Succesul unei națiuni trebuie să provină din mândria cetățenilor săi, care le conduce faptele, îi umple de dorința de a face ceva în legătură cu toate acestea, de a nu lăsa națiunea să bâjbâie.

națională

Ne face plăcere să vă prezentăm lucrarea câștigătoare a concursului de eseuri pentru liceeni SOFIA 2018, organizat de Colegiul Anton Neuwirth.

Imaginați-vă părinții cu un nou-născut. Mândrie. Îl iau acasă în timp ce ea doar plânge. Mândrie. Nu poate citi sau vorbi încă. Nu este cel mai bun alergător din lume, nici nu poate merge. Și totuși mândria. Nu sunt mândri de realizările, realizările sau acțiunile sale spectaculoase. Sunt mândri de un singur motiv. E suficient. De-a lungul timpului, încep să râdă, să gâfâie, să se alinte pe pământ, să guste din toate, iar mândria lor nu poate decât să crească.

Mândria națională este foarte asemănătoare. Poporul slovac era mândru, deși încă nu-și avea țara când a fost asuprit. Am fost mândri, deși nu aveam încă un limbaj legal, când nu cunoșteam încă Bernolák sau Štúr. Ce altceva decât mândria națională ar putea încuraja acești stăpâni să-și sacrifice timpul, viața, efortul, talentele pentru binele națiunii? Deci mândria noastră se bazează, în esență, doar pe faptul că suntem. Succesele care au venit de-a lungul timpului ne pot face pe plac, dar mândria noastră națională nu depinde de ele.

Ca părinți mândri, noi, cetățenii Slovaciei, suntem invitați, de asemenea, să avem grijă de țara noastră, de națiune, să o sporim, să o învățăm, să o ajutăm să crească și să progreseze ca și cum ar fi copilul nostru. La urma urmei, fără noi, națiunea noastră nu ar fi. Nu s-ar putea mișca fără noi. Este dependent de noi. Mândria noastră națională nu ar trebui să provină din realizările noastre, nu ar trebui să fie construită pe scriitori, oameni de știință sau sportivi. Dimpotriva. Succesul unei națiuni trebuie să provină din mândria cetățenilor săi, care le conduce faptele, îi umple de dorința de a face ceva în legătură cu toate acestea, de a nu lăsa națiunea să bâjbâie.

Cu toate acestea, dacă luăm mândria națională ca una dintre condițiile prealabile de bază ale unei națiuni, ca ceva care provine din însăși existența noastră, a vorbi despre nevoia sau nevoia ei este irelevantă pentru gândirea noastră. Am prefera să ne gândim cum, cu ceea ce ne-a fost transmis părinților noștri, ceea ce transmitem, protejăm și transportăm cu noi, putem folosi și în lumea de astăzi - nu numai pentru binele națiunii noastre, ci de asemenea, a societății în ansamblu. Anume, limba și cultura, care sunt semnele distinctive ale unei națiuni, și copilul nostru imaginar cu care ne hrănim, pot fi foarte benefice chiar și în era globalizării.

Slovacă, ca orice altă limbă, conține o bogăție imensă. Nu degeaba spun ei: „Câte limbi știi, de atâtea ori ești om.” Fiecare limbă este ca o fereastră diferită prin care putem privi lumea. O nouă paradigmă - o nouă perspectivă. Edward Sapir, un lingvist prusiano-american al secolului al XX-lea, merge chiar mai departe afirmând că lumile în care trăiesc diferite societăți sunt lumi complet diferite, departe de a fi aceeași lume cu etichete diferite. (1)

Astăzi, însă, accentul se pune în principal pe studiul și predarea limbilor străine. Cu toții vrem să ne înțelegem și se pune întrebarea dacă este chiar necesar să cultivăm în continuare slovaca. La urma urmei, comunicarea internațională ar fi mult simplificată dacă am învăța cu toții să vorbim doar o singură și aceeași limbă. Întrebarea este dacă preferăm simplitatea și rapiditatea decât calitatea și diversitatea. Prin crearea unui limbaj comun, am câștiga în simplitate și exactitate, dar am risca o situație periculoasă din romanul distopic al lui George Orwell 1984. Prin îngustarea limbajului, puterea conducătoare a restrâns gândirea, care a devenit monotonă și limitată. Această monotonie ne-ar putea sărăci în cele din urmă și chiar să încetinească progresul întregii omeniri. Prin urmare, valoarea limbilor naționale este foarte ridicată doar în ceea ce privește o viziune mai largă asupra lumii.

