REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Nimvastid 4,5 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat orodispersabil conține rivastigmină tartrat de hidrogen echivalent cu 4,5 mg rivastigmină.
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat orodispersabil conține sorbitol E420 15,75 mg.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Tabletă orodispersabilă. Comprimatele sunt albe și rotunde.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul simptomatic al demenței Alzheimer ușoare până la moderate.
Tratamentul simptomatic al demenței ușoare până la moderate la pacienții cu boală Parkinson idiopatică.
4.2 Doze și mod de administrare
Tratamentul trebuie inițiat și supravegheat de un medic care are experiență în diagnosticul și tratamentul demenței Alzheimer sau a demenței asociate bolii Parkinson. Diagnosticul trebuie făcut în conformitate cu orientările actuale. Tratamentul cu rivastigmină trebuie început numai dacă este prezent un îngrijitor care va monitoriza în mod regulat utilizarea medicamentului de către pacient.
Rivastigmina trebuie administrată de două ori pe zi, cu mesele de dimineață și seara.
Comprimatul orodispersabil Nimvastid trebuie așezat pe limbă, unde se va dizolva rapid în salivă, astfel încât să poată fi înghițit cu ușurință. Este dificil să îndepărtați o tabletă orodispersabilă intactă din gură. Deoarece comprimatul orodispersabil este fragil, trebuie luat imediat după deschiderea blisterului.
Comprimatele și capsulele orodispersabile care conțin rivastigmină sunt bioechivalente, cu aceeași viteză și grad de absorbție. Comprimatele orodispersabile au aceeași doză și frecvență de administrare ca și capsulele. Comprimatele orodispersabile Rivastigmină pot fi utilizate ca alternativă la capsulele rivastigminice.
1,5 mg de două ori pe zi.
Doza inițială este de 1,5 mg de două ori pe zi. Dacă această doză este bine tolerată după cel puțin două săptămâni de tratament, doza poate fi crescută la 3 mg de două ori pe zi. Creșterile ulterioare la 4,5 mg și apoi la 6 mg de două ori pe zi ar trebui să se bazeze, de asemenea, pe o bună tolerabilitate a dozei actuale și pot fi luate în considerare după cel puțin două săptămâni de tratament la această doză.
Dacă se observă reacții adverse (de exemplu greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea poftei de mâncare), scăderea în greutate sau agravarea simptomelor extrapiramidale (de exemplu, tremor) în timpul tratamentului la pacienții cu demență asociată cu boala Parkinson, pot fi ameliorate prin omiterea unuia sau mai multor doze multiple. Dacă reacțiile adverse persistă, doza zilnică trebuie redusă temporar la doza anterioară bine tolerată sau tratamentul poate fi oprit.
Doza eficientă este de 3 până la 6 mg de două ori pe zi; pentru a obține un beneficiu terapeutic maxim, pacienții trebuie menținuți la cea mai mare doză pe care o tolerează bine. Doza zilnică maximă recomandată este de 6 mg de două ori pe zi.
Tratamentul de întreținere poate fi continuat atât timp cât este benefic terapeutic pentru pacient. Prin urmare, beneficiul clinic al rivastigminei trebuie reevaluat în mod regulat, mai ales dacă pacientul este tratat cu doze mai mici de 3 mg de două ori pe zi. Dacă rata de agravare a simptomelor de demență nu este afectată favorabil după 3 luni de tratament cu doza de întreținere, tratamentul trebuie întrerupt. De asemenea, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului dacă nu mai există dovezi ale unui efect terapeutic.
Nu se poate prezice un răspuns individual la rivastigmină. Un efect mai semnificativ al tratamentului a fost observat la pacienții cu boala Parkinson cu demență moderată. În mod similar, s-a observat un efect mai mare la pacienții cu boală Parkinson cu halucinații vizuale (vezi pct. 5.1).
