REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Enbrel 10 mg pulbere și solvent pentru soluție injectabilă pentru uz pediatric
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ A MEDICAMENTULUI
Fiecare flacon conține 10 mg etanercept. După reconstituire, soluția conține etanercept 10 mg/ml.
Etanercept este o proteină umană compusă din receptorul factorului de necroză tumorală p75 și fragment Fc, produs prin tehnologia ADN recombinant în sistemul de traducere a mamiferelor din ovarul de hamster chinezesc (CHO). Etanercept este un dimer al unei proteine himerice preparat prin fuzionarea porțiunii de legare a ligandului extracelular al receptorului-2 al factorului de necroză tumorală umană (TNFR2/p75) și al fragmentului Fc al IgG1 uman (TNFR2/p75). Acest fragment Fc conține regiunile de legare CH2 și CH3, dar nu regiunea CH1 IgG1. Etanercept este format din 934 de aminoacizi și are o greutate moleculară relativă de aproximativ 150 kilodaltoni. Activitatea specifică a etanerceptului este de 1,7 x 106 unități/mg.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere și solvent pentru soluție injectabilă (pulbere pentru injecție). Pulberea este albă. Solventul este un lichid limpede, incolor.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Artrita idiopatică juvenilă
Tratamentul poliartritei (cu factor reumatoid pozitiv sau negativ) și oligoartritei avansate la copii și adolescenți de la 2 ani care au avut un răspuns inadecvat la metotrexat sau intoleranță dovedită la metotrexat.
Tratamentul artritei psoriazice la adolescenți de la vârsta de 12 ani care au avut un răspuns inadecvat la metotrexat sau intoleranță dovedită la metotrexat.
Tratamentul artritei asociate entezitei la adolescenți de la vârsta de 12 ani care au avut un răspuns inadecvat la terapia convențională sau au demonstrat intoleranță la terapia convențională.
Enbrel nu a fost studiat la copii cu vârsta sub 2 ani. Psoriazis pediatric cu plăci
Tratamentul psoriazisului cronic sever în plăci la copii și adolescenți de la vârsta de 6 ani care nu răspund în mod adecvat sau sunt intoleranți la alte terapii sistemice sau fototerapie.
4.2 Doze și mod de administrare
Tratamentul cu Enbrel trebuie inițiat și supravegheat de un medic cu experiență în diagnosticul și tratamentul artritei idiopatice juvenile sau a psoriazisului pe plăci pediatric. Pacienții tratați cu Enbrel trebuie să primească un card de siguranță pentru pacienți.
Grupuri speciale de pacienți
Insuficiență hepatică și renală Nu este necesară ajustarea dozei.
Pachetul de 10 mg este destinat pacienților pediatrici cărora li s-a administrat o doză de 10 mg sau mai puțin.
Fiecare flacon cu Enbrel 10 mg trebuie utilizat ca doză unică pentru un pacient, iar restul flaconului trebuie aruncat.
Artrita idiopatică juvenilă
Doza recomandată este de 0,4 mg/kg (până la maximum 25 mg într-o singură doză) administrată de două ori pe săptămână prin injecție subcutanată 3-4 zile între doze sau 0,8 mg/kg (până la maximum 50 mg într-o singură doză doză) administrată o dată pe săptămână. Întreruperea tratamentului trebuie luată în considerare la pacienții care nu răspund după 4 luni de tratament.
Nu au fost efectuate formal studii clinice la copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 3 ani. Cu toate acestea, datele limitate din registrele pacienților sugerează că la o doză de 0,8 mg/kg administrată subcutanat o dată pe săptămână, profilul de siguranță la copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 3 ani este similar cu cel observat la adulți și copii cu vârsta de 4 ani și peste (vezi pct. 5.1 ).
În general, Enbrel nu este adecvat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 2 ani în indicația artritei idiopatice juvenile.
Psoriazisul plăcii pediatrice (vârsta de 6 ani și peste)
Doza recomandată este de 0,8 mg/kg (până la maximum 50 mg pe doză) o dată pe săptămână timp de până la 24 de săptămâni. Tratamentul trebuie întrerupt la pacienții care nu răspund după 12 săptămâni.
