Șomajul ca factor într-o schimbare majoră a stilului de viață este un eveniment care necesită o mare adaptare la noua situație. Pierderea locurilor de muncă aduce cu sine efecte negative sub forma scăderii nivelului de trai, excluderea din relațiile sociale și perturbarea securității vieții. Societatea de astăzi apreciază foarte mult valoarea muncii și astfel influențează semnificativ faptul că cineva nu vrea să fie un obiect pasiv, ci un subiect activ care transformă mediul din jurul său.

șomajul

Munca este o condiție importantă pentru existența demnă a unui individ, oferindu-i nu numai beneficii materiale, ci și un sentiment de autorealizare și utilitate socială. Semnificația psihologică a muncii este dată de faptul că modelează o persoană pe latura mentală, emoțională, mentală și fizică. Următoarele fapte servesc la sublinierea importanței muncii: a) munca este un tip de activitate umană de bază, istoric primordial; b) dreptul la muncă aparține drepturilor fundamentale ale omului.

Munca este o activitate care confirmă unicitatea unei persoane în raport cu societatea. În societatea noastră, valoarea tradițională ridicată a muncii persistă. Din punct de vedere al carierei, munca determină începutul și sfârșitul activității economice a oamenilor. Giddens (în Mareš, 2002) rezumă șase caracteristici ale muncii plătite, care sunt de o importanță cheie pentru om:

  • bani - veniturile financiare sunt un motivator foarte puternic și o sursă de satisfacere a nevoilor;
  • nivelul activităților - munca este baza pentru dobândirea și îmbunătățirea abilităților și abilităților, chiar dacă este o lucrare stereotipă;
  • diversitatea vieții - munca permite intrarea în alte cadre și contexte sociale, cum ar fi mediul acasă;
  • structura timpului - organizarea rutinei zilnice în conformitate cu ritmul de lucru;
  • contact social - mediul de lucru oferă posibilitatea de a forma relații sociale și posibilitatea de a participa la activități mai largi cu alte persoane;
  • identitate personală - angajarea oferă o identitate socială stabilă.

Mayerson (în Vyrost, Strawman, 1998) susține că comportamentul uman este îndreptat în primul rând spre muncă, i. j. munca productivă care creează obiecte și valori pe care comunitatea le recunoaște și le identifică. În acest fel, munca creează o lume simbolică în care se trăiește. În același timp, munca de astăzi este o formă din ce în ce mai importantă a acțiunii umane în ceea ce privește construirea valorii de sine. Pierderea unui loc de muncă este o experiență traumatică pentru o persoană. Șomerul pierde cea mai puternică legătură obiectivă cu realitatea, confiscată de îndoieli cu privire la propriile sale abilități, nesiguranță și frică de viitor. În acest context, trebuie reamintit că esența șomajului nu este lipsa muncii, ci lipsa locurilor de muncă plătite. Cu cât este mai puternică motivația de a pierde un loc de muncă, cu atât sunt mai puternice motivele pentru muncă. Acestea pot fi diferite și pot avea o importanță relativă individuală: bani, activitate, autorealizare, contact social, independență. Sub influența șomajului, motivația se schimbă deoarece multe nevoi nu pot fi satisfăcute în mod obișnuit sau în mod obișnuit.

2. Șomajul și lipsa economică (consecințe economice)

Privarea economică este o problemă complexă și consecventă pentru șomeri. Se manifestă printr-o reducere a cantității de selecție și o reducere a consumului total. Șomerii simt nu numai lipsa bunurilor personale, ci și pierderea oportunității de a-și confirma statutul social prin cheltuieli. Ei scad la un nivel inferior, nu își permit ce fac alții din clasa lor socială. Lipsa de fonduri face dificilă pentru indivizi să-și planifice și să-și organizeze viitorul, autonomia personală și capacitatea de a trăi un stil de viață bine stabilit. Ca urmare a constrângerilor economice, stilul de viață al șomerilor de lungă durată se schimbă. Acest lucru se datorează faptului că situația este „puține resurse și mult timp”. Waters și Moore (2001) afirmă că lipsa economică se reflectă în nevoile materiale necesare și în reducerea cheltuielilor pentru activități de agrement și cheltuieli peste standard.

