Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 2019/05774-ZIB
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Ondansetron B. Braun 2 mg/ml soluție injectabilă
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
1 ml soluție injectabilă conține:
Clorură de ondansetroniu dihidrat echivalent cu 2 mg de ondansetron.
Fiecare fiolă conținând 2 ml de produs conține ondansetron de 4 mg.
Fiecare fiolă conține 4 ml de produs conține 8 mg ondansetron.
Excipient cu efect cunoscut:
1 ml soluție injectabilă conține 3,34 mg sodiu sub formă de citrat de sodiu dihidrat și clorură de sodiu.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție apoasă limpede și incoloră
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Adulți
- Prevenirea și tratamentul greaței și vărsăturilor induse de chimioterapia și radioterapia citotoxică (CINV/RINV).
- Prevenirea și tratamentul greaței și vărsăturilor postoperatorii (PONV).
Populația pediatrică
- Suprimarea greaței și vărsăturilor după chimioterapie (CINV - greață și vărsături induse de chimioterapie) la copii cu vârsta ≥ 6 luni.
- Prevenirea și tratamentul greaței și vărsăturilor postoperatorii (PONV) la copii cu vârsta ≥ 1 lună.
4.2 Doze și mod de administrare
Ondansetron este disponibil pentru uz oral, parenteral și rectal, permițând o cale flexibilă de administrare și dozare. Cu toate acestea, acest medicament este numai pentru utilizare intravenoasă sau intramusculară.
Dozare
Greață și vărsături induse de chimioterapie și radioterapie
Potențial emetogen, t. j. Capacitatea de a induce vărsături în tratamentul cancerului depinde de doza și combinația de regimuri chimioterapeutice și radioterapeutice utilizate. Regimul de dozare trebuie determinat de gradul de capacitate al anumitor medicamente de a induce vărsăturile.
Gama de doze pentru soluția injectabilă sau perfuzabilă de ondansetron este de 8-32 mg pe zi, iar doza este specificată mai detaliat mai jos.
- Chimioterapie și radioterapie emetogenă
Doza recomandată intravenos sau intramuscular de ondansetron este de 8 mg, care trebuie administrată prin injecție lentă timp de cel puțin 30 de secunde sau sub formă de perfuzie scurtă timp de mai mult de 15 minute imediat înainte de tratament.
Tratamentul oral sau rectal este recomandat pentru a proteja împotriva vărsăturilor întârziate sau prelungite după primele 24 de ore.
- Chimioterapie foarte emetogenă
Ondansetronul sa dovedit a fi la fel de eficient în următoarele regimuri de dozare intravenoasă sau intramusculară în primele 24 de ore de chimioterapie:
- Ondansetron poate fi administrat sub formă de doză unică de 8 mg administrată prin injecție intravenoasă lentă sau intramusculară imediat înainte de chimioterapie.
- Dozele de ondansetron mai mari de 8 mg și până la maximum 16 mg pot fi diluate numai în 50-100 ml de soluție de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9% g/v) sau altă perfuzie lichidă compatibilă (vezi compatibilitatea cu soluțiile) utilizat pentru perfuzie în secțiunea 6.6) și perfuzat timp de cel puțin 15 minute. O doză unică mai mare de 16 mg nu trebuie utilizată pentru a crește riscul prelungirii intervalului QT dependent de doză (vezi pct. 4.4, 4.8 și 5.1).
- Pentru chimioterapia foarte emetogenă, 8 mg ondansetron poate fi administrat prin injecție intravenoasă lentă timp de cel puțin 30 de secunde, sau prin injecție intramusculară sau perfuzie intravenoasă pe termen scurt timp de 15 minute imediat înainte de chimioterapie, urmată de alte două doze intravenoase sau intramusculare de 8 mg patru sau o perfuzie continuă de 1 mg/oră până la 24 de ore.
Eficacitatea ondansetronului în chimioterapia puternic emetogenă poate fi îmbunătățită prin adăugarea unei doze intravenoase unice de 20 mg fosfat de sodiu dexametazonă administrată anterior chimioterapiei.
Tratamentul oral sau rectal este recomandat pentru a proteja împotriva vărsăturilor întârziate sau prelungite după primele 24 de ore.
Suprimarea greaței și vărsăturilor după chimioterapie (CINV) la copii cu vârsta ≥ 6 luni și adolescenți.