Dacă este indicat tratamentul cu Enbrel, trebuie respectate recomandările de mai sus pentru durata tratamentului. Doza trebuie să fie de 0,8 mg/kg (până la maximum 50 mg pe doză) o dată pe săptămână.
În general, Enbrel nu este adecvat pentru utilizare la copii cu vârsta sub 6 ani în indicația psoriazisului în plăci. Mod de administrare
Enbrel se administrează prin injecție subcutanată. Pulberea pentru soluție Enbrel trebuie reconstituită în 1 ml de solvent înainte de utilizare (vezi pct. 6.6).
Instrucțiuni detaliate pentru pregătirea și administrarea flaconului reconstituit cu Enbrel pot fi găsite în prospect, secțiunea 7, „Instrucțiuni pentru prepararea și administrarea unei injecții cu Enbrel”.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1. Sepsis sau risc de sepsis.
Tratamentul cu Enbrel nu trebuie inițiat la pacienții cu infecție activă, inclusiv infecție cronică sau localizată.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Pacienții trebuie evaluați pentru prezența infecției înainte, în timpul și după tratamentul cu Enbrel, luând în considerare faptul că timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al etanerceptului este de aproximativ 70 de ore (interval de 7 până la 300 de ore).
Cu Enbrel au fost raportate infecții grave, sepsis, tuberculoză și infecții oportuniste, inclusiv infecții fungice invazive, listerioză și legioneloză (vezi pct. 4.8). Aceste infecții au fost cauzate de bacterii, micobacterii, ciuperci, viruși și paraziți (inclusiv omologii). În unele cazuri, aceste infecții nu au fost recunoscute, în special în infecțiile fungice și alte infecții oportuniste, rezultând un tratament adecvat întârziat și, uneori, moartea. Riscul de infecții oportuniste grave la pacient (de exemplu, expunerea la micoze endemice) trebuie luat în considerare la evaluarea incidenței infecției la pacienți.
Pacienții care dezvoltă o nouă infecție în timpul tratamentului cu Enbrel trebuie monitorizați îndeaproape. Enbrel trebuie întrerupt dacă un pacient dezvoltă o infecție gravă. Siguranța și eficacitatea Enbrel nu au fost evaluate la pacienții cu infecții cronice. Medicii trebuie să fie precauți atunci când iau în considerare tratamentul cu Enbrel la pacienții cu antecedente de infecții recurente sau cronice sau la pacienții cu o boală subiacentă predispozantă la infecție, cum ar fi diabet avansat sau slab controlat.
Au fost raportate cazuri de tuberculoză activă, inclusiv tuberculoză miliară și tuberculoză cu localizare extrapulmonară, la pacienții tratați cu Enbrel.
Toți pacienții trebuie testați pentru tuberculoză activă și inactivă (latentă) înainte de a începe tratamentul cu Enbrel. Această examinare ar trebui să includă un istoric detaliat cu antecedente personale de tuberculoză sau posibil contact anterior cu tuberculoza și terapie imunosupresoare anterioară și/sau actuală. Ar trebui efectuate teste de screening adecvate tuturor pacienților, de ex. test de piele la tuberculină și radiografie toracică (poate urma recomandările naționale).
Se recomandă ca aceste teste să fie înregistrate în cardul de siguranță al pacientului. Medicii prescriptori trebuie să ia în considerare riscul testelor cutanate fals-negative la tuberculină, în special la pacienții grav bolnavi sau imunocompromiși.
Tratamentul cu Enbrel nu trebuie inițiat dacă este diagnosticată tuberculoza activă. Dacă este diagnosticată tuberculoza inactivă (latentă), tratamentul tuberculozei latente cu tratament antituberculoză trebuie început înainte de a începe tratamentul cu Enbrel și în conformitate cu recomandările naționale. În această situație, raportul beneficiu/risc al tratamentului cu Enbrel trebuie luat în considerare foarte atent.