Unele studii indică diferențe între bărbați și femei în răspunsul la dificultățile financiare. Bărbații se tem de consecințele mai indirecte ale privării financiare, de ex. pierderea statutului de venit, în timp ce pentru femei există preocupări asociate cu consecințele directe ale lipsei de finanțe, de ex. plata facturilor (Leeflang și colab., 1992). Rezultatele unui studiu mai amplu realizat de Fielden și Davidson (2001) indică diferențe intersexuale în grupul managerilor șomeri. Bărbații șomeri menționează ca principalele surse de stres financiar că își pierd mașina companiei, își pierd poziția de întreținător, suferă de o lipsă de hrană și de datorii adecvate. Femeile șomere citează restricțiile privind alegerile alimentare, lipsa fondurilor pentru sărbători și evenimentele sociale ca sursă de stres în acest domeniu.

Cercetările asupra șomerilor de lungă durată din Republica Cehă au arătat că respondenții, după șase luni fără muncă, au arătat disponibilitatea de a schimba conținutul muncii și natura relației de muncă pentru a obține un loc de muncă, dar au arătat o flexibilitate salarială minimă . Mai mult de jumătate dintre șomerii șomeri nu erau dispuși să accepte un salariu mai mic decât aveau în slujba pierdută. În toate categoriile educaționale, a existat o potrivire între limita medie a venitului lor acceptabil (salariul minim care i-ar încuraja să intre într-un nou loc de muncă) și veniturile pe care cred că le pot face într-un nou loc de muncă (martie 2003).

Un grup specific sunt tinerii șomeri care nu au reușit să obțină un loc de muncă după absolvire din cauza lipsei posturilor vacante. Șomajul poate avea mai multe consecințe negative pentru ei decât pentru alte grupe de vârstă:

- nu dezvoltă obiceiurile de muncă necesare (se obișnuiesc cu rolul șomerilor și cu sprijinul financiar);

- există un risc de comportament antisocial (cauzat de excesul de timp, plictiseală, lipsa programului și responsabilităților, excluderea din societate) (Vágnerová, 1999).

Tinerii șomeri sunt în mare parte singuri și locuiesc cu părinții lor, ceea ce le reduce semnificativ cererile financiare. Suportul este suficient pentru ei, deci nu trebuie să fie motivați să caute de lucru. Situația este diferită pentru absolvenții universitari șomeri, unde punctul de vedere economic iese în evidență. Motivul principal este faptul că mulți dintre ei încep sau trăiesc în familii în această perioadă. Venitul insuficient al unui membru al familiei afectează astfel mai mulți oameni (Buchtovová în Výrost, Slaměnník, 2001). Džuka (1999) afirmă că evaluarea subiectivă a propriei situații financiare a tinerilor poate fi considerată ca un indicator indirect al nevoii economice de muncă.

3. Șomajul și lipsa de viață

Pierderea unui loc de muncă sau incapacitatea de a găsi un loc de muncă potrivit este o persoană lipsită de oportunitatea de a realiza și de a se afirma în producerea de valori benefice, de a-și satura nevoile prin participarea la împărțirea socială a sarcinilor și responsabilităților. Nevoia de activitate semnificativă nu este suficient sau deloc saturată. Șomerii simt o încălcare a rutinei zilnice și a stereotipului obișnuit de viață. Neavând responsabilități, pot cădea în apatie și inactivitate. O reacție defensivă comună la o astfel de situație este păstrarea formală a stereotipurilor. Someri de ex. se ridică la o anumită oră în fiecare dimineață și pleacă de acasă, la fel ca înainte și așa mai departe. (Vagner, 1999). Găsirea unei alternative adecvate care să vă petreacă timpul liber prin activitate activă este o soluție adecvată pentru situația șomajului. Cel mai potrivit grup pentru implementarea acestei opțiuni sunt tinerii șomeri, care manifestă un interes mai puternic pentru educație, cursuri și formare profesională în comparație cu generația mai în vârstă. Acest lucru se datorează faptului că tinerii nu au încă o identitate de angajat bine stabilită, nu sunt într-o criză de timp, sunt într-o dispoziție mai optimistă și familia îi susține financiar. Defalcarea structurii orare a zilei și nevoia nesatisfăcută de activitate pot avea consecințe negative pe termen lung:

