Anexa nr. 1 la notificarea modificării, id. 2019/03887-ZIA
Anexa nr. 1 la notificarea modificării, id. 2019/04438-ZIA
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Escitalopram Teva 10 mg
comprimat filmat
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține 10 mg escitalopram (sub formă de oxalat).
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Tabletă albă, rotundă, biconvexă, filmată, cu o linie de scor pe o parte și marcată cu „9” în stânga și „3” în partea dreaptă a liniei de scor. Cealaltă parte a tabletei este marcată cu „7462”.
Tableta poate fi împărțită în jumătăți egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore.
Tratamentul tulburării de panică cu sau fără agorafobie.
Tratamentul tulburării de anxietate socială (fobie socială).
Tratamentul tulburării de anxietate generalizată.
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive.
4.2 Doze și mod de administrare
Siguranța dozelor zilnice de peste 20 mg nu a fost stabilită.
Un episod al Marii Depresii
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la maximum 20 mg pe zi.
De obicei durează 2 până la 4 săptămâni pentru a obține un efect antidepresiv. După rezolvarea simptomelor, tratamentul trebuie continuat timp de cel puțin 6 luni pentru a stabiliza răspunsul la tratament.
Tulburare de panică cu sau fără agorafobie
În prima săptămână de tratament, se recomandă o doză inițială de 5 mg și apoi doza este crescută la 10 mg pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la maximum 20 mg pe zi.
Efectul maxim este atins după aproximativ 3 luni de tratament. Tratamentul durează câteva luni.
Tulburare de anxietate sociala
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei durează 2 până la 4 săptămâni pentru ameliorarea simptomelor. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi apoi redusă la 5 mg sau crescută la maximum 20 mg pe zi.
Tulburarea de anxietate socială este o boală cu evoluție cronică și se recomandă tratament săptămânal 12 pentru stabilizarea răspunsului la tratament. Tratamentul pe termen lung al pacienților care răspund la tratament a fost monitorizat timp de 6 luni și utilizarea acestuia în prevenirea recidivelor poate fi luată în considerare în cazuri individuale; beneficiile tratamentului trebuie reevaluate în mod regulat.
Tulburarea de anxietate socială este un termen de diagnostic bine definit pentru o tulburare specifică care nu trebuie confundată cu timiditatea excesivă. Farmacoterapia este indicată numai dacă tulburarea limitează semnificativ activitatea și funcționarea socială a pacientului.
Importanța farmacoterapiei în comparație cu terapia cognitiv-comportamentală nu a fost evaluată. Farmacoterapia face parte dintr-o abordare terapeutică generală.
Tulburare de anxietate generalizată
Doza inițială este de 10 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la maximum 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al respondenților a fost urmat timp de cel puțin 6 luni, când pacienții au luat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului și doza trebuie reevaluate în mod regulat (vezi pct. 5.1).
Doza inițială este de 10 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la maximum 20 mg pe zi.
OKP este o boală cronică și, prin urmare, pacienții trebuie tratați pentru o perioadă suficientă de timp pentru a se asigura că nu mai au simptome.
Beneficiile tratamentului și dozei trebuie reevaluate periodic (vezi pct. 5.1).
Mai în vârstă (> 65 de ani)
Doza inițială este de 5 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg pe zi (vezi pct. 5.2).
Eficacitatea Escitalopram Teva în anxietatea socială nu a fost studiată la pacienții vârstnici.
1 Cazuri de idei și comportamente suicidare au fost raportate în timpul sau la scurt timp după tratamentul cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
2 Aceste evenimente au fost raportate în grupul de tratament SSRI.
Prelungirea intervalului QT
Prelungirile intervalului QT și aritmiile ventriculare, inclusiv Torsades de Pointes, au fost raportate în perioada de după punerea pe piață, predominant la pacienții de sex feminin, la pacienții cu hipokaliemie sau la pacienții cu prelungire QT preexistentă sau alte boli de inimă 4.5, 4.9 și 5.1).
Studiile epidemiologice, efectuate în principal la pacienți cu vârsta peste 50 de ani, au arătat un risc crescut de fracturi osoase la pacienții tratați cu ISRS și TCA. Mecanismul acestui risc este necunoscut.
Simptome de întrerupere observate după încetarea tratamentului
Întreruperea tratamentului cu SSRI/SNRI (mai ales dacă este brusc) va provoca adesea simptome de întrerupere. Cele mai frecvente reacții raportate sunt amețeli, tulburări senzoriale (inclusiv parestezie și șoc electric), tulburări de somn (inclusiv insomnie și vise intense), agitație sau anxietate, greață și/sau vărsături, tremor, confuzie, transpirație, cefalee, diaree, palpitații, instabilitate emoțională, iritabilitate și tulburări vizuale. Aceste evenimente adverse sunt de obicei ușoare până la moderate și tranzitorii, dar pot fi severe și/sau de lungă durată la unii pacienți. Prin urmare, se recomandă reducerea treptată a dozei atunci când tratamentul cu escitalopram nu mai este necesar (vezi pct. 4.2 și pct. 4.4).