Toți pacienții trebuie instruiți să solicite sfatul medicului dacă apar semne/simptome sugestive de tuberculoză (de exemplu, tuse persistentă, pierderea/pierderea în greutate, febră ușoară) în timpul tratamentului cu Enbrel.
Reactivarea hepatitei B
Reactivarea hepatitei B a fost raportată la pacienții infectați anterior cu virusul hepatitei B (VHB) și care primeau concomitent antagoniști TNF, inclusiv Enbrel. Rapoartele includeau reactivarea hepatitei B la pacienții care erau anti-HBc pozitivi dar anti-HBsAg negativi. Pacienții trebuie testați pentru infecția cu VHB înainte de a începe tratamentul cu Enbrel. Pacienții care au testat pozitiv pentru VHB sunt sfătuiți să consulte un medic cu experiență în tratamentul hepatitei B. Se recomandă prudență la administrarea Enbrel la pacienții infectați anterior cu VHB. Acești pacienți trebuie monitorizați pentru semne și simptome ale infecției active cu VHB în timpul tratamentului și timp de câteva săptămâni după oprirea tratamentului. Nu există informații suficiente despre tratamentul pacienților infectați cu VHB care primesc terapie antivirală în asociere cu un antagonist al TNF. La pacienții care dezvoltă infecție cu VHB, Enbrel trebuie întrerupt și trebuie inițiată o terapie antivirală eficientă cu îngrijire adecvată de susținere.
Exacerbarea hepatitei C
Au fost raportate cazuri de agravare a hepatitei C la pacienții care iau Enbrel. Enbrel trebuie utilizat cu precauție în.
Tratamentul concomitent cu anakinra
Administrarea concomitentă de Enbrel cu anakinra a fost asociată cu un risc crescut de infecții grave și neutropenie, comparativ cu Enbrel singur. Această combinație nu a prezentat un beneficiu clinic mai bun. Prin urmare, utilizarea combinată a Enbrel cu anakinra nu este recomandată (vezi pct. 4.5 și 4.8).
Tratamentul concomitent cu abatacept
În studiile clinice, administrarea concomitentă de abatacept și Enbrel a dus la o incidență crescută a evenimentelor adverse grave. Această combinație nu a arătat un beneficiu clinic mai bun; o astfel de utilizare nu este recomandată (vezi secțiunea 4.5).
Reacțiile alergice asociate cu Enbrel au fost raportate frecvent. Reacțiile alergice au inclus angioedem și urticarie și au apărut reacții severe. Dacă apare orice reacție alergică sau anafilactică severă, tratamentul cu Enbrel trebuie oprit imediat și instituit un tratament adecvat.
Antagoniștii TNF, inclusiv Enbrel, au potențialul de a afecta mecanismele de apărare ale gazdei împotriva infecțiilor și tumorilor maligne, deoarece TNF este un mediator al inflamației și modulează răspunsul imun celular. Într-un studiu efectuat pe 49 de pacienți adulți cu poliartrită reumatoidă tratați cu Enbrel, nu au existat dovezi de suprimare a hipersensibilității de tip întârziat, scăderea nivelului de imunoglobulină sau modificări ale populațiilor de celule efectoare.
Doi pacienți cu artrită idiopatică juvenilă au dezvoltat varicelă și semne și simptome ale menigititei aseptice care s-au rezolvat fără sechele. Pacienții cu expunere semnificativă la virusul varicelei trebuie să întrerupă temporar tratamentul cu Enbrel și să ia în considerare tratamentul profilactic cu imunoglobulină varicelă-Zoster.
Siguranța și eficacitatea Enbrel nu au fost evaluate la pacienții cu imunosupresie. Malignități și boli limfoproliferative
Tumori maligne solide și hematopoietice (cu excepția tumorilor cutanate)
Au fost raportate diferite tipuri de tumori maligne (inclusiv cancer mamar și pulmonar și limfom) în cadrul post-introducere pe piață (vezi pct. 4.8).
