01-07-2015 (actualizat: 07-02-2015)

slovacia

Comentarii Imprimare Email Facebook Twitter LinkedIn WhatsApp

Integrarea ulterioară a zonei euro a primit recent un alt scenariu sub forma așa-numitelor raport al celor 5 președinți. Un alt eveniment din seria Convenției naționale privind UE a fost discutat la un posibil eveniment care implică președinția slovacă.

Depinde de noi ceea ce extragem din raportul celor 5 președinți, spune secretarul de stat al Ministerului Afacerilor Externe și Afacerilor Europene Peter Javorčík.

Aceasta va fi, de asemenea, o oportunitate pentru stimulii slovaci. "Va fi, de asemenea, o discuție pentru noi pe plan intern", adaugă secretarul de stat.

Potrivit Ľudovít Ódor de la Consiliul pentru responsabilitatea bugetară, pilonii fiscali și financiari ai UEM sunt cei mai importanți.

"Până când nu vom avea o uniune bancară pe deplin funcțională și unele indicii ale unei piețe comune de capital, nu vom merge mai departe", a spus el într-un efort de a reduce problemele băncilor din resursele publice și efectele negative asupra altor participanți la piața de capital.

Îi place ideea creării unui Consiliu Fiscal European independent. El vede, de asemenea, valoarea adăugată a Slovaciei în acest proces, care este deja coordonat de rețeaua de consilii fiscale europene din cadrul OCDE și își poate oferi expertiza.

Ce reguli?

Miroslav Beblavý, membru al Consiliului Național al Republicii Slovace, consideră că, în locul noilor reguli și instituții, ceea ce a fost deja adoptat ar trebui îndeplinit mai consecvent. De exemplu, ar trebui abordate și dezechilibrele macroeconomice, cum ar fi politicile economice supra-mercantiliste sau alte bule emergente, care, potrivit lui, nu au fost încă abordate în mare măsură, spre deosebire de regulile fiscale.

Potrivit Ľudovít Ódor, majoritatea regulilor adoptate în criză sunt rapid inconsistente și inimplementabile. La aceasta contribuie, de asemenea, diverse flexibilități și orientări pentru a ține seama de situația specifică a fiecărei țări.

Mai degrabă, vede calea în descentralizarea responsabilității fiscale. "Mi-aș putea imagina că majoritatea regulilor sunt aruncate pe fereastră, lăsând o singură regulă care, odată ce poziția fiscală a unui stat amenință alte țări, își pierde o parte din suveranitate.

„Dacă nu îi amenință pe ceilalți, de ce nu pot estonienii să aibă un deficit de 10% timp de un an dacă au datorii mici?”, Întreabă el.

Potrivit consilierului secretarului de stat al Ministerului Finanțelor, Michal Polák, este vorba în principal despre problema care este mai ușor de rezolvat politic. Potrivit acestuia, regulile mai simple ar fi ideale, dar cele pe care le avem sunt rezultatul unui proces organic. Potrivit acestuia, inversarea acestora ar fi extrem de dificilă și, prin urmare, cea mai mare parte a gândirii se concentrează pe îmbunătățirea celor existente.

În ceea ce privește semestrul european, potrivit lui Beblavý, planurile naționale de reformă și recomandările instituțiilor europene pentru reformă în statele membre au doar un impact marginal. „Vor spune ceea ce știm deja, dar trebuie să o facem acasă pentru a face acest lucru și pentru a găsi curajul politic, așa că nu văd niciun super-sens în asta”.

Răspunsul la șocuri

Potrivit lui Lukáš Veselý, consilier al europarlamentarului socialist portughez Marie Joao Rodrigues, introducerea flexibilității în normele macroeconomice convenite este, de asemenea, o consecință a faptului că UE nu are un buget federal mai robust.

Ar putea oferi transferuri fiscale pe termen scurt pentru a compensa recesiunile economice ciclice din statele membre.

Ar trebui să fie de cel puțin 5% din PIB-ul european, în timp ce actualul este de aproximativ 1%. Potrivit lui Ľudovít Ódor, aceasta ar fi, de asemenea, o soluție care ar putea apropia UE de situația din SUA, unde statele din zona fiscală sunt suverane cu toate riscurile și bugetul federal de 20% din PIB poate fi utilizat pentru a evita -socuri grave pe termen lung.

Subiectul răspunsului la șocurile economice este de vină pentru întregul raport al celor 5 președinți, spune Michal Polák. În acest context, textul ei afirmă deschis că uniunea monetară nu a fost construită complet.