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate și, în multe cazuri, sunt supradozajate cu alte medicamente. În majoritatea cazurilor, nu au fost raportate niciun simptom sau doar simptome ușoare. Rareori au fost raportate cazuri fatale de supradozaj cu escitalopram singur; în majoritatea cazurilor, a fost o supradoză concomitentă cu alte medicamente. Nu au existat simptome grave după ingestia de escitalopram singur la doze cuprinse între 400 și 800 mg.
Simptomele raportate în cazurile raportate de supradozaj cu escitalopram includ, în special, simptome ale sistemului nervos central (de la amețeli, tremor și agitație la cazuri rare de sindrom serotoninergic, convulsii și comă), sistemul gastro-intestinal (greață/vărsături) și sistemul cardiovascular, intervalul QT de hipotensiune și aritmie) și tulburări de echilibru electrolitic și fluid (hipokaliemie, hiponatremia).
Antidotul specific nu este cunoscut. Este necesar să se asigure și să se mențină permeabilitatea căilor respiratorii, să se asigure o oxigenare și o ventilație adecvate. Trebuie avute în vedere spălarea gastrică și administrarea de cărbune activ. Spălarea gastrică trebuie efectuată cât mai curând posibil după ingestia orală. Semnele cardiace și vitale trebuie monitorizate și trebuie instituite măsuri generale de susținere simptomatice.
ECG este recomandat în caz de supradozaj la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă/bradiaritmii, la pacienții care iau concomitent medicamente care prelungesc intervalul QT sau la pacienții cu metabolism modificat, de exemplu din cauza afectării ficatului.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
Codul ATC: N 06 AB 10
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru locul primar de legare. De asemenea, se leagă de locul alosteric de pe transportorul de serotonină, cu o afinitate de 1.000 de ori mai mică.
Escitalopramul are o afinitate zero sau scăzută pentru mai mulți receptori, inclusiv receptorii 5-HT1A, 5-HT2, DA D1 și D2, α1‑, α2‑, β-adrenoreceptori, histamina H1, colinergici muscarinici, benzodiazepine și receptori opioizi.
Inhibarea recaptării 5-HT este probabil singurul mecanism de acțiune care explică efectele farmacologice și clinice ale escitalopramului.
Într-un studiu ECG dublu-orb, controlat cu placebo, s-a observat o modificare a QTc (ajustarea Fridericia) față de valoarea inițială de 4,3 ms (IÎ 90%: 2,2 - 6,4) la subiecții sănătoși la 10 mg/zi și 10 mg/zi., 7 ms (IÎ 90%: 8,6 - 12,8) la o doză de 30 mg/zi (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5, 4.8 și 4.9).
Episoade ale Marii Depresii
Eficacitatea escitalopramului în tratamentul acut al episoadelor depresive majore a fost demonstrată în trei din cele patru studii dublu-orb, controlate cu placebo, pe termen scurt (8 săptămâni). Într-un studiu de prevenire a recidivelor pe termen lung, 274 de pacienți care au răspuns la escitalopram 10 sau 20 mg/zi în faza inițială de 8 săptămâni deschisă a tratamentului au fost randomizați pentru a continua tratamentul cu aceeași doză de escitalopram sau pentru a lua placebo pentru 36 de săptămâni. În acest studiu, pacienții care au continuat tratamentul cu escitalopram pentru următoarele 36 de săptămâni au avut o recidivă după o perioadă de timp semnificativ mai lungă decât cei care au luat placebo.
Tulburare de anxietate sociala
Escitalopram a fost eficient în anxietatea socială în trei studii pe termen scurt (12 săptămâni), precum și într-un studiu de 6 luni de prevenire a recidivelor la respondenți. Eficacitatea escitalopramului de 5, 10 și 20 mg a fost demonstrată într-un studiu de doză optimă de 24 de săptămâni.
Tulburare de anxietate generalizată.
Escitalopramul la doze de 10 și 20 mg/zi a fost eficient în patru din cele patru studii controlate cu placebo.
Conform datelor colectate din trei studii cu design similar, în care 421 pacienți au fost tratați cu escitalopram și 419 au primit placebo, 47,5% dintre pacienți au răspuns la escitalopram față de 28,9% dintre pacienții tratați cu placebo. 37,1% dintre pacienții cu escitalopram au fost în remisie, comparativ cu 20,8% dintre pacienții tratați cu placebo. S-a observat un efect constant încă din prima săptămână.
Sustenabilitatea escitalopramului 20 mg/zi a fost demonstrată într-un studiu randomizat de 24 până la 76 săptămâni, la 373 pacienți care au răspuns la tratament într-o fază inițială deschisă de 12 săptămâni.
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, un scor global Y-BOCS în favoarea escitalopramului de 20 mg/zi versus placebo a fost atins după 12 săptămâni. După 24 de săptămâni, ambele doze de escitalopram 10 mg/zi și 20 mg/zi au fost mai eficiente decât placebo.
