Siliciu - Si

  • caracteristică de bază
  • Context biologic și științific
  • Manifestări ale penuriei
  • Consecințele supradozajului
  • Resurse naturale
  • Alocație zilnică recomandată (ODD)
  • Literatură

caracteristică de bază

Siliciul, sinonim cu silice

zilnică recomandată

Pe lângă oxigen, este cel mai răspândit element din natură. Siliciul metalic formează octogonuri strălucitoare gri închis care seamănă cu structura unui diamant. (1) Apare cel mai adesea în corpul uman sub formă de acid silicic în cantitate de aproximativ 1 g. (2)

Siliciul se găsește în apă ca un mineral care pluteste liber și este relativ abundent în fluxurile glaciare. Siliciul tinde să formeze diverse „minerale coloidale” în care moleculele de silice se leagă între ele și atrag apa. În această configurație, alte minerale sunt uneori prinse, de ex. potasiu, magneziu sau ion hidrogen liber.

Context biologic și științific

Rolul și nevoia de siliciu sunt încă în curs de investigare. Cu toate acestea, se știe că din toate țesuturile corpului, siliciul este cel mai abundent în aortă, trahee, plămâni și țesuturi conjunctive și os. (3) Aici asigură elasticitate și rezistență prin consolidarea structurilor proteice. (4)

Se afirmă că unele populații de lungă durată (Hunza, Pakistan) își pot datora parțial longevitatea concentrării ridicate de siliciu din resursele lor de apă. (12) (13)

Sănătate cardiovasculară aerobă

Cantitatea de siliciu din arterele coronare pare să scadă odată cu înaintarea în vârstă și odată cu dezvoltarea arteriosclerozei, ceea ce poate însemna că contribuie la reducerea riscului de boli de inimă. (3)

Mușchii scheletici și starea

Când șase cicliști de sex masculin au primit siliciu (sub formă de silicat coloidal) pentru un total de 1 g în trei doze împărțite pe parcursul unei săptămâni înainte de 40 km de ciclism, s-a constatat că grupul tratat cu siliciu nu prezintă diferențe semnificative în ritmul cardiac, VO2 mediu, sarcina medie a inimii (sarcina de lucru), dar a produs mai puțin lactat comparativ cu grupul placebo. (12)

Pe lângă vitamina D, fosfor și unii hormoni, siliciul este implicat și în aportul de calciu din dietă. (4) Promovează în special absorbția și utilizarea calciului în organism, contribuind astfel la prevenirea osteoporozei.

Imunitate

Siliciul activează fagocitele, care ucid agenții patogeni care au pătruns în organism. (4)

Echipa întărește sistemul imunitar. De asemenea, leagă țesuturile moarte și deteriorate, puroiul și microorganismele, ceea ce are un efect pozitiv asupra vindecării rănilor. Rănile se vindecă mai repede și mai important, fără cicatrici. (2)

Piele

În testele in vitro, hidrura de siliciu a protejat celulele de daunele cauzate de lumină, probabil datorită proprietăților sale antioxidante. (14)

Este probabil ca siliciu să afecteze producția de colagen. (5) Ca urmare, îmbunătățește elasticitatea pielii și are un efect pozitiv asupra bolilor pielii, acneei și reducerii ridurilor. (7)

Siliciul afectează calitatea și creșterea părului. Alimentele cu un conținut mai mare de acest mineral ajută la spargerea unghiilor. (6)

Manifestări ale penuriei

Dieta necorespunzătoare, cu preferința alimentelor prelucrate în mod predominant industrial, poate duce la lipsa de siliciu. Se manifestă prin slăbiciunea țesutului conjunctiv, parodontita, susceptibilitatea la cariile dentare și căderea părului. (4)

Aportul redus de siliciu este, de asemenea, asociat cu afectarea creșterii osoase, a producției de colagen și a cartilajului (Beňo, 2003). Aceste simptome conduc de obicei la un risc crescut de osteoporoză. (8)

Deficitul determină slăbirea peretelui arterial. (9) De asemenea, poate crește riscul de apariție a aterosclerozei și a bolilor de inimă. (10)

Manifestările frecvente ale deficitului de siliciu includ:

  • spargerea unghiilor;
  • celulită și piele uscată (8)
  • sângerarea este, de asemenea, rară
  • vânătăi (11)
  • afectează rezistența fizică prin reducerea rezistenței (10)

Consecințele supradozajului

Consecințele supradozajului nu au fost observate la om. (4)

Resurse naturale

Siliciul se găsește în plante care formează fibre rezistente. O dietă bogată în fibre, cereale valoroase, leguminoase ne furnizează și siliciu. Sursele naturale de siliciu includ: banane, bere, fasole verde, patrunjel, secară, grâu. (8)

Alocație zilnică recomandată (ODD)

Cantitatea zilnică recomandată care trebuie administrată organismului este de cel puțin 20-30 mg pentru a echilibra cantitatea de siliciu care se excretă prin rinichi, intestine și păr. (4)