timpurie

Sindromul asfixiei timpurii, prescurtat VAS, se caracterizează printr-un set de simptome cauzate de lipsa de oxigen la făt sau nou-născut la naștere.

Lipsa de oxigen în timpul sarcinii sau la naștere poate agrava adaptarea nou-născutului la noul mediu, dar poate fi și o sursă de schimbări mai durabile.

Caracteristicile generale ale sindromului de asfixie timpurie

Sindromul de asfixie timpurie (asfixia nou-născutului) este un termen comun pentru tulburarea de respirație a nou-născutului imediat după naștere. Această tulburare se datorează insuficienței oxigenării sângelui. Se manifestă prin decolorarea albastră sau albă a pielii, suprimarea funcțiilor nervoase. Asfixic este un nou-născut la care nu există efort respirator în 30 de secunde după naștere sau nu există respirație ritmică în 90 de secunde după naștere.

Nu este o unitate de boală separată, este un set de simptome care pot fi cauzate de diferite boli ale mamei, fătului, placentei sau complicațiilor la naștere.

Evaluarea gradului de asfixie

Severitatea asfixiei este evaluată de scorul Apgar sau de Silverman

Evaluare conform lui Apgar

Caracter 0 1 2
Acțiunea inimii absent sub 100 peste 100
Respiraţie absent încet bine, țipă
Tensiunea musculară slăbiciune membrele îndoite mișcare activă
Răspuns la iritație absent grimasă țipăt, tuse
Culoarea pielii albastru, palid piese de capăt albastre roz

Evaluare conform lui Silverman (Fendrychová, 2004)

corp mișcarea pieptului și a abdomenului desenând în interbitu retragere de la pupa devierea alar grohăit
0 actual nu este nu este nu este nu este
1 întârziată vizibil aluzie aluzie audibil cu un stetoscop
2 opus semnificativ pronunţat semnificativ sonor la distanță

0-3 puncte: asfixie ușoară

4-6 puncte: asfixie moderată

peste 7: asfixie severă

Cauzele asfixiei

Cauzele centrale ale asfixiei

Cauzele periferice ale asfixiei

Manifestări de asfixie

Asfixie ușoară

Copilul necesită stimularea respirației prin manevre speciale, uneori administrarea de oxigen cu o mască, alteori respirație ușoară a sacului ambulator (respirație cu un sac care asigură alimentarea cu aer a plămânilor sub o anumită presiune).

Asfixie severă

Copilul necesită resuscitare cardiopulmonară completă imediată (respirație artificială și masaj cardiac), dacă acest lucru nu este eficient, se administrează medicamente cardiace. De multe ori afecțiunea necesită intubație (inserarea unui tub în bronhii) și ventilație artificială pulmonară ulterioară. Alt tratament este similar cu toate afecțiunile grave (menținerea unei temperaturi stabile, aport adecvat de lichide, manipulare minimă și ușoară, protecție împotriva infecției).

Prevenirea asfixiei

Monitorizarea atentă a mamei și a fătului până la nașterea copilului, în caz de semne de lipsă cronică sau acută de oxigen la făt, este necesar să se ia în considerare sarcina ulterioară. Dacă ginecologul decide să întrerupă sarcina, nașterea ar trebui să fie în prezența unui pediatru - un neonatolog, după o pregătire temeinică pentru resuscitarea copilului.

Ce poate face o mamă pentru un copil asfixial

Mențineți alăptarea, stimulați pozitiv copilul în dezvoltare, dacă este necesară reabilitarea, efectuați-o în mod consecvent. Un astfel de copil necesită urmărire în ambulatoriul unui nou-născut cu risc ridicat.