(1) Asistența maternală expiră:
(a) împlinirea vârstei de majoritate a copilului,
(b) moartea unui copil minor,
(c) moartea unui părinte adoptiv,
(d) prin plasarea minorului în custodie sau prin executarea unei pedepse privative de libertate,
e) printr-o hotărâre judecătorească valabilă privind desființarea asistenței maternale,
(f) divorțul soților cărora un copil minor le-a fost încredințat asistenței maternale comune.

familiei

(2) Instanța anulează asistența maternală numai din motive serioase, mai ales dacă asistentul maternal neglijează îngrijirea unui copil minor sau își încalcă obligațiile; el va face acest lucru ori de câte ori părintele adoptiv solicită acest lucru.

(3) Dacă asistența maternală a expirat în conformitate cu alineatul (1) lit. f) iar părinții nu mai asigură sau nu sunt în măsură să acorde îngrijire personală copilului minor, instanța poate, la cererea unuia dintre foștii soți căreia i s-a încredințat copilul minor, asistența maternală comună, să îl lase în îngrijirea sa personală dacă este în interesul superior al copilului minor, mai ales în ceea ce privește legăturile sale emoționale și stabilitatea mediului educațional. Petiția poate fi depusă de unul dintre soți în același timp cu cererea de divorț.

(4) În cazul în care unul dintre soții căruia copilul minor a fost încredințat asistenței maternale moare, soțul supraviețuitor devine adoptiv.

(5) În cazul în care părintele adoptiv și copilul minor încredințat asistenței maternale sunt de acord, instanța poate, din motive importante, să extindă asistența maternală până la un an de la împlinirea vârstei majore.

(6) Dacă asistența maternală încetează din motivele enunțate la alineatul (1) lit. (c) sau (e), iar părinții nu mai asigură sau nu mai pot oferi îngrijire personală pentru copilul minor, instanța decide cu privire la alte îngrijiri alternative pentru copil; în cazul în care instanța constată că există o condiție prealabilă pentru adopția unui copil minor, aceasta va iniția procedurile privind adopția fără petiție.