plasmatică prin

Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2015/01016-Z1B

Rezumatul caracteristicilor produsului

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

ESPRITAL 30

ESPRITAL 45

Comprimate filmate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conține mirtazapină 30 sau 45 mg.

Fiecare comprimat filmat Esprital 30 conține 88,8 mg lactoză (sub formă de monohidrat).

Fiecare comprimat filmat Esprital 45 conține 133,2 mg lactoză (sub formă de monohidrat).

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Esprital 30: comprimate filmate ovale roșu-maronii, cu o linie de scor pe o parte. Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.

Esprital 45: comprimate filmate ovale albe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Esprital este indicat pentru tratamentul episoadelor depresive majore la adulți.

4.2 Doze și mod de administrare

Doza zilnică eficientă este de obicei între 15 și 45 mg; doza inițială este de 15 sau 30 mg.

Efectul mirtazapinei apare de obicei după 1-2 săptămâni de tratament. Tratamentul cu o doză adecvată trebuie să provoace un răspuns pozitiv în termen de 2-4 săptămâni. În cazul unui efect insuficient, doza poate fi crescută până la doza maximă. Dacă nu există niciun răspuns în decurs de 2-4 săptămâni, tratamentul trebuie oprit.

Pacienții cu depresie trebuie tratați pentru o perioadă suficientă de timp, cel puțin 6 luni, pentru a se asigura că nu au simptome.

Se recomandă întreruperea treptată a tratamentului cu mirtazapină pentru a evita simptomele de sevraj (vezi pct. 4.4).

Doza recomandată este aceeași ca la adulți. Pentru a obține un răspuns satisfăcător și sigur, doza trebuie crescută sub supraveghere atentă la vârstnici.

Pacienți cu insuficiență renală

Clearance-ul mirtazapinei poate fi redus la pacienții cu insuficiență renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 1/10)

De multe ori

(> 1/100 la 1/1000 la 1/10.000 la 1

▪ Apetit crescut 1

Probleme mentale

▪ neliniște psihomotorie (incluzând acatisie, hiperkinezie)

▪ Gânduri sinucigașe 6

▪ Comportamentul de sinucidere 6

Tulburări ale sistemului nervos

Tulburări vasculare

Tulburări gastrointestinale

Tulburări hepatobiliare

▪ Creșterea transaminazelor serice

Afecțiuni ale pielii și ale țesutului subcutanat

▪ Necroliză epidermică toxică

Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv

▪ Dureri de spate 1

Tulburări renale și urinare

Tulburări generale și condiții la locul administrării

▪ Edem periferic 1

Examinări de laborator și funcționale

Niveluri crescute de creatinin kinază

1 În studiile clinice, aceste evenimente au apărut semnificativ statistic mai frecvent în timpul tratamentului cu mirtazapină decât cu placebo.

2 În studiile clinice, aceste evenimente au apărut mai frecvent cu placebo decât cu mirtazapină, dar nu semnificativ statistic mai frecvent.

3 În studiile clinice, aceste evenimente au apărut semnificativ statistic mai frecvent la placebo decât la mirtazapină.

4 Notă: Reducerea dozei nu duce de obicei la o somnolență/sedare mai mică, dar poate compromite eficacitatea antidepresivului.

5 Anxietatea și insomnia (care pot fi simptome ale depresiei) se pot dezvolta sau agrava în general după tratamentul antidepresiv. Dezvoltarea sau agravarea anxietății și a insomniei a fost raportată cu tratamentul cu mirtazapină.

6 Cazuri de idei și comportamente suicidare au fost raportate în timpul sau imediat după tratamentul cu mirtazapină (vezi pct. 4.4).

Creșteri tranzitorii ale transaminazelor și gamma-glutamiltransferazelor au fost observate în studiile de laborator ale studiilor clinice (cu toate acestea, evenimentele adverse asociate nu au fost raportate semnificativ statistic mai frecvent cu mirtazapină decât după placebo).

Următoarele reacții adverse au fost observate frecvent în studiile clinice la copii: creștere în greutate, urticarie și hipertrigliceridemie (vezi și pct. 5.1).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt obligați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare prevăzut în anexa V.

4.9 Supradozaj

Experiența actuală numai cu supradozajul cu mirtazapină sugerează că simptomele sunt de obicei ușoare. Au fost raportate depresii ale sistemului nervos central cu dezorientare și depresie prelungită, împreună cu tahicardie și hipertensiune arterială ușoară sau hipotensiune arterială. Cu toate acestea, există posibilitatea unor consecințe mult mai grave (inclusiv moartea) la doze mult mai mari decât doza terapeutică, în special în cazul supradozajelor mixte. Cazuri de prelungire QT și Torsades de Pointes au fost, de asemenea, raportate în aceste cazuri.