În secțiunile controlate ale studiilor clinice cu antagonist TNF, au fost observate mai multe cazuri de limfom la pacienții cărora li s-a administrat un antagonist TNF comparativ cu pacienții martor. Cu toate acestea, incidența limfomului a fost rară, iar perioada de urmărire a fost mai scurtă la pacienții cu placebo decât la pacienții cu antagoniști ai TNF. În supravegherea după punerea pe piață, au fost raportate cazuri de leucemie la pacienții tratați cu antagoniști ai TNF. Prezența poliartritei reumatoide crește riscul bazal de a dezvolta limfom și leucemie la pacienții cu boală inflamatorie pe termen lung, foarte activă, ceea ce complică evaluarea riscului.
Pe baza cunoștințelor actuale, nu putem exclude un posibil risc de a dezvolta limfom, leucemie sau alte tumori maligne hematopoietice sau solide la pacienții tratați cu antagoniști ai TNF. Se recomandă prudență atunci când se ia în considerare tratamentul cu antagoniști TNF la pacienții cu antecedente de malignitate sau la continuarea tratamentului la pacienții care au dezvoltat malignitate.
În contextul post-introducere pe piață, au fost raportate tumori maligne, unele letale, la copii, adolescenți și adulți tineri (până la 22 de ani) tratați cu antagoniști ai TNF, inclusiv Enbrel (începutul tratamentului 18 lire sterline). Aproximativ jumătate din cazuri au fost limfoame. Alte cazuri reprezentate de diferite malignități diferite au inclus malignități asociate de obicei cu imunosupresia. Nu poate fi exclus riscul apariției malignităților la copii și adolescenți tratați cu antagoniști ai TNF.
Au fost raportate cazuri de cancer de piele cu melanom și non-melanom (NMSC) la pacienții tratați cu antagoniști ai TNF, inclusiv Enbrel. Cazurile de carcinom cu celule Merkel au fost raportate foarte rar în experiența după punerea pe piață la pacienții tratați cu Enbrel. Se recomandă examinarea regulată a pielii pentru toți pacienții cu factori de risc pentru tumorile pielii.
După punerea în comun a rezultatelor studiilor clinice controlate, au fost observate mai multe cazuri de NMSC la pacienții care au luat Enbrel comparativ cu martorii, în special la pacienții cu psoriazis.
Vaccinurile vii nu trebuie administrate concomitent cu Enbrel. Nu sunt disponibile date privind transmiterea secundară a infecției prin vaccinuri vii la pacienții tratați cu Enbrel. Într-un studiu dublu-orb, controlat placebo, randomizat la pacienți adulți cu artrită psoriazică, 184 de pacienți au primit, de asemenea, un vaccin polivalent pneumococic multivalent în săptămâna 4. În acest studiu, majoritatea pacienților cu artrită psoriazică care au primit Enbrel au putut avea o eficiență îmbunătățită, eficientă. Răspunsul imun pneumatic cu celule B. vaccinul polizaharidic, totuși, titrurile din agregat au fost ușor mai mici și la mai mulți pacienți titrurile au crescut de două ori comparativ cu pacienții care nu au primit Enbrel. Semnificația clinică este necunoscută.
Tratamentul cu Enbrel poate duce la formarea de anticorpi autoimuni (vezi pct. 4.8).
La pacienții tratați cu Enbrel au fost raportate cazuri rare de pancitopenie și cazuri foarte rare de anemie aplastică, unele cu rezultat fatal. Se recomandă prudență la pacienții tratați cu Enbrel cu antecedente de discrazie sanguină. Toți pacienții și părinții/îngrijitorii trebuie instruiți să consulte imediat un medic dacă apar semne și simptome sugestive ale discraziei sau infecțiilor din sânge (de exemplu, febră persistentă, dureri în gât, vânătăi, sângerări, paloare) în timpul tratamentului cu Enbrel. Acești pacienți trebuie examinați imediat, incluzând o hemoleucogramă completă și, dacă se confirmă discrazia sângelui, Enbrel trebuie întrerupt.
