Text aprobat pentru decizia de modificare, nr. ID: 2015/06823-ZME
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține 150 mg de bicalutamidă.
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 181,32 mg.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimat filmat, rotund, biconvex, alb, marcat cu BCM 150 pe o față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Bicusan 150 mg este indicat fie ca monoterapie, fie ca terapie adjuvantă la prostatectomia radicală sau radioterapie la pacienții cu cancer de prostată local avansat cu risc crescut de progresie a bolii (vezi pct. 5.1).
Bicusan 150 mg este, de asemenea, indicat pentru tratamentul pacienților cu cancer de prostată local non-metastatic avansat pentru care castrarea chirurgicală sau altă intervenție chirurgicală nu este considerată adecvată sau acceptabilă.
4.2 Doze și mod de administrare
Bărbați adulți, inclusiv vârstnici: 150 mg (un comprimat) administrat pe cale orală o dată pe zi.
Bicalutamida nu este indicată copiilor și adolescenților.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală. Nu există experiență cu utilizarea bicalutamidei la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei e (au fost raportate decese)).
Tulburări gastrointestinale
dureri abdominale, constipație, dispepsie, flatulență, greață
Tulburări hepatobiliare
hepatotoxicitate, icter, hipertransaminazemie și
insuficiență hepatică d (au fost raportate decese)
Afecțiuni ale pielii și ale țesutului subcutanat
alopecie, hirsutism/regenerare a părului, piele uscată c, prurit
Tulburări renale și urinare
Tulburări ale sistemului reproductiv și ale sânilor
ginecomastie și sensibilitate la sân b
Tulburări generale și condiții la locul administrării
dureri în piept, edem
Examinări de laborator și funcționale
și modificările hepatice sunt rareori severe și au fost adesea tranzitorii, rezolvate sau ușurate în timpul sau după tratament.
b Ginecomastia și/sau durerile mamare au apărut la majoritatea pacienților cărora li s-a administrat monoterapie cu 150 mg bicalutamidă. În studii, aceste simptome au fost considerate severe la 5% dintre pacienți.
Este posibil ca ginecomastia să nu se rezolve spontan după oprirea tratamentului, în special după tratamentul pe termen lung.
c Datorită convențiilor de codificare din studiile EPC, evenimentul advers „pielea uscată” a fost codificat ca o „erupție cutanată” bazată pe terminologia COSTART. Prin urmare, nu este posibil să se determine descriptori specifici de frecvență pentru doza de 150 mg bicalutamidă, deși aceeași frecvență era de așteptat pentru doza de 50 mg.
d Raportat ca o reacție adversă la medicament din rezumatele datelor post-comercializare. Frecvența a fost obținută din incidența evenimentelor adverse raportate cu insuficiență hepatică la pacienții tratați cu 150 mg bicalutamidă în studii deschise EPC.
e Raportată ca o reacție adversă la medicamente din rezumatele datelor post-comercializare. Frecvența a fost obținută din apariția evenimentelor adverse raportate ale pneumoniei interstițiale într-o perioadă de tratament randomizată de 150 mg în studiile EPC.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Nu există experiență cu supradozajul la oameni. Nu există un antidot specific, tratamentul trebuie să fie simptomatic. Dializa poate să nu fie benefică, deoarece bicalutamida este puternic legată de proteine și nu este excretată neschimbată în urină. Este indicată îngrijirea generală de susținere, inclusiv monitorizarea frecventă a semnelor vitale.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiandrogeni, codul ATC: L02BB03
Bicalutamida este un antiandrogen nesteroidian fără activitate endocrină suplimentară. Se leagă de receptorul androgen fără a activa expresia genelor, inhibând astfel stimularea androgenului. Această inhibare are ca rezultat regresia tumorii de prostată. La unii pacienți, întreruperea tratamentului cu bicalutamidă se poate manifesta clinic prin „sindromul de sevraj antiandrogen”.
Eficacitatea bicalutamidei 150 mg a fost studiată la persoanele cu cancer de prostată localizat (T1-T2, N0 sau NX, M0) sau local avansat (T3-T4, fără N, M0; T1-T2, N +, M0) fără metastaze în o analiză combinată a trei studii dublu-orb controlate cu placebo la 8.133 de pacienți la care bicalutamida a fost administrată ca terapie hormonală imediată sau ca tratament adjuvant pentru prostatectomie radicală sau radioterapie (în principal radiații folosind radiații externe). La o urmărire mediană de 9,7 ani, 36,6% dintre pacienții cărora li s-a administrat bicalutamidă și 38,17% dintre pacienții cărora li s-a administrat placebo au prezentat o progresie obiectivă a bolii.
O reducere a riscului de progresie obiectivă a bolii a fost observată la majoritatea grupurilor de pacienți, dar a fost cea mai pronunțată la pacienții cu cel mai mare risc de progresie a bolii. Prin urmare, medicii pot decide că strategia optimă de tratament pentru un grup de pacienți cu risc scăzut de progresie a bolii, în special în cazul terapiei adjuvante după prostatectomie radicală, este întârzierea tratamentului hormonal până când apar semnele progresiei bolii.
Nu s-a observat nicio diferență globală de supraviețuire cu o urmărire mediană de 9,7 ani, cu o mortalitate de 31,4% (HR = 1,01; IC 95% - interval de încredere 0,94-0,09). Cu toate acestea, unele tendințe au fost evidente în analizele de cercetare ale subgrupurilor.
Tabelele următoare sintetizează datele de supraviețuire fără progresie și datele globale de supraviețuire bazate pe estimările Kaplan-Meier la pacienții cu boală avansată local:
Tabelul 2: Proporția pacienților cu boală avansată local cu progresie a bolii pe subgrupuri de tratament