Cultura, deși atât de diferită între națiuni, poate deveni acum și o verigă de legătură pe calea păcii și a înțelegerii reciproce. Prin aflarea diferitelor culturi aflăm cât de multă frumusețe sau înțelepciune păstrează națiunile individuale. Mâncare, dans, filozofie și religie, relația cu natura și multe altele. De la marile civilizații occidentale la cele mai mici triburi care trăiesc adânc în pădurea tropicală. Avem cu adevărat ceva de învățat reciproc! Câștigătorul Premiului Nobel pentru Pace 2012, însăși Uniunea Europeană, este o dovadă a influenței pozitive a diferitelor culturi asupra înțelegerii reciproce, cooperării și păcii. (2) Motto-ul „Unite în diversitate” reprezintă o filozofie a menținerii diferențelor pentru binele întregului. Datorită ei pacea a fost menținută pe teritoriul vechiului continent de mai bine de șase decenii.

Totuși, s-ar putea argumenta, însă evidențierea diferențelor dintre națiuni, rase sau alte grupuri etnice de-a lungul istoriei a dus la atâtea tulburări. Mândria națională exagerată, credința în superioritatea unei rase, a adus și al doilea război mondial. În plus, încep să apară din nou diverse inițiative de ură ale naționaliștilor extremiști.

Cu toate acestea, este necesar să ne dăm seama că mândria națională, precum și toate celelalte calități, sunt bune și benefice numai dacă menținem moderarea în ele. Așa cum spune Aristotel, „Virtutea este mediocritate.” (3) Orice calitate arătată către una sau alta extremă se poate transforma cu ușurință foarte rău. Prin urmare, este necesar să te uiți sobru și respectuos la tine, la națiunea ta, precum și la alții.

Mândria națională, în sensul conștientizării valorii și demnității națiunii, nu ar trebui să ducă niciodată la exaltarea ei mai presus de ceilalți. Viceversa. Prin conștientizarea propriei noastre demnități putem realiza că alte națiuni au aceeași valoare și demnitate.

Mândria națională pe care o avem ca „părinți” ai națiunii noastre de la început ne încurajează să înțelegem mai bine ideea națiunii și valorile acesteia. Datorită acestei conștientizări, noi, slovacii, putem ajuta în continuare dezvoltarea întregii societăți astăzi. Limba noastră nu trebuie văzută ca o barieră, ci ca o nouă fereastră de vedere asupra lumii. Nimeni nu vede lumea așa cum o vedem noi și, cu această privire, îi putem îmbogăți pe ceilalți. La fel, cultura pe care o cultivăm poate să nu fie un motiv de conflict, ci pentru un beneficiu reciproc, înțelegere și chiar consolidarea păcii. Paulo Coelho, un scriitor de renume mondial și ambasador pentru Națiunile Unite, a spus odată într-un interviu acordat ONU: „Cultura îi face pe oameni capabili să se înțeleagă - nu văd multă speranță în dialogul politic în acest moment. Cu toate acestea, am speranță în dialogul cultural. "(4)

Prin urmare, nu este nevoie să aruncăm identitatea națională în numele globalizării. Și anume, datorită ei, grație dialogului cultural dintre națiuni, suntem capabili să ne îmbogățim reciproc și astăzi și să creștem împreună în prosperitate.

Autor: Barbora Ondríková. Colaj: Colegiul Anton Neuwirth

(1) SAPIR, E. 1956. Cultură, limbă și personalitate: eseuri selectate. University of California Press [online], p. 162. [cit. 27.02.2018].
(2) Premiul Nobel pentru Pace 2012. 2014. Nobelprize.org. Nobel Media AB. [pe net]. [cit. 27.02.2018].

(3) ARISTOTELES. 2011. Etica lui Nikomachov. Bratislava: Kalligram, p. 60.
(4) Interviu cu Paulo Coelho, Messenger al Păcii al ONU. 2010. Centrul de știri al ONU. [pe net]. [cit. 27.02.2018].