Declarația drepturilor copilului
DECLARAȚIA DREPTURILOR COPILULUI
promulgată prin Rezoluția Adunării Generale 1386 (XIV) din
20 noiembrie 1959
Preambul
Copilul trebuie să se bucure de toate drepturile consacrate în această declarație. Toata lumea
copilul fără excepție trebuie să fie titularul acestor drepturi, fără distincție sau
discriminare bazată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie,
opinie politică sau de altă natură, de origine națională sau socială,
proprietate, statut tribal sau alt statut, fie el însuși
sau a familiei sale.
Copilul trebuie să se bucure de o protecție specială și trebuie să fie legal
oferite alte oportunități și oportunități de a o face posibilă
să se dezvolte fizic, mental, moral, spiritual și social sănătos și
într-un mod normal, în condiții de libertate și demnitate. La
adoptarea legilor în acest scop trebuie să fie în interesul superior
a copilului.
Copilul trebuie să aibă dreptul la un nume și la o naționalitate de la naștere.
Copilul trebuie să se bucure de beneficiile securității sociale. Trebuie să aibă un drept
creșteți și dezvoltați-vă în stare bună de sănătate; prin urmare, trebuie să i se furnizeze lui și mamei sale
îngrijire și protecție specială, inclusiv îngrijire adecvată în
înainte și după nașterea sa. Copilul trebuie să aibă dreptul la
servicii adecvate de nutriție, locuință, recuperare și sănătate.
Un copil cu dizabilități fizice, psihice sau sociale trebuie
oferiți tratamentul special, creșterea și îngrijirea pe care o primiți
necesită poziția sa specială.
Pentru o dezvoltare deplină și armonioasă a personalității sale, un copil are nevoie de dragoste și
înţelegere. El trebuie să crească în îngrijire ori de câte ori este posibil
și sub responsabilitatea părinților lor și, în orice caz, în aer
afecțiune și securitate morală și materială; copil la o vârstă fragedă
cu excepția unor circumstanțe excepționale, nu trebuie să fie separat de ale sale
mame. Societatea și autoritățile publice sunt obligate să asigure creșteri și
îngrijire specială pentru copiii fără familie și pentru copiii fără copii adecvate
mijloace de sprijin. Sprijin financiar de stat și alte asistențe pentru
asigurarea securității copiilor din familiile numeroase este de dorit.
Copilul are dreptul de a primi o educație, care trebuie să fie gratuită și obligatorie,
cel puțin în grade elementare. Trebuie să i se furnizeze
educație care îi va crește nivelul cultural general și
să-i permită să-și dezvolte abilitățile pe baza egalității de șanse,
judecata proprie și simțul responsabilității morale și sociale și devin
membru valid al companiei.
Interesul superior al copilului va fi un principiu principal al celor care
responsabil pentru educația și creșterea sa; această responsabilitate stă
mai ales asupra părinților săi.
Copilul trebuie să aibă posibilitatea deplină de a se juca și de a se distra pe care ar trebui
urmărește aceleași obiective ca și educația; societatea și autoritățile publice
trebuie să depună eforturi pentru a promova exercitarea acestui drept.
Copilul trebuie să fie printre primii care se află în toate circumstanțele
protecție și asistență acordate.
Copilul trebuie protejat de orice formă de neglijare,
cruzimea și exploatarea. Nu poate fi tranzacționat în niciun fel
forme.
Copilul nu trebuie angajat înainte de a ajunge la cel corespunzător
varsta minima; în nici un caz nu poate fi forțat sau
permis să exercite o profesie sau o ocupație care ar putea
dăunează sănătății sau creșterii sale, resp. amesteca în fizicul său,
dezvoltarea mentală sau morală.
Copilul trebuie protejat de practicile care pot încuraja
rasială, religioasă și orice altă formă de discriminare. Trebuie sa fie
crescut într-un spirit de înțelegere, toleranță, prietenie între
națiuni, pace și fraternitate universală și pe deplin conștienți de ei
el ar trebui să dedice energie și talent slujirii vecinilor.