Doza de CINV poate fi calculată pe baza suprafeței corporale (BSA) sau a greutății corporale; Vezi mai jos. În studiile clinice pediatrice, ondansetron a fost administrat prin perfuzie intravenoasă, diluat în 25-50 ml soluție salină sau o altă perfuzie lichidă compatibilă (vezi pct. 6.6 - Instrucțiuni de utilizare și manipulare) și administrat pe o perioadă de minimum 15 minute. Dozele pe bază de greutate conduc la doze zilnice totale mai mari comparativ cu dozele derivate din suprafața corporală (secțiunile 4.4 și 5.1).
Injecțiile cu Ondansetron trebuie diluate cu glucoză 5% sau NaCl 0,9% sau altă soluție perfuzabilă compatibilă (vezi pct. 6.6) și administrate intravenos pe o perioadă de minimum 15 minute.
Nu există date din studiile clinice controlate privind utilizarea ondansetronului în prevenirea CINV întârziată sau prelungită la copii. Nu există date disponibile din studiile clinice cu ondansetron în greață și vărsături induse de radioterapie la copii.
Dozarea pe suprafața corpului (BSA):
Ondansetron trebuie administrat imediat înainte de chimioterapie sub formă de doză intravenoasă unică de 5 mg/m2. Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg.
Administrarea orală poate începe după 12 ore și poate continua până la 5 zile (Tabelul 1).
Doza zilnică totală nu trebuie să depășească doza pentru adulți, i. j. 32 mg.
Tab. 1: Doze în chimioterapie derivate din suprafața corpului - pentru copii cu vârsta ≥ 6 luni și adolescenți
| BSA | Ziua 1 1 (a, b) | Ziua 2 - 6 (b) |
| 2 | 5 mg/m 2 i.v. + 2 mg soluție orală după 12 ore. | 2 mg soluție orală la fiecare 12 ore. |
| ≥ 0,6 m 2 | 5 mg/m 2 i.v. + 4 mg soluție orală sau tabletă după 12 ore. | 4 mg soluție orală sau comprimat la fiecare 12 ore. |
| > 1,2 m 2 | 5 mg/m 2 i.v. sau 8 mg i.v. + 8 mg soluție orală sau tabletă după 12 ore. | 8 mg soluție orală sau comprimat la fiecare 12 ore. |
și Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg.
b Doza zilnică totală nu trebuie să depășească doza pentru adulți, i. j. 32 mg
Dozaj în funcție de greutatea corporală:
Dozele pe bază de greutate conduc la doze zilnice totale mai mari comparativ cu dozele derivate din suprafața corporală (secțiunile 4.4 și 5.1).
Ondansetron trebuie administrat ca doză intravenoasă unică de 0,15 mg/kg imediat înainte de chimioterapie. Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg. Trebuie administrate două doze intravenoase suplimentare la intervale de 4 ore. Doza zilnică totală nu trebuie să depășească doza pentru adulți, i. j. 32 mg.
Administrarea orală poate începe după 12 ore și poate continua până la 5 zile (Tabelul 2).
Tab. 2: Doza de chimioterapie pe bază de greutate - pentru copii cu vârsta ≥ 6 luni și adolescenți
| Greutate corporala | Ziua 1 1 (a, b) | Ziua 2 - 6 (b) |
| ≤ 10 kg | până la 3 doze de 0,15 mg/kg la fiecare 4 ore | 2 mg soluție orală la fiecare 12 ore. |
| > 10 kg | până la 3 doze de 0,15 mg/kg la fiecare 4 ore | 4 mg soluție orală sau comprimat la fiecare 12 ore. |
și Doza intravenoasă nu trebuie să depășească 8 mg.
b Doza zilnică totală nu trebuie să depășească doza pentru adulți, i. j. 32 mg.
Toate dozele intravenoase trebuie diluate în 50-100 ml soluție salină sau altă perfuzie lichidă compatibilă (vezi pct. 6.6) și perfuzate timp de cel puțin 15 minute.
La pacienții cu vârsta cuprinsă între 65 și 74 de ani se va utiliza regimul de dozare pentru adulți.
La pacienții cu vârsta de 75 de ani și peste doza inițială intravenoasă de ondansetron nu trebuie să depășească 8 mg. O doză inițială de 8 mg poate fi urmată de alte două doze intravenoase de 8 mg la o distanță de cel puțin patru ore (vezi pct. 5.2).
Vezi și secțiunea „Grupuri speciale de pacienți”.
Greață și vărsături postoperatorii (PONV)
Pentru a preveni PONV, se recomandă o doză unică de 4 mg de ondansetron injectată prin injecție intramusculară sau intravenoasă lentă la anestezie.
Tratamentul PONV deja dezvoltat
Pentru tratamentul PONV preexistent, se recomandă o doză unică de 4 mg prin injecție lentă intravenoasă sau intramusculară.