Raportul spune că orice uniune monetară sănătoasă trebuie să aibă, pe lângă o uniune privată (uniune bancară), un canal public pentru a atenua șocurile economice. El nu mai spune cum ar trebui să arate, ci doar că acest subiect trebuie abordat.

El menționează Fondul european reformat pentru investiții strategice ca unul dintre modele. Potrivit lui Polák, Slovacia ar putea contribui la discuția privind revizuirea funcționării sale în timpul președinției sale.

Potrivit lui Polák, tema uniunii fiscale și mecanismul de soluționare a șocurilor economice din zona euro este importantă pentru Slovacia, în special în ceea ce privește dimensiunea și deschiderea economiei sale.

Voce slovacă

Slovacia a participat activ la pregătirea raportului celor 5 președinți cu comentarii împreună cu alte țări. Nu a reușit să obțină tot ce și-a putut imagina în versiunea finală, iar forma finală este mai puțin îndrăzneață decât versiunile de lucru.

Miroslav Beblavý crede că Slovacia nu va transforma politica UE de una singură, dar dacă, de exemplu, s-ar ridica cu un grup de țări baltice în favoarea unei capacități fiscale federale mai largi, opinia Angelei Merkel nu s-ar schimba, dar ar schimba echilibrul dezbaterii UE.

Deși Slovacia este mică, potrivit lui Beblavý, are „o mare legitimitate rezultată din faptul că și-au rezolvat singuri problemele în sine”.

Polul confirmă că politic, Slovacia este percepută ca o „mică Germanie”, o țară care respectă regulile și „nu cedează substanței”. Prin urmare, potrivit acestuia, își are ponderea în ceea ce privește capacitatea fiscală pentru zona euro, comparativ cu, de exemplu, Franța sau alte țări din sud, unde poate exista prezumția că vor să își rezolve propriile probleme.

"Nu vom decide dezbaterea, dar dacă este în interesul nostru, ar trebui să o facem", spune el.

Dar competitivitatea?

Raportul celor 5 președinți propune înființarea de birouri în statele membre pentru a face față competitivității. Acestea ar trebui coordonate la nivel european.

Mulți văd întrebări în această propunere.

Potrivit lui Odor, trebuie avut în vedere faptul că competitivitatea este un „joc cu sumă zero”. „Dacă unul este mai competitiv, altul trebuie să fie mai puțin”.

Potrivit acestuia, problema este că în politicile structurale „nu știm întotdeauna cum să estimăm impactul asupra competitivității”. El consideră că finalizarea pieței unice europene este crucială.

Raportul este mai specific în stabilirea relației dintre competitivitate și productivitatea muncii, care, potrivit lui Ódor, poate fi rezolvată chiar și fără un nou organism.

Miroslav Beblavý consideră că competitivitatea ar trebui luată în considerare nu numai macroeconomic prin relația dintre salarii și prețuri, ci prin aspecte instituționale, educaționale și tehnice, „care sunt probabil mai importante”.

Polul citește această parte a raportului celor 5 președinți ca un răspuns tardiv la evoluțiile din economiile țărilor periferice. Procedura dezechilibrelor macroeconomice este un instrument european, iar noile autorități de competitivitate l-ar completa la nivel național.

De asemenea, el are îndoieli cu privire la cât de mult ar cântări vocea unei astfel de instituții, dacă nu ar avea puteri reale, în dezbaterea publică. „Dar poate ridica întrebări cu privire la modelul general de dezvoltare, care în trecut era nesustenabil în țările periferice”, crede Polák.

Lukáš Veselý adaugă că ar avea sens să avem grijă de convergența salariilor cu productivitatea.

Potrivit acestuia, cel mai mare dezechilibru din zona euro a fost salariile stagnante pe termen lung din Germania, care au rămas semnificativ în urma productivității. Banii care nu erau plătiți persoanelor cu salarii au fost astfel exportați sub formă de capital în afara Germaniei și au alimentat bule imobiliare în alte țări și ulterior au dispărut.

Tavan de sticlă

Raportului Beblav îi lipsește o reflecție asupra incapacității de a realiza o convergență reală în UE. Potrivit acestuia, conceptul de „uniune din ce în ce mai strânsă” pentru Europa de Est și periferie nu înseamnă integrare politică, ci apropierea nivelului de trai de centrul UE.

Această viziune s-a împlinit până în 2007, dar criza a arătat că multe convergențe au fost bule. Cu excepția Irlandei, nicio țară nu a reușit cu adevărat să iasă din periferie.

"Cehii au dat peste o pistă de sticlă în recuperarea nucleului UE în urmă cu 10 ani și se pare că noi și estonienii ne apropiem și de asta".

Comentarii Imprimare Email Facebook Twitter LinkedIn WhatsApp