În caz de supradozaj, trebuie asigurat un tratament simptomatic sau de susținere adecvat al semnelor vitale. ECG trebuie monitorizat. De asemenea, trebuie luat în considerare cărbunele activ sau spălarea gastrică.

În caz de supradozaj la copii și adolescenți, trebuie luate măsuri adecvate, așa cum este descris la adulți.

5. Proprietăți farmacologice

5.1 Proprietăți farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: alte antidepresive, codul ATC: N06AX11

Mod de acțiune/Efecte farmacodinamice

Mirtazapina este un antagonist α2 cu acțiune centrală care crește neurotransmisia centrală noradrenergică și serotoninergică. Creșterea neurotransmisiei serotoninergice este mediată cu precizie prin receptorii 5HT1, deoarece receptorii 5HT2 și 5HT3 sunt blocați de mirtazapină. Se crede că ambii enantiomeri ai mirtazapinei contribuie la activitatea antidepresivă, enantiomerul S (+) blochează receptorii α2 și 5HT2 și enantiomerul R (-) blochează receptorii 5HT3.

Eficacitate și siguranță clinică

Activitatea antagonică a histaminei H1 a mirtazapinei este asociată cu proprietățile sale sedative. Nu are aproape nicio activitate anticolinergică și la doze terapeutice are doar efecte limitate (de exemplu hipotensiune ortostatică) asupra sistemului cardiovascular.

Două studii clinice randomizate, dublu-orb, controlate cu placebo, la copii cu vârsta cuprinsă între 7 și 18 ani, cu episod depresiv și tulburare depresivă recurentă (n = 259) care au primit o doză flexibilă (15-45 mg mirtazapină) în primele 4 săptămâni după o doză fixă ​​timp de 4 săptămâni. (15, 30 sau 45 mg mirtazapină) nu a prezentat diferențe semnificative între mirtazapină și placebo în rezultatele primare și în toate rezultatele secundare.

Creșterea semnificativă în greutate (≥ 7%) a fost observată la 48,8% dintre pacienții tratați cu mirtazapină, comparativ cu 5,7% în grupul placebo. Urticaria (11,8 vs. 6,8%) și hipertrigliceridemia (2,9 vs 0%) au fost, de asemenea, frecvent observate.

5.2 Proprietăți farmacocinetice

După administrarea orală de mirtazapină, mirtazapina se absoarbe rapid și bine (biodisponibilitate ≈ 50%) și atinge concentrațiile plasmatice maxime în aproximativ două ore. Aportul alimentar nu are niciun efect asupra farmacocineticii mirtazapinei.

Legarea mirtazapinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 85%.

Căile majore de biotransformare sunt demetilarea și oxidarea, urmate de conjugare. Datele in vitro de la microzomii hepatici umani indică faptul că enzimele citocromului P450 CYP2D6 și CYP1A2 sunt implicate în formarea metabolitului 8-hidroxi al mirtazapinei, în timp ce se crede că CYP3A4 este responsabil pentru formarea metaboliților N-demetil și N-oxid. Metabolitul demetilat este farmacologic activ și pare să aibă același profil farmacocinetic ca și compusul părinte.

Mirtazapina este metabolizată extensiv și excretată în urină și fecale timp de câteva zile. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de 20-40 de ore; un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare mai lung, de până la 65 de ore, a fost observat doar rar și un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare mai scurt la bărbați tineri. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este suficient pentru a justifica administrarea o dată pe zi. Starea de echilibru este atinsă în 3-4 zile, după care nu mai există acumularea.

În intervalul de doze recomandat, farmacocinetica mirtazapinei este liniară.

Clearance-ul mirtazapinei poate fi redus din cauza insuficienței renale sau hepatice.

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenționale de farmacologie de siguranță, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, potențial cancerigen, toxicitate asupra reproducerii și dezvoltării.

Nu au fost observate efecte teratogene în studiile de toxicitate asupra funcției de reproducere la șobolani și iepuri. La expunerea sistemică de două ori comparativ cu expunerea terapeutică maximă la om, s-au observat la șobolani o creștere a pierderilor post-implantare, o scădere a greutății la naștere a puilor și scăderea supraviețuirii puilor în primele trei zile de alăptare.

Mirtazapina nu a fost genotoxică într-o serie de teste pentru mutații genetice și deteriorarea cromozomilor și a ADN-ului. Tumorile tiroidiene găsite la șobolani într-un studiu de carcinogenitate și neoplasmele hepatocelulare găsite la șoareci într-un studiu de carcinogenitate sunt considerate a fi reacții non-genotoxice specifice speciei asociate tratamentului pe termen lung cu doze mari de inductori ai enzimelor hepatice.