Populație pediatrică: copii cu vârsta ≥ 1 lună și adolescenți
Pentru a preveni PONV la copii și adolescenți supuși unei intervenții chirurgicale sub anestezie generală, se administrează o doză unică de ondansetron prin injecție intravenoasă lentă (timp de cel puțin 30 de secunde) la o doză de 0,1 mg/kg până la maximum 4 mg înainte, în timpul sau după inducerea anesteziei.
- Tratamentul PONV dupa operatie
Pentru tratamentul PONV la copii și adolescenți supuși unei intervenții chirurgicale sub anestezie generală, se administrează o doză unică de ondansetron după intervenție chirurgicală prin injecție intravenoasă lentă (timp de cel puțin 30 de secunde) la o doză de 0,1 mg/kg până la o doză maximă de 4 mg .
Există date limitate despre utilizarea ondansetronului în prevenirea și tratamentul PONV la pacienții vârstnici, dar pacienții cu vârsta peste 65 de ani care primesc chimioterapie tolerează bine ondansetronul.
Vezi și secțiunea „Grupuri speciale de pacienți”.
Grupuri speciale de pacienți
Pacienți cu insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei, a frecvenței de administrare sau a modului de administrare.
Pacienți cu leziuni hepatice
La pacienții cu insuficiență hepatică moderată sau severă, clearance-ul ondansetronului este semnificativ redus, iar timpul de înjumătățire plasmatică este semnificativ prelungit. La astfel de pacienți, doza zilnică totală nu trebuie să depășească 8 mg.
Pacienți cu metabolism slab al sparteinei/debrisoquinului
Timpul de înjumătățire prin degradare al ondansetronului este neschimbat la pacienții cu metabolizare slabă a sparteinei și a debrisoquinului. Prin urmare, la astfel de pacienți, administrarea repetată va asigura același efect al medicamentului ca și în populația generală. Nu este necesară ajustarea dozei zilnice sau a frecvenței de administrare.
Utilizare intravenoasă sau intramusculară.
Pentru injecție intravenoasă sau intramusculară sau pentru perfuzie intravenoasă după diluare.
Pentru instrucțiuni privind diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicații
- Hipersensibilitate la ondansetron sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- Utilizarea concomitentă cu apomorfină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Au fost raportate reacții de hipersensibilitate la pacienții hipersensibili la alți antagoniști selectivi ai receptorilor 5-HT3.
Deoarece se știe că ondansetronul prelungește timpul de tranzit al colonului, pacienții cu simptome de constipație intestinală subacută trebuie monitorizați după administrare.
Evenimentele respiratorii trebuie tratate simptomatic și trebuie luate în considerare specială de către medici ca precursori ai reacțiilor de hipersensibilitate.
Ondansetron prelungește intervalul QT într-o manieră dependentă de doză (vezi Farmacologia clinică). În plus, au fost raportate cazuri de Torsade de Pointes în experiența de după punerea pe piață la pacienții care au luat ondansetron. Evitați ondansetronul la pacienții cu sindrom QT congenital. Ondansetron trebuie utilizat cu precauție la pacienții care au sau pot prezenta prelungirea QTc, inclusiv la pacienții cu dezechilibru electrolitic, insuficiență cardiacă congestivă, bradiaritmii sau la pacienții care iau alte medicamente care duc la prelungirea QT sau tulburări electrolitice. A se vedea secțiunea 4.5.
Hipokaliemia și hipomagneziemia trebuie corectate înainte de administrarea ondansetronului.
În experiența de după punerea pe piață, au fost raportate cazuri care descriu pacienți cu sindrom serotoninergic (incluzând alterarea stării psihice, instabilitate autonomă și anomalii neuromusculare) după utilizarea concomitentă a ondansetronului și a altor medicamente serotoninergice (inclusiv inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și inhibitori ai recaptării renale) .). Dacă tratamentul concomitent al ondansetronului cu alte medicamente serotoninergice este clinic justificat, se recomandă monitorizarea adecvată a pacientului.
Prevenirea greaței sau vărsăturilor cu ondansetron la pacienții după amigdalectomie poate masca manifestările sângerării oculte. Prin urmare, acești pacienți trebuie monitorizați îndeaproape după administrarea de ondansetron.
Pacienții pediatrici cărora li se administrează ondansetron în asociere cu agenți chimioterapeutici hepatotoxici trebuie monitorizați îndeaproape pentru insuficiență hepatică.
