adoptarea

Multe mame slovace au fost înspăimântate de zgomotul presei din jurul adopțiilor forțate din Marea Britanie. Și ce zici de noi care trăim aici în epicentrul a ceea ce se întâmplă cu copiii. „Dacă rămâi acolo și riști ca un asistent social să-ți ia copilul, atunci suporti consecințele”, scrie o mamă în discuție. Nu este atât de simplu. Așa-numita justiție pentru minori se răspândește în toată Europa. Din ianuarie, aceeași lege ca și în Regatul Unit se aplică și în Republica Cehă. Frica este exagerată sau reală?

Și englezii se tem

Este important să adăugați câteva lucruri din presa slovacă. Nu este cazul ca numai străinii să ia copii. Multe familii engleze au și ele probleme. Viceversa. Străinii au un pic de avantaj. Există posibilitatea ca ambasada să-i susțină, țara să ceară copilul înapoi sau familia să fugă acasă. Dar englezul nu are o asemenea poziție. Cu toate acestea, anul acesta este puțin diferit. Părinții încep să se mobilizeze mai mult. Petiții și proteste au loc la Londra. Și chiar și rețeaua socială engleză, unde părinții fac schimb de experiențe și sfaturi despre cum să lupți. Au formulat o cerere din partea parlamentului, pe care doresc să o aibă în discuție până în 2014. Ei cer, de exemplu:

  1. Întoarcerea copiilor care au fost luați direct de la maternitate și cărora li s-a refuzat dreptul de a alăpta și legătura naturală cu mama lor a fost întreruptă.
  2. Întoarcerea tuturor copiilor care au fost adoptați din cauza „posibilului rău emoțional în viitor”

Doar așa-numitul „Vătămarea emoțională viitoare”, tradusă vag ca „vătămarea emoțională posibilă în viitor” este unul dintre cele mai absurde motive. Nimeni nu știe exact ce înseamnă totul. Judecată de asistenți sociali, psihologi și judecători. Motivul poate fi depresia mamei sau a tatălui în trecut. În forumurile de discuții ale mamelor englezești, veți găsi multe subiecte în care copiii mărturisesc că se confruntă cu depresie postpartum și se tem să meargă la medic. Îi este teamă că le-ar da unui asistent social din această cauză. Alții au doar anxietate și nici măcar nu au încredere în cunoscuți de teamă.

Justiția juvenilă sperie

Am ajuns pentru prima dată la legile stricte ale Universității Charles, când Slovacia a discutat cazul Ivanei Boorová și a copiilor Čonk. Îmi spuneam mereu că, fără bilet, nici măcar o briză nu se mișca și ceva în aceste cazuri trebuie să fie ciudat. Nu a funcționat pentru mine și am căutat pe alții. Nu am înțeles de ce mass-media nu a preluat zilnic așa ceva. Știu asta deja. Pentru că familiile sunt convocate în fața așa-numitelor instanțe secrete. Legea îi ține în tăcere. Dezvăluirea cazului către public îi poate costa închisoarea. Din când în când, un caz apare în mass-media. Apoi se face din nou liniște.

Cel mai rău este că suspiciunea este suficientă. Și poate proveni de la o persoană anonimă sau un profesor sau doctor paranoic. Cine locuiește în Marea Britanie poate să știe despre ce vorbesc. Despre abuzul sexual asupra copiilor se vorbește peste tot și toată lumea se teme de el. Îl caută chiar și acolo unde nu este. O altă problemă o reprezintă diferențele culturale. Ceea ce este normal pentru slovaci în învățământ poate să nu fie pentru englezi și poate exista o problemă. Dacă cineva dorește să o rezolve ca o problemă, aceasta poate deveni una, doar un asistent social de neînțeles.

Interesant este faptul că mass-media străină include și cazuri precum cunoscutul „Baby P” sau, mai recent, un băiat polonez. Astfel, cazurile copiilor care au fost abuzați de părinți și de asistentul social nu au făcut nimic. În ciuda faptului că ar fi mers acolo regulat. În acea perioadă, se pledează pentru procedura strictă și argumentul special al luării copiilor „pentru prevenirea viitoare”. Cu toate acestea, cazurile de abuz în familiile adoptive nu mai sunt încețoșate. Recent, cazul unei mame adoptive a forțat un copil de 14 ani să meargă la inseminare artificială, astfel încât să poată obține un alt copil și banii de la stat au apărut din senin.