Bolile demielinizante au fost raportate rar la pacienții tratați cu Enbrel (vezi 4.8). În plus, au fost raportate foarte rar cazuri de polineuropatie periferică demielinizantă (incluzând sindromul Guillain-Barré, polineuropatie inflamatorie cronică demielinizantă, polineuropatie demielinizantă și neuropatie motorie multifocală). Deși nu au fost efectuate studii clinice care să evalueze terapia Enbrel la pacienții cu scleroză multiplă, studiile clinice cu alți antagoniști ai TNF la pacienții cu scleroză multiplă au arătat o creștere a activității bolii. Se recomandă luarea în considerare atentă a raportului risc-beneficiu, inclusiv evaluarea neurologică, la prescrierea Enbrel pacienților cu boală demielinizantă preexistentă sau incipientă sau pacienților cu risc crescut de a dezvolta boala demielinizantă.
Într-un studiu clinic controlat pe o perioadă de 2 ani, efectuat pe o populație de pacienți cu poliartrită reumatoidă, combinația de Enbrel și metotrexat nu a produs rezultate neașteptate privind siguranța, iar profilul de siguranță al Enbrel în combinație cu metotrexat a fost similar cu profilurile Enbrel și metotrexat observate în cazuri separate studii. Studii pe termen lung sunt în curs de desfășurare pentru a determina siguranța acestei combinații. Siguranța pe termen lung a Enbrel în combinație cu alte medicamente antireumatice modificatoare ale bolii (DMARD) nu a fost stabilită.
Utilizarea Enbrel în combinație cu alte tratamente sistemice sau de fototerapie pentru psoriazis nu a fost studiată.
Insuficiență renală și hepatică
Pe baza datelor farmacocinetice (vezi pct. 5.2), nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică; experiența clinică la astfel de pacienți este limitată.
Insuficiență cardiacă congestivă
Medicii trebuie să fie precauți atunci când utilizează Enbrel la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă (CHD). Există date post-introducere pe piață cu privire la agravarea CMS la pacienții care iau Enbrel, cu sau fără declanșatori identificabili. De asemenea, au fost raportate cazuri rare (10% din suprafața corpului în vârstă de ³ 18 ani. 112 pacienți au fost randomizați pentru a primi 25 mg Enbrel (n = 75) sau placebo (n = 55) de două ori pe săptămână timp de 24 de săptămâni.
Studiul 2 a evaluat 652 de pacienți cu psoriazis cronic în plăci și a avut aceleași criterii de incluziune ca Studiul 1 plus aria psoriazică și indicele de severitate (PASI) într-un screening de cel puțin 10.
Enbrel a fost administrat la o doză de 25 mg o dată pe săptămână, 25 mg de două ori pe săptămână sau 50 mg de două ori pe săptămână timp de 6 luni. În primele 12 săptămâni ale perioadei de tratament dublu-orb, pacienții au primit placebo sau una dintre cele trei doze de Enbrel enumerate. După 12 săptămâni de tratament, pacienții din grupul placebo au început tratamentul orbit cu Enbrel (25 mg de două ori pe săptămână); pacienții din grupurile de tratament activ au continuat până la săptămâna 24 la doza la care au fost inițial randomizați.
Studiul 3 a evaluat 583 de pacienți și a avut aceleași criterii de incluziune ca studiul 2. Pacienții din acest studiu au primit 25 mg sau 50 mg Enbrel sau placebo de două ori pe săptămână timp de 12 săptămâni, iar apoi toți pacienții cu Enbrel au primit 25 mg de două ori pe săptămână în etichetă deschisă fază în alte 24 de săptămâni.
Studiul 4 a evaluat 142 de pacienți și a avut criterii de intrare similare cu studiile 2 și 3. În acest studiu, pacienții au primit o doză de 50 mg Enbrel sau placebo o dată pe săptămână timp de 12 săptămâni, iar apoi toți pacienții au primit Enbrel 50 mg în etichetă deschisă faza o dată pe săptămână pentru încă 12 săptămâni.
În studiul 1, grupul Enbrel a avut o proporție semnificativ mai mare de pacienți cu răspuns PASI 75 în săptămâna 12 (30%) comparativ cu grupul placebo (2%) (p Contact Termeni și condiții Ajutor Feedback Confidențialitate Cookie-uri