Scurt dicționar al limbii slovace

1. membrul superior uman; partea sa de la încheietura mâinii cu degetele folosite pentru lucru: dreapta, stânga r.;
r-y fin, procesat;
baby r-y;
ia ceva în r-y;
da, stoarce pe cineva r;
pune r-y într-un buzunar;
a duce copilul pe r-s;
mergi pe dreapta r-e a cuiva din dreapta;
r-y sus! chemă să renunți;
să semnezi propriul tău r;
votează ridicând r-y;

slovacă

pren.: să aveți lucrători harnici să fiți sârguincioși;
copiilor le lipsește r-ul tatălui lor. Tată

2. partea inferioară a membrelor anterioare ale maimuțelor

3. un obiect similar cu o mână al. având funcția de mână: r. semnale;
mecanic r. mecanism de înlocuire a mâinilor;
de lemn r.

4. scris de mână, scriere: a recunoscut r-ul tatălui său prin loviturile sale;
nu a listat încă r-u

● au → muncă completă, roboți;
→ lucrează pentru el în r-ách, sub arsuri r-ami;
→ atașați r la lucrare;
au → r-y pur;
da cuiva → un r auxiliar;
a ține, a avea un r-u protector asupra cuiva;
a încredința pe cineva, ceva în mâinile cuiva, sub protecția cuiva;
r-ami-picioare (a ține, a apăra etc.) prin toate mijloacele, prin toate mijloacele;
a veni, a pleca cu rs gol să nu aduci nimic, să nu obții nimic;
stai inactiv cu RS stabilit;
→ prin inversarea r-y;
a ști să ai ceva de la primul r-y de la inițiator;
→ z (o) ridica la cineva r;
da, pune pentru cineva r-u în foc să ai încredere în el;
r. r-u spală tovarășii se protejează reciproc;
fii cu cineva un r. bun;
a cere, a cere cuiva r-u să aplice pentru o femeie;
deja r. în mânecă, problema este deja de acord;
fii aproape de r-y;
a fi înstărit în rs bune;
ar prefera să-l fi întrerupt decât ar fi făcut-o dacă nu ar face-o în niciun caz;
a fi într-un loc nepotrivit, îndepărtat de r-y;
a trăi mizerabil de la r-y la gură;
expediere în mâinile destinatarului în persoană;
r. soarta soarta;
r. drept lege, legiuitor

maneca -a m. partea de îmbrăcăminte care acoperă mâna de la umăr până la încheietura mâinii: r-y scurtă, lungă, rochie fără r-y;
rolați-vă, scoateți-vă r-y și fraz. lansează roboți

mâneci -ov m. după mine cămașă scurtă cu mâneci adunate ca parte a femeilor. populare. haine

mănușă -e -mai mult b. o parte din îmbrăcămintea care acoperă mâna de la degete la încheieturi: piele, degetul mare r-e, îngrijire medicală r-e

● arunca pe cineva r-u pentru a începe o luptă cu el;

  • Regulile ortografiei slovace

    mănușă -e-mai mult b.; mănușă -y ‑čiek ž.

    mănuși -a s.; rukičkár ‑a m.; mănușă -a-an ž.; mănușat

    Dicționar al limbii slovace (din 1959 - 1968) 1

    1. (adesea la plural) unul dintre membrele superioare ale persoanelor cu care prind obiecte și lucrează cu ele;
    parte a membrului superior de la încheietura mâinii cu degetele de la picioare: stânga, dreapta r.;
    r-y prelucrat, calos, aspru, greu, venat;
    delicat, pentru copii, feminin, alb r.;
    aveți un r-u rupt, dislocat, rănit;
    ia pe cineva pentru r-u, pentru r-y, duce pentru r-y;
    frecați r-y, serviți, stoarceți r-u, dați cap la r-ou;
    ia, prinde ceva în r-y;
    ia ceva de la r-y la r-y;
    ieși afară, smulge ceva din r-y;
    a merge pe stânga r-e, a fi, a se întinde pe dreapta r-e a cuiva din stânga, partea dreaptă;
    mainile sus! apel pentru predare;
    mâini sărutând o femeie în vârstă care salută femeile, mai ales căsătorite

    2. trăsături personale, caracteristice ale autorului a ceva (de obicei despre scris): (Andrej) a luat o scrisoare. „Da, mâna lui. Mâna lui dragă. ”(Vaj.) Miško a citit scrisoarea. El recunoaște liniile, mâna. (Taj.)

    3. simbolizează, denotă o persoană, o ființă care face ceva: sârguincioasă, harnică;
    crud, hoț r.;
    pren. r. destin (Laz.) destin;
    r. drept (pr. Kráľ) drept, legiuitor;
    Caii au examinat mâna străinului (Vaj.) Și au simțit că sunt conduși de un necunoscut;
    a ajunge în mâini bune, a fi în mâini bune, a avea un protector bun, profesor etc.;
    Lor (copiilor) le lipsește mâna unui tată. (Zúb.)

    4. obiect asemănător mâinii: r. Artificial;
    mecanic r. pârghia mașinii;
    Mâinile din lemn sunt vândute de către casieriile de instrumente chirurgicale. (Lask.);

    mâna 2, -y, -pui și mâner 2, -y, -sec de femei r. zdrob. expr.

    mâner, -a, -partea centrală. nar. mâner, mâner: mâna lui ține un fundas în spatele unuia dintre mânere. (Hec.)

    să țipe, -a, -nu pot. expr. dilua. (despre vite) scoțând zgomote, trăgând zgomote, vuiet, vuiet, vuiet, claxonare: vaci vuietoare (Ráz.);
    În acel vuiet, ea, vaca cu fața roșie, întreabă cine era. (Secară.);

    doc. a da mâna

    elegant. m. apel telefonic. expr. având mâini lungi și mari: r. valibuk (Jes-á)

    mânecă, -un bărbat. r. parte din lenjerie al. rochie care acoperă mâna: lungă, scurtă, îngustă, largă r., r. cămăși, r. palton;
    sârmă fără mâneci (Taj.)

    ● lăsați șarpele în r-și aveți încredere în persoana falsă;
    Ca un șarpe care se târăște în mâneca unei bătrâne (Vaj.), Ea se freacă fals în favoarea ei;
    scoateți, sugeți, rulați r-y pentru a fi introdus în roboți;
    râde în r- un secret;
    a vărsa, a vărsa ceva (ca) din r-a, a vorbi cu ușurință ceva;
    mâna este deja în r-e chestiunea a fost deja convenită;

    accesoriu pentru mâneci: felie r. răscroială

    mâneci, -ov om. r. pomn. (subțire și mânecă, -vca) om. r. parte din îmbrăcămintea populară a femeilor, cămașă scurtă cu mâneci mari adunate și adesea bogat brodate