Postul Mare este un moment special în pelerinajul nostru pământesc pe care Domnul ni-l dă pentru a corecta căile noastre păcătoase prin rugăciune mai profundă, post, pocăință și milostenie. Controlându-ne dorințele trupești, ne putem elibera sufletele pentru o rugăciune mai profundă. Limitându-ne la mâncare, putem economisi alimente sau economisi bani și le putem dona săracilor și nevoiașilor. Biserica nu ne obligă să practicăm aceste exerciții spirituale, dar scopul lor este de a aprofunda relația noastră cu Dumnezeu și aproapele. Este un moment de tăgăduire de sine și de reînnoire spirituală. Nu trebuie să postim doar din mâncare - putem renunța de ex. seriale de televiziune, discursuri goale și bârfe, judecându-i pe alții, minciuni, pasiuni păcătoase și altele asemenea. Postul nostru exprimă hotărârea noastră de a ne elibera „de faptele moarte, pentru a putea sluji Dumnezeului cel viu”. (Evrei 9.14)

timp

Atât în ​​Vechiul, cât și în Noul Testament, putem găsi exemple despre modul în care oamenii s-au angajat să postească și să se roage atunci când și-au dat seama de păcatele lor împotriva lui Dumnezeu sau când au nevoie de îndrumare și putere de la Dumnezeu. Patruzeci de zile de post și rugăciune ne amintesc de 40 de zile de potop în zilele lui Noe (Gen. 7), 40 de ani de călătorie a Israelului prin pustiu în Țara Promisă (Exod), 40 de zile ale lui Moise pe deal cu Dumnezeu (Ex 34:28), 40 de ani domnia regelui David, 40 de zile din călătoria profetului Ilie la Muntele Horeb (1 Regi 19), 40 de zile de post și pocăință a oamenilor din Ninive (Ioan 3: 4-10) și 40 de zile în care Isus a postit și s-a rugat în pustie (Mt 4, 1-10). Va fi util să reflectăm la aceste pasaje din Scriptură pentru o clipă în fiecare zi, pentru a înțelege mai bine semnificația acestor evenimente.

Dumnezeu trece cu vederea vremurile ignoranței noastre, dar „acum declară oamenilor că toți și pretutindeni se pocăiesc” (Fapte 17:30). „Dar se pocăiește penitenților calea către neprihănire, întărește pe cei călcați în răbdare și determină partea lor dreaptă.” (Sir 17:20) „Da, viețile noastre sunt foarte fragile și imprevizibile. Ori de câte ori o mașină ne poate lovi, putem paraliza sau avea un atac de cord ... iar ușa se va deschide în fața noastră pentru a ne lua rămas bun de la această viață pământească. Să nu uităm faptul că trăim la sfârșitul veacurilor, „în momentul revelației”, așa cum a spus Fecioara Maria vizionarei Lucia din Fatima. În bunătatea și harul Său, Dumnezeu ne dă din nou timpul harului pentru a repara daunele și calamitățile din viața noastră și pentru a restabili imaginea lui Dumnezeu în noi (cf. Gn 1: 26-27). În acest fel putem obține viața veșnică în împărăția cerurilor. Dar trebuie să lucrăm cu harul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne-a spus prin St. Pavel ne amintește: „Sau disprețuiți bogăția bunătății, răbdării și răbdării sale și nu știți că bunătatea lui Dumnezeu vă va conduce la pocăință?” (Rom 2: 4)

Rugăciune: Dumnezeule milostiv și milostiv, venim la tine cerând iertarea nelegiuirilor noastre. Trimite Duhul tău Sfânt asupra noastră pentru a realiza tot ce nu aparține împărăției tale. Ne punem viața în mâinile tale și vrem să îți facem voința în toate. Fie ca acest sezon al Postului Mare să devină un moment de transformare profundă în viața noastră. O, dragă Duh Sfânt, atinge-ne inimile și aprinde-ne cu dragoste pentru tine.