  • în domeniul sănătății mintale (suferință, creștere a depresiei, modificări negative ale percepției de sine, cunoaștere socială, anxietate);
  • în domeniul sănătății fizice (simptome ale bolilor organice ale sistemului cardiovascular, sistemului digestiv și excretor, aparatului locomotor, dependenței de alcool și droguri).

4. Șomajul și schimbarea stimei de sine

Întrebarea frecvent discutată în abordarea șomajului în legătură cu nevoia de a căuta muncă și reangajare este dacă orice muncă este de fapt mai bună decât șomajul și dacă sănătatea mentală și fizică a unei persoane se va îmbunătăți pe măsură ce se îmbunătățește. Faptul este că nu toată lumea își pierde slujba asociată cu o imagine sumbră a depresiei, apatiei și deteriorării stării de sănătate. În schimb, angajarea cu un viitor incert poate avea un efect foarte negativ asupra sănătății și psihicului unei persoane. Potrivit lui Halvorsen (1998), este foarte important să se facă distincția între un loc de muncă sigur și precar, precum și între condiții de muncă mai bune sau mai proaste comparativ cu angajarea anterioară. Rezultatele au arătat că a avea un loc de muncă fără o perspectivă clară sau a avea condiții de muncă nesatisfăcătoare este la fel de stresant ca a fi șomer pe termen lung.

5. Șomeri și mediu social

O persoană la locul de muncă are ocazia să facă o mulțime de contacte, întâlnește alte persoane. El formează relații formale și informale. Are ocazia să câștige o experiență socială diferită de cea din familie. Integrarea socială este un factor important al bunăstării și sănătății mintale. Pierderea locurilor de muncă duce la izolare socială și singurătate. Pierderea muncii distruge contactele sociale pe care individul le-a construit la locul de muncă și nu pot fi înlocuite și sunt greu de întreținut. Acest lucru se datorează în principal pierderii de experiențe și experiențe comune. Sentimentul de stigmatizare prin pierderea unui loc de muncă este un alt motiv care duce la reducerea contactelor sociale. Șomerii evită de obicei pe cei care au un loc de muncă, dar evită și contactul cu alți șomeri, deoarece sunt deprimați pentru ei (Mareš, 2002).

Izolarea socială nu înseamnă doar singurătatea fizică a individului, ci mai presus de toate izolarea față de populația majoritară. Această problemă apare mai ales în locuri cu o rată ridicată a șomajului, în care șomerii nu trăiesc înconjurați de angajați, ci de oameni cu aceeași soartă. Familia șomerilor intră și ea în izolare. Pierderea muncii unuia dintre membrii săi este o povară pentru întreaga familie. Dacă există doi membri ai unei familii fără muncă, ceea ce se întâmplă adesea în regiunile cu o rată ridicată a șomajului, stresul asupra familiei este adesea înmulțit. Pierderea statutului asociat șomerilor afectează și familia, nu numai în ceea ce privește pierderea statutului familiei în structura socială mai largă, ci, fără îndoială, și în ceea ce privește pierderea statutului de șomer în cadrul familiei. Șomajul are mai multe efecte negative asupra familiei:

  • probleme financiare;
  • schimbarea rolurilor (în special în cazurile în care întreținătorul principal își pierde slujba);
  • Voltaj;
  • perturbarea relațiilor dintre membrii familiei (în unele cazuri, destrămarea acestora);
  • violență domestică;
  • rupând stereotipul vieții de familie.