Greață și vărsături induse de chimioterapie (CINV)
Când se calculează doza în mg/kg greutate corporală și când se administrează trei doze la intervale de 4 ore, doza zilnică totală va fi mai mare decât atunci când se administrează o doză unică de 5 mg/m² urmată de o doză orală. O comparație a eficacității celor două regimuri de dozare nu a făcut obiectul studiilor clinice. Comparația din studiu sugerează o eficacitate similară a ambelor regimuri (vezi pct. 5.1).
Acest medicament conține 3,34 mg sodiu în 1 ml, corespunzând la 0,2% din aportul zilnic maxim recomandat de OMS de 2 g sodiu la un adult.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Nu există dovezi că ondansetronul induce sau inhibă metabolismul altor medicamente care sunt administrate în mod obișnuit. Studiile specifice au arătat că ondansetronul nu interacționează cu alcool, temazepam, furosemid, alfentanil, tramadol (metabolism), morfină, lignocaină, propofol sau tiopental.
Tramadolul exercită efecte analgezice parțiale printr-un mecanism dependent de serotonină. Ondansetronul, ca antagonist al receptorului 5HT3, are un efect suspect asupra potențialului analgezic. Datele din studii mici sugerează în continuare că ondansetronul poate reduce efectul analgezic al tramadolului.
Medicamente care inhibă citocromul P-450
Ondansetronul este metabolizat de numeroase enzime hepatice ale citocromului P-450: CYP3A4, CYP2D6 și CYP1A2. Datorită numărului de enzime metabolice capabile să metabolizeze ondansetron, inhibarea enzimei sau scăderea activității unei enzime (de exemplu, deficit de enzimă CYP2D6 genetic deficient) este compensată în mod normal de alte enzime și are ca rezultat doar modificări minime sau nesemnificative ale clearance-ului total al ondansetronului sau al dozei necesare.
La pacienții tratați cu medicamente care induc puternic CYP3A4 (de exemplu, fenitoină, carbamazepină și rifampicină) s-a observat creșterea clearance-ului oral al ondansetronului și scăderea nivelului sanguin al ondansetronului.
Medicamente care prelungesc intervalul QT (de exemplu antracicline)
Luarea ondansetronului cu medicamente care prelungesc intervalul QT poate duce la prelungirea intervalului QT. Utilizarea concomitentă a ondansetronului cu medicamente cardiotoxice, de ex. antraciclinele (cum ar fi doxorubicina, daunorubicina sau trastuzumab), antibioticele (cum ar fi eritromicina sau ketoconazolul), medicamentele pentru aritmie (cum ar fi amiodarona) și beta-blocantele (cum ar fi atenololul sau timololul) pot crește riscul de aritmii (secțiunea 4.4).
Medicamente serotoninergice (inclusiv SSRI și SNRI)
În experiența de după punerea pe piață, au fost raportate cazuri care descriu pacienți cu sindrom serotoninergic (incluzând starea mentală modificată, instabilitate autonomă și anomalii neuromusculare) în urma utilizării concomitente a ondansetronului și a altor medicamente serotoninergice (inclusiv SSRI și SNRI). (Vezi Avertismente speciale și precauții pentru utilizare).
Pe baza rapoartelor de hipotensiune arterială severă și pierderea cunoștinței cu ondansetron și clorhidrat de apomorfină, administrarea concomitentă cu apomorfină este contraindicată.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Femeile aflate la vârsta fertilă
Femeile aflate la vârsta fertilă ar trebui să ia în considerare utilizarea contracepției.
Pe baza experienței umane din studiile epidemiologice, se suspectează că ondansetronul provoacă malformații orofaciale atunci când este administrat în primul trimestru de sarcină.
Într-un studiu de cohortă care a implicat 1,8 milioane de femei însărcinate, utilizarea ondansetronului în primul trimestru a fost asociată cu un risc crescut de fisură orală [3 cazuri suplimentare la 10.000 de femei tratate; risc relativ ajustat 1,24; (95% ESTE 1.03-1.48)].
Rezultatele contradictorii sunt raportate în studiile epidemiologice disponibile privind malformațiile cardiace.
Studiile la animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte în ceea ce privește toxicitatea asupra funcției de reproducere.
Ondansetron nu trebuie utilizat în primul trimestru de sarcină.
Testele au arătat că ondansetronul trece în laptele animalelor care alăptează (vezi pct. 5.3). Prin urmare, se recomandă ca mamele care primesc ondansetron să nu-și alăpteze sugarii.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
În testarea psihomotorie, ondansetronul nu afectează performanța și nu provoacă sedare. Nu s-au prezis efecte adverse asupra ondansetronului din farmacologia acestor activități.
Prin urmare, Ondansetron B. Braun 2 mg/ml nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
În secțiