiotensinei II:

Riscul de scădere semnificativă a tensiunii arteriale și/sau insuficiență renală acută la începutul tratamentului cu inhibitori ai ECA la pacienții cu depleție de sodiu (în special la pacienții cu stenoză a arterei renale).

Dacă s-a produs depleția de sodiu înainte de terapia diuretică, terapia diuretică trebuie întreruptă cu 3 zile înainte de inițierea tratamentului cu inhibitori ai ECA sau trebuie inițiată o doză mai mică.

Antiaritmice care induc torsada vârfurilor (clasa IA, de exemplu, chinină, hidrochinină, disopiramidină și clasa III, de exemplu amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă):

Hipokaliemia poate promova torsada vârfurilor.

Efectul agenților de scădere a acidului uric poate fi redus atunci când este administrat concomitent cu Lodoz.

Hemoliza a fost raportată în cazuri izolate.

Reduc absorbția hidroclorotiazidei.

Utilizarea concomitentă a altor agenți antihipertensivi, precum și a altor medicamente care pot determina scăderea tensiunii arteriale (de exemplu, antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine) pot crește riscul de hipotensiune arterială.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS):

AINS pot reduce efectul hipotensiv al bisoprololului.

La pacienții care dezvoltă hipokaliemie, utilizarea concomitentă de antiinflamatoare nesteroidiene poate duce la insuficiență renală acută.

Combinații de luat în considerare

Risc crescut de bradicardie.

Reducerea efectului antihipertensiv (retenția de apă și sodiu indusă de corticosteroizi).

Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Bisoprololul are efecte farmacologice care pot provoca efecte dăunătoare asupra sarcinii și/sau asupra fătului/nou-născutului. Beta-blocantele reduc în general perfuzia placentară, care este asociată cu întârzierea creșterii, moartea intrauterină, avortul spontan sau nașterea prematură. Reacții adverse (de exemplu, hipoglicemie și bradicardie) pot apărea la făt și la nou-născuți. Dacă este necesară terapia beta-blocantă, sunt preferați blocanții β1-selectivi ai adrenoreceptorilor.

Diureticele pot provoca ischemie fetoplacentară cu risc de hipotrofie fetală. Au fost raportate cazuri rare de trombocitopenie severă la nou-născuți. Se crede că hidroclorotiazida este

provoacă trombocitopenie la nou-născuți.

Lodoz nu este recomandat în timpul sarcinii.

Lodoz nu este recomandat pentru utilizare la femeile care alăptează, deoarece bisoprololul poate fi excretat și hidroclorotiazida excretată în laptele uman în cantități minime. Hidroclorotiazida poate reduce producția de lapte.

Influența asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Lodoz nu are efecte sau are efecte minime asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, deoarece diferențele individuale în răspunsul la tratament sunt prezente, poate apărea afectarea capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Acest lucru trebuie luat în considerare mai ales la începutul tratamentului și la schimbarea tratamentului, precum și la consumul concomitent de alcool.

Efecte adverse

Frecvente (≥1/100 până la + de la tubulii renali la sânge, afectând reabsorbția Na) + .

5.2 Proprietăți farmacocinetice

Tmax variază de la 1 la 4 ore.

Biodisponibilitatea este ridicată (88%); metabolismul de gradul I în ficat este foarte slab; iar absorbția nu este afectată de aportul alimentar. Comportamentul cinetic este liniar în intervalul de doze cuprins între 5 și 40 mg.

30% din bisoprolol este legat de proteinele plasmatice și volumul de distribuție este mare (aproximativ 3 l/kg).

40% din bisoprolol administrat este metabolizat în ficat. Metaboliții bisoprololului sunt inactivi.

Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de 11 ore.

Clearance-ul hepatic și renal este aproximativ comparabil și jumătate din doza administrată este excretată nemodificată în urină, împreună cu metaboliții. Clearance-ul total este de aproximativ 15 l/h.

Biodisponibilitatea hidroclorotiazidei variază de la 60% la 80% la indivizi. Tmax este în intervalul de la 1,5 la 5 ore (cu o medie de aproximativ 4 ore).

Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 40%.

Hidroclorotiazida nu este metabolizată și practic toate sunt excretate neschimbate prin filtrare glomerulară și secreție tubulară activă. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al hidroclorotiazidei este de aproximativ 8 ore.

La pacienții cu insuficiență renală și/sau insuficiență cardiacă, clearance-ul renal și timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al hidroclorotiazidei sunt reduse. Același lucru este valabil și pentru pacienții vârstnici, care prezintă în plus o creștere a Cmax.

Hidroclorotiazida traversează bariera placentară și se excretă în laptele matern.

5.3 Date preclinice de siguranță

Testele preclinice standard de toxicitate (teste de toxicitate pe termen lung, mutagenicitate, genotoxicitate și carcinogenitate) nu au arătat că bisoprololul și hidroclorotiazida sunt nocive pentru om. Ca și în cazul altor beta-blocante, bisoprololul administrat la doze mari în studiile la animale a avut efecte toxice asupra femelelor (consum redus de alimente și pierderea în greutate) și asupra embrionilor/fetușilor (creșterea avortului târziu, scăderea greutății la naștere, întârzierea dezvoltării până la sfârșitul lactației perioadă). Cu toate acestea, bisoprololul și hidroclorotiazida nu au prezentat efecte teratogene. Nu s-a observat nicio creștere a toxicității atunci când cele două medicamente au fost administrate concomitent.

DATE FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienților

Stearat de magneziu, crospovidonă, amidon de porumb, amidon de porumb pregelatinizat, celuloză microcristalină, fosfat dicalcic.

Polisorbat 80, oxid de fier galben (E172), macrogol 400, dioxid de titan (E171), hipromeloză.

Stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal, amidon de porumb, celuloză microcristalină, fosfat dicalcic.

Polisorbat 80, oxid de fier galben (E172), oxid de fier roșu (E172), macrogol 400, dioxid de titan (E171), hipromeloză.

Stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal, amidon de porumb, celuloză microcristalină, fosfat dicalcic.

Polisorbat 80, macrogol 400, hipromeloză, dioxid de titan (E171).

6.2 Incompatibilități

6.3 Perioada de valabilitate

6.4. Precauții speciale pentru depozitare

A nu se păstra la temperaturi peste 25 ° C.

6.5 Natura și conținutul ambalajului

Blister: PP/Al sau PVC/Al, cutie de hârtie, informații scrise pentru utilizator.

Pachete care conțin 30, 60 sau 90 de comprimate.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

6.6. Precauții speciale pentru eliminare și alte manipulări

Fără cerințe speciale.

DEȚINĂTORUL DECIZIEI DE ÎNREGISTRARE

Merck KGaA, Frankfurter Strasse 250, Darmstadt, Germania

NUMERE DE ÎNREGISTRARE

Lodoz 2,5/6,25: 58/0290/03-S

Lodoz 5/6.25: 58/0291/03-S

Lodoz 10/6.25: 58/0292/03-S

DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIREA AUTORIZAȚIEI