6. Șomaj și senzație de neputință

Dacă șomerul nu își găsește de mult timp de lucru, intră în faza de adaptare la stilul de viață al șomerului, care se caracterizează prin resemnare, pierderea speranței, fatalism, pasivitate. Unul încetează să mai fie activ deoarece crede că eforturile sale nu au niciun sens și își reduce aspirațiile sub influența acestei credințe. Pierderea unui loc de muncă afectează negativ stima de sine, scade stima de sine și, uneori, duce chiar la un sentiment de inferioritate. Un șomer se poate simți pierdut în controlul vieții sale, se poate simți neajutorat. Sub influența unui viitor incert și a lipsei de speranță, există o pierdere a perspectivei vieții. Șomajul poate reduce sau accelera activitatea unei persoane. Activitatea redusă înseamnă că individul și-a dat demisia din situația sa și nu rezolvă nimic. De multe ori renunță și percepe șomajul ca destinul său, pe care nimic nu se schimbă. Această reacție este frecventă la persoanele cu educație scăzută și cu multe experiențe negative. Activitatea sporită sub forma unor calități educaționale sporite se poate manifesta într-un efort de a îmbunătăți situația cuiva și de a găsi de lucru. În acest context, se vorbește despre așa-numitele spirit de luptă, care este o condiție prealabilă mai bună pentru a face față dificultăților decât o strategie pasivă (Vagnerova, 1999).

Răspunsul unei persoane la șomaj depinde în parte de modul în care se interpretează șomajul. Supraviețuirea emoțională și comportamentul vor fi influențate de faptul dacă cauza șomajului este considerată externă sau internă, stabilă sau instabilă, globală sau specifică și dacă rezultatele sunt considerate a fi influențate de reacțiile individului sau). Șomerii care nu reușesc să găsească un loc de muncă văd cauzele în primul rând în circumstanțe externe - situația economică proastă din societate, incapacitatea guvernului, reducerea deliberată a locurilor de muncă din partea sectorului privat. În al doilea rând, ei văd cauzele în sine și în trăsăturile și neajunsurile lor de personalitate. Nu în ultimul rând, ei văd motivul în lipsa de competențe precum educație, experiență, abilități, dar și lipsa de efort.

Având în vedere importanța muncii și a ocupării forței de muncă în societatea noastră, nu există nicio îndoială că șomajul are un impact puternic asupra vieții sociale, precum și asupra vieții șomerilor înșiși. În studiul nostru, ne-am concentrat asupra individului - șomerilor și asupra consecințelor asociate cu pierderea locului de muncă. Acest lucru se aplică nu numai scăderii nivelului de trai asociat cu scăderea veniturilor, ci și schimbărilor semnificative în viața de zi cu zi, relațiilor sociale, valorilor, instituțiilor sociale (în special în familie). Șomerii au mai puțin spațiu pentru a lua decizii fundamentale despre viața lor și mai puține șanse de a-și dezvolta abilitățile. Pierderea unui loc de muncă înseamnă nu numai izolarea socială, ci și un sentiment general de neputință față de destinul cuiva. Deși pierderea locurilor de muncă în compania noastră este, ca să spunem așa, un eveniment obișnuit, până acum s-au făcut puține încercări de reducere a consecințelor acesteia. Interesul pentru această problemă în „câmpul” psihologic este indestructibil, dar nu este suficient. Din punctul nostru de vedere, greșeala se datorează în principal lipsei de cooperare atât cu instituțiile, cât și între psihologii înșiși.

Literatură


Șomeri și impactul șomajului

Scopul studiului recent este să ofere principalele caracteristici ale persoanelor fără loc de muncă și să ofere informații despre posibilul impact al șomajului. Lucrarea prezintă o revizuire a descoperirilor contemporane legate de șomerii și de lipsurile lor financiare, schimbările din viața de zi cu zi, suferința emoțională și situația lor socială.