florile

Recent am publicat o fotografie cu copii care fac poze cu flori în grădină. Un răspuns pe care l-am primit a fost că a fost păcat de acele flori și ar fi mai bine să le lăsăm să crească.

Eu nu cred acest lucru. Nu văd nimic în neregulă cu culegerea florilor (în anumite reguli, desigur), dimpotrivă, cred că este neapărat o parte a explorării naturii de către copii. Dar aș fi foarte interesat de părerea ta și sper să o împărtășești.

L-am configurat mai mult sau mai puțin după cum urmează:

DA, LUAȚI:

⁃ flori comune pe stradă sau pe pajiște,

⁃ flori care cresc în grădina noastră,

⁃ flori care cresc în număr mare, cum ar fi păpădia, margareta, trifoiul,

⁃ florile pe care le cunoaștem și pe care le știm nu sunt protejate sau rare.

Ce facem cu ei?

  • Le cercetăm. Copiii trebuie să cunoască natura cu toate simțurile. Nu le este suficient să se uite la flori, trebuie, de asemenea, să le examineze prin atingere, să încerce cu mâinile care este structura diferitelor petale, pistili și stamine. Ei trebuie să încerce să rupă petalele unui trandafir, să strângă centrul unei margarete sau să dezasambleze păpădia în propriile părți.

  • Experimentăm cu ele. De exemplu, aflăm cum circulă apa în ele.

  • Creăm cu ei, de exemplu, imaginile menționate.

  • Ei au facut suntem un parfum al lor.

  • Ei au facut folosim și vopsele pentru pictură.

  • Dezgropăm abilitățile motorii fine coroane de tricotat.
  • Înfrumusețăm mediul cu ele. Ultima dată când copiii din călătorie cu bunicii mi-au adus un buchet atât de frumos, chiar și cu o vază personalizată. Tăierea florilor și aranjarea lor antrenează abilități motorii fine importante. Ele îi ajută pe copii să perceapă frumusețea, să cultive un sentiment de estetică. Și nu în ultimul rând, copiii învață, de asemenea, prin astfel de activități cât de important este să avem grijă de mediul care ne înconjoară.

  • A dresăm și mușchii oromotori prin suflarea păpădiei 🙂

NU, NU LUĂM:

⁃ flori pe care nu le cunoaștem, în păduri și munți,

⁃ flori în grădini străine/grădini din față (care cresc peste gard și uneori sunt atât de tentante!)

⁃ flori în ariile protejate,

⁃ flori care par rare.

Cred că în cazul celor mai frecvente flori, nu punem în pericol mediul înconjurător, rupându-le, deoarece natura s-a ocupat de supraproducția lor. La urma urmei, florile din grădina noastră ajung în mod regulat cosite cu iarbă în deșeuri biologice.

În plus, cred în ideea că copiii trebuie să cunoască bine natura pentru a se îndrăgosti de ea și a deveni protectorii ei. Acest lucru este confirmat chiar de unele cercetări.

Ce mai faci? Îi restricționezi cumva pe copii să culeagă flori?