plângă

5.8. 2016 7:15 O mulțime de oameni, în special cei bătrâni, cred că atunci când un copil plânge, ar trebui să plângă, cel puțin își va exersa plămânii astfel. Nu ar trebui să fie luat în fiecare mână când scâncete.

Este adevărat că un copil va înceta să plângă dacă nu-l observă nimeni, dar cu ce preț! Experții spun că bebelușii sunt programați genetic să plângă atunci când se simt inconfortabili, răniți sau altfel nemulțumiți. Numai un astfel de discurs ne poate cere ajutor.

Bebelușii nu plâng pentru că trebuie să-și exercite plămânii. Copilul plânge dacă ceva îl deranjează sau este nefericit. Puiul uman este încă foarte imatur în comparație cu alte mamifere și plânge mai ales când îi este foame, frică și se simte amenințat. El poate fi speriat repede, este speriat și de lucruri obișnuite, cum ar fi multă lumină, zgomot sau frig sau un sunet brusc. Apoi își arată durerea și teama de a plânge.

Copilul nu știe ce înseamnă acele sunete zgomotoase. El crede că un aspirator este un animal mare care poate fi mâncat. Mamele nu pot descifra de la început, ceea ce înseamnă plânsul bebelușului, dar mai târziu vor învăța să-l recunoască. Primele trei luni sunt cele mai grave pentru un copil. Acești copii pot chiar să plângă din plictiseală sau frustrare. De asemenea, plâng de sentimente noi. Când îi scufunzi în apă de scăldat, zbori cu ei. În special, suferă de stări de panică de separare.

O stare de panică înseamnă că creierul bebelușului este inundat de niveluri ridicate de hormoni ai stresului. Prin urmare, reacția furioasă a părinților la plâns nu este cel mai bun mod de a trata un copil. Cu toate acestea, dacă lăsați bebelușul să plângă prea mult timp și deseori, acesta îi poate afecta creierul și răspunsurile la stres pe viață. Stresul în copilăria timpurie duce la tulburări negative de dezvoltare ale creierului.

Bebelușul manipulează plânsul
Poate un copil să-și controleze strigătele părinților? Raspunsul este nu! Copilul nu are încă o abilitate dezvoltată de a gândi suficient pentru a controla adultul. Cu toate acestea, părinții ar trebui să învețe să perceapă plânsul copilului ca pe un proces educațional, să urmărească cum răspunde copilul și când și de ce plânge cel mai des. Doar așa poate elibera de suferința reală.

Autor: Simona
Sursa: Parenting is a Science (M. Sunderland)

Parerea ta despre acest articol? Scrie un comentariu