Efectul tratamentului nu a fost observat în studiile clinice controlate cu placebo care au durat mai mult de 6 luni.
Reinițierea tratamentului
Dacă tratamentul este întrerupt mai mult de trei zile, acesta trebuie reluat la 1,5 mg de două ori pe zi. Titrarea dozei trebuie efectuată după cum s-a descris mai sus.
Insuficiență renală și hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică ușoară până la moderată. Cu toate acestea, datorită expunerii crescute la aceste populații, recomandările pentru titrarea dozei în funcție de tolerabilitatea individuală trebuie respectate cu strictețe, deoarece pacienții cu insuficiență renală sau hepatică semnificativă clinic pot prezenta reacții adverse mai dependente de doză. Pacienții cu insuficiență hepatică severă nu au fost studiați, dar comprimatele de Nimvastid pot fi utilizate la această populație de pacienți sub supraveghere atentă (vezi pct. 4.4 și 5.2).
Utilizarea Nimvastid nu afectează populația pediatrică în tratamentul demenței Alzheimer.
4.3 Contraindicații
Utilizarea acestui medicament este contraindicată la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la rivastigmină, la alți derivați de carbamat sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Reacții la locul plasturelui Rivastigmină cu antecedente de dermatită alergică de contact (vezi pct. 4.4).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Incidența și severitatea reacțiilor adverse cresc în general cu doze mai mari. Dacă tratamentul este oprit mai mult de trei zile, acesta trebuie reluat la 1,5 mg de două ori pe zi pentru a reduce posibilitatea reacțiilor adverse (de exemplu vărsături).
Reacțiile cutanate, de obicei ușoare până la moderate ca intensitate, pot apărea la locul de aplicare a plasturelui rivastigminic. Aceste reacții nu indică în sine sensibilizarea. Cu toate acestea, utilizarea plasturelui cu rivastigmină poate duce la dermatită alergică de contact.
Drematita alergică de contact trebuie suspectată dacă reacțiile la locul de aplicare se răspândesc dincolo de zona plasturelui, dacă se observă o reacție locală mai intensă (de exemplu creșterea eritemului, edemului, papulelor, veziculelor) și dacă simptomele nu se rezolvă semnificativ în decurs de 48 de ore de la îndepărtare. În astfel de cazuri, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).
Pacienții care dezvoltă reacții la locul de aplicare care sugerează o drematită de contact alergică din cauza plasturelui cu rivastigmină și care continuă să necesite tratament cu rivastigmină trebuie să treacă la rivastigmină orală numai după testarea alergiei negative și sub supraveghere medicală atentă. Unii pacienți sensibilizați la rivastigmină care utilizează plasturele de rivastigmină pot să nu poată utiliza rivastigmină.
Au existat rapoarte rare după punerea pe piață a pacienților cu dermatită alergică (diseminată) care au primit rivastigmină, indiferent de calea de administrare (orală, transdermică). În astfel de cazuri, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).
Pacienții și îngrijitorii trebuie instruiți corespunzător.
Titrarea dozei: Reacții adverse (de exemplu, hipertensiune arterială și halucinații la pacienții cu demență Alzheimer și agravarea simptomelor extrapiramidale, în special tremor, la pacienții cu demență asociată cu boala Parkinson) au fost observate la scurt timp după creșterea dozei. Acestea pot fi afectate de reducerea dozei. În alte cazuri, rivastigmina a fost întreruptă (vezi pct. 4.8).
Tulburări gastro-intestinale, de ex. greața, vărsăturile și diareea sunt legate de doză și pot apărea în primul rând la începutul tratamentului și/sau la creșterea dozei (vezi pct. 4.8). Aceste reacții adverse sunt mai frecvente la femei. Starea pacienților cu semne și simptome de deshidratare cauzate de vărsături prelungite sau diaree poate fi corectată prin lichide intravenoase și prin reducerea dozei sau întreruperea tratamentului dacă este imediat recunoscută și tratată. Deshidratarea poate avea consecințe grave.