Prevenirea recăderii a fost demonstrată la 10 și 20 mg/zi escitalopram la pacienții care au răspuns la escitalopram în faza deschisă de tratament de 16 săptămâni și au fost înrolați într-o fază de 24 săptămâni, randomizată, dublu-orb, controlată cu placebo de tratament.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbția este aproape completă și nu depinde de aportul de alimente. [Timpul mediu până la concentrația maximă (Tmax mediu) este de 4 ore după administrarea repetată]. Ca și în cazul citalopramului racemic, se așteaptă ca escitalopramul să aibă o biodisponibilitate absolută de aproximativ 80%.
Volumul aparent de distribuție (Vd, β/F) după administrarea orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg. Legarea escitalopramului și a metaboliților săi de proteinele plasmatice este mai mică de 80%.
Escitalopramul este metabolizat în ficat în metaboliți demetilați și didetați. Ambele tipuri de metaboliți sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi oxidat până la metabolitul N-oxid. Compusul părinte, precum și metaboliții săi sunt parțial excretați sub formă de glucuronide. După administrarea repetată, concentrațiile medii ale metabolitului demetilat sunt de obicei 28-31%, iar metabolitul didemetilat este de 65 de ani)
Escitalopramul pare a fi eliminat mai lent la pacienții vârstnici decât la pacienții mai tineri. Expunerea sistemică (ASC) este cu aproximativ 50% mai mare la pacienții vârstnici decât la voluntarii sănătoși mai tineri (vezi pct. 4.2).
Insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată (clasa A și B Child-Pugh), timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a escitalopramului a fost de aproximativ 2 ori mai lung și expunerea a fost cu aproximativ 60% mai mare decât la subiecții cu funcție hepatică normală (vezi pct. 4.2 ).
Insuficiență renală
La pacienții cu insuficiență renală (CLcr 10 - 53 ml/min), s-a observat un timp de înjumătățire mai lung și o expunere ușor crescută cu citalopram racemic. Concentrațiile plasmatice ale metaboliților nu au fost monitorizate, dar pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
S-a demonstrat că metabolizatorii săraci ai CYP2C19 au concentrații plasmatice de escitalopram de două ori mai mari decât metabolizatorii extensivi. Nu s-a observat nicio modificare semnificativă a expunerii pentru metabolizatorii săraci ai CYP2D6 (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranță
Seria completă obișnuită de studii preclinice cu escitalopram nu a fost efectuată, deoarece studiile toxicocinetice și toxicologice de legătură cu escitalopram și citalopram la șobolani au arătat un profil similar pentru ambele substanțe. Prin urmare, toate datele despre citalopram pot fi aplicate și escitalopramului.
În studiile de toxicologie comparativă la șobolani, escitalopramul și citalopramul au cauzat cardiotoxicitate, inclusiv insuficiență cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament cu doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să fie mai degrabă legată de concentrațiile plasmatice maxime decât de expunerea sistemică (ASC). Concentrația plasmatică maximă fără nivel de efect a depășit (de 8 ori) concentrația plasmatică maximă atinsă în utilizarea clinică, în timp ce ASC a escitalopramului a fost doar de 3 până la 4 ori mai mare decât expunerea realizată în utilizarea clinică. AUC S - enantiomerului citalopram a fost de 6 până la 7 ori mai mare decât expunerea realizată în utilizarea clinică. Aceste descoperiri sunt probabil legate de efectul sporit asupra aminelor biogene, i. cu o consecință secundară a principalelor efecte farmacologice, rezultând efecte hemodinamice (reducerea fluxului coronarian) și ischemie. Cu toate acestea, mecanismul exact al cardiotoxicității la șobolani este necunoscut. Experiența clinică cu citalopram și experiența cu escitalopram din studiile clinice nu indică o relevanță clinică pentru aceste constatări.
La șobolani, tratamentul crescut cu fosfolipide în unele țesuturi, de ex. în plămâni, epididim și ficat. Rezultate epiteliale și hepatice au fost observate la expuneri similare cu cele obținute la om. Acest fenomen este reversibil la întreruperea tratamentului. Acumularea fosfolipidelor (fosfolipidoză) la animale a fost observată cu multe medicamente cationice amfifile. Nu se știe dacă acest fenomen are o importanță serioasă pentru oameni.
Datele la animale indică faptul că citalopramul induce o reducere a indicelui de fertilitate și a indicelui de sarcină, o reducere a numărului de implanturi și a spermei anormale la expuneri care depășesc expunerea umană.
Nu există date despre animale referitoare la acest aspect pentru escitalopram.
Într-un studiu de toxicitate asupra dezvoltării la șobolani, s-au observat efecte embriotoxice (greutate corporală redusă și întârziere reversibilă în osificare) la expuneri (pe baza valorilor ASC) mai mari decât cele obținute în utilizarea clinică. Ea nu a observat o frecvență crescută a malformațiilor. Un studiu de dezvoltare prenatală și postnatală a arătat supraviețuirea redusă în timpul alăptării la expuneri (pe baza valorilor ASC) depășind cele obținute în utilizarea clinică.