Responsabilitatea părinților și protecția copiilor (Convenția de la Haga)
REZUMATUL DOCUMENTULUI:
Care este obiectivul acestei decizii?
- Decizia autorizează țările UE să semneze Convenția de la Haga.
- Convenția stabilește reguli pentru a îmbunătăți protecția copiilor în situații internaționale și pentru a evita conflictele între sistemele juridice naționale.
Toate țările UE sunt părți la convenție. Aceasta înseamnă că, în cadrul procedurilor cu țări din afara UE care sunt părți la convenție, acestea se pot baza pe reguli comune stabilite de lege pentru a proteja copiii implicați în dispute internaționale.
Ce acoperă convenția?
Scopul Convenției este de a oferi protecție internațională copiilor sub 18 ani, stabilind următoarele:
- care țară are puterea de a lua măsuri pentru a proteja copilul sau bunurile acestuia;
- care lege se aplică în exercitarea acestei puteri;
- care lege se aplică răspunderii părintești;
- ca măsurile de protecție să fie recunoscute și aplicate în toate țările semnatare;
- cooperarea între țările semnatare.
Măsuri care vizează protejarea îngrijorării copilului:
- responsabilitate părintească;
- dreptul de a încredința copilul în grija personală;
- tutelă;
- felul în care este reprezentat copilul;
- plasarea copilului în plasament sau alte îngrijiri;
- supravegherea acestei îngrijiri;
- modul în care sunt gestionate activele copilului.
Care țară este responsabilă?
Țara cu puterea de a acorda măsuri de protecție este, în general, țara în care copilul își are reședința .
Aceasta este țara în care se află copilul în următoarele cazuri:
- în cazul refugiaților sau al copiilor strămutați la nivel internațional;
- în cazul copiilor a căror țară de reședință obișnuită nu poate fi stabilită în mod normal;
- în situații urgente (opțional).
Dacă, într-un anumit caz, o altă țară pare să fie într-o poziție mai bună pentru a evalua interesul superior al copilului, țara respectivă poate prelua.
Ce legislație se aplică?
- Țara care exercită jurisdicția o va face în conformitate cu propria legislație.
- În cazuri excepționale, poate aplica sau lua în considerare legislația unei alte țări care este strâns legată de situație - dacă este în interesul superior al copilului.
- O țară poate refuza aplicarea legislației specificate în convenție numai din motive justificate în mod corespunzător de ordine publică și în interesul superior al copilului.
Recunoașterea și aplicabilitatea
- Măsurile luate de o țară semnatară în temeiul prezentei convenții pentru protecția copilului sau a bunurilor acestuia vor fi recunoscute în toate celelalte țări semnatare.
- O țară poate refuza recunoașterea numai într-un număr limitat de cazuri, așa cum se specifică în convenție.
- Dacă măsurile de protecție sunt declarate executorii într-o altă țară, țara respectivă trebuie să le pună în aplicare ca și cum le-ar fi luat singure, în conformitate cu propria legislație.
- Fiecare țară semnatară trebuie să desemneze una sau mai multe autorități centrale care să îndeplinească atribuțiile care îi sunt atribuite prin convenție.
- Aceste autorități trebuie să coopereze și să facă schimb de informații între ele și, de asemenea, să promoveze cooperarea în astfel de cazuri între propriile autorități naționale.
Decizia 2003/93/CE a Consiliului din 19 decembrie 2002 de autorizare a statelor membre, în interesul Comunității, să semneze Convenția de la Haga din 1996 privind jurisdicția, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea și cooperarea în materie de responsabilitate părintească și măsuri pentru protecția Copil (JO L 48, 21.2.2003, p. 1-2)
Decizia 2008/431/CE a Consiliului din 5 iunie 2008 de autorizare a anumitor state membre să ratifice, în interesul Comunității Europene, Convenția de la Haga privind jurisdicția, legea aplicabilă, recunoașterea și aplicarea și cooperarea în ceea ce privește responsabilitatea părinților și măsurile de protecție al Copilului din 1996 și care autorizează anumite state membre să emită o declarație privind aplicarea standardelor interne relevante ale dreptului comunitar (JO L 151, 11.6.2008, p. 36–48)