Pierderea în greutate poate apărea la pacienții cu boala Alzheimer. Inhibitorii colinesterazei, inclusiv rivastigmina, au fost asociați cu pierderea în greutate la acești pacienți. Greutatea pacientului trebuie monitorizată în timpul tratamentului.
În caz de vărsături severe asociate tratamentului cu rivastigmină, doza trebuie ajustată conform recomandărilor de la pct. 4.2. Mai multe cazuri de vărsături severe au fost asociate cu ruptura esofagiană (vezi pct. 4.8). Astfel de evenimente par să apară în principal după creșterea dozei sau doze mari de rivastigmină.
Rivastigmina poate induce bradicardie, care este un factor de risc pentru torsada vârfurilor, în special la pacienții cu factori de risc. Se recomandă prudență la pacienții cu risc crescut de torsadă a vârfurilor; de exemplu. la pacienții cu insuficiență cardiacă necompensată, infarct miocardic recent, bradiaritmii, predispoziție la hipokaliemie sau hipomagnezemie sau utilizarea concomitentă a medicamentelor cunoscute a provoca prelungirea QT și/sau torsada vârfurilor (vezi pct. 4.5 și 4.8).
Se recomandă prudență la utilizarea rivastigminei la pacienții cu disfuncție a nodului sinoatrial sau defecte de conducere (bloc sinoatrial, bloc atrioventricular) (vezi pct. 4.8).
Rivastigmina poate determina o creștere a secreției de acid gastric. Trebuie acordată precauție în tratamentul pacienților cu ulcer gastric sau duodenal activ sau la pacienții cu predispoziție la aceste boli.
Se recomandă prudență la prescrierea inhibitorilor colinesterazei la pacienții cu antecedente de astm sau boli pulmonare obstructive.
Colinomimeticele pot induce sau spori retenția și convulsiile urinare. Se recomandă prudență la tratarea pacienților cu predispoziție la aceste boli.
Utilizarea rivastigminei la pacienții cu demență severă în boala Alzheimer sau demență asociată cu boala Parkinson, alte tipuri de demență sau alte tipuri de tulburări de memorie (de exemplu, tulburări cognitive legate de vârstă) nu au fost studiate și, prin urmare, nu este recomandată la aceste populații de pacienți .
Ca și în cazul altor colinomimetice, rivastigmina poate potența sau induce simptome extrapiramidale. La pacienții cu demență asociată cu boala Parkinson s-au observat deteriorări (incluzând bradikinezie, diskinezie și mers anormal) și o incidență sau intensitate crescută a tremurului (vezi pct. 4.8). Aceste evenimente au condus, în unele cazuri, la întreruperea tratamentului cu rivastigmină (de exemplu, tratamentul a fost întrerupt pentru tremor la 1,7% dintre pacienții tratați cu rivastigmină versus 0% la placebo). Se recomandă monitorizarea clinică a acestor reacții adverse.
Populații speciale de pacienți
La pacienții cu insuficiență renală sau hepatică semnificativă clinic pot apărea reacții adverse multiple (vezi pct. 4.2 și 5.2). Recomandările pentru titrarea dozelor în funcție de tolerabilitatea individuală trebuie respectate cu strictețe. Pacienții cu insuficiență hepatică severă nu au fost observați. Cu toate acestea, Nimvastid poate fi utilizat la această populație de pacienți și necesită o monitorizare atentă.
Pacienții cu o greutate mai mică de 50 kg pot prezenta mai multe reacții adverse și pot fi mai predispuși să întrerupă tratamentul din cauza reacțiilor adverse.
Nimvastid conține sorbitol E420. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la fructoză nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Rivastigmina, ca inhibitor al colinesterazei, poate crește efectele relaxantelor musculare de tip succinilcolină în timpul anesteziei. Se recomandă prudență la selectarea anestezicelor. Dacă este necesar, poate fi luată în considerare ajustarea dozei sau întreruperea temporară a tratamentului.
Datorită efectelor sale farmacodinamice și a posibilelor efecte aditive, rivastigmina nu trebuie administrată concomitent cu alte colinomimetice. Rivastigmina poate afecta eficacitatea medicamentelor anticolinergice (de exemplu, oxibutinină, tolterodină).
S-au raportat efecte aditive care duc la bradicardie (care poate duce la sincopă) cu utilizarea combinată a diferitelor beta-blocante (inclusiv atenolol) și rivastigmină. Se crede că beta-blocantele cardiovasculare sunt asociate cu cel mai mare risc, dar au fost raportate și pacienți care utilizează alți beta-blocanți. De aceea, trebuie acordată prudență atunci când rivastigmina este combinată cu beta-blocante, precum și cu alți agenți care provoacă bradicardie (de exemplu, antiaritmice de clasa III, blocante ale canalelor de calciu, glicozide cardiace, pilocarpină).
Deoarece bradicardia este un factor de risc pentru torsada vârfurilor, combinația rivastigminei cu medicamente care pot provoca torsada vârfurilor, cum ar fi antipsihoticele, de ex. anumite fenotiazine (clorpromazină, levomepromazină), benzamide (sulpiridă, sultopridă, amisulpridă, tiapridă, veralipridă), pimozidă, haloperidol, droperidol, cisapridă, citalopram, difemanil, eritromicină iv, metoxizetrină și pot fi necesare și monitorizare clinică (EC).
Nu a fost observată nicio interacțiune farmacocinetică între rivastigmină și digoxină, warfarină, diazepam sau fluoxetină în studiile efectuate la voluntari sănătoși. Rivastigmina nu afectează prelungirea timpului de protrombină indusă de warfarină. Nu s-au observat efecte adverse asupra conducerii conducerii cardiace după administrarea concomitentă de digoxină și rivastigmină.
Datorită metabolismului rivastigminei, interacțiunile metabolice ale medicamentelor sunt improbabile, deși rivastigmina poate inhiba metabolismul altor substanțe mediat de butirilcolinesterază.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
La animalele însărcinate, rivastigmina și/sau metaboliții săi au traversat placenta. Nu se știe dacă acest lucru apare la oameni. Nu sunt disponibile date clinice privind sarcinile expuse pentru rivastigmină. Timpul de gestație prelungit a fost observat în studiile peri- și postnatale la șobolani. Rivastigmina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă este clar necesar.
La animale, rivastigmina este excretată în lapte. Nu se știe dacă rivastigmina este excretată în laptele uman. Prin urmare, femeile tratate cu rivastigmină nu trebuie să alăpteze.
La șobolani nu au fost observate efecte adverse ale rivastigminei asupra fertilității sau asupra performanței reproductive.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Boala Alzheimer poate provoca afectarea treptată a capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În plus, rivastigmina poate provoca amețeli și somnolență, mai ales la începutul tratamentului sau la creșterea dozei. În consecință, rivastigmina are o influență minoră sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Prin urmare, capacitatea pacienților cu demență tratați cu rivastigmină de a continua conducerea vehiculelor sau de a folosi utilaje complexe trebuie evaluată în mod regulat.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de securitate
Reacțiile adverse gastrointestinale (SAL), inclusiv greața (38%) și vărsăturile (23%), au fost raportate cel mai frecvent, în special în timpul titrării dozei. În studiile clinice, pacienții s-au dovedit a fi mai predispuși la reacții adverse gastrointestinale și la scăderea în greutate decât pacienții.
Listă tabelată a reacțiilor adverse
Reacțiile adverse din tabelul 1 și tabelul 2 sunt clasificate în funcție de clasa de organe a sistemului MedDRA și categoria de frecvență. Categoriile de frecvență sunt definite folosind următoarea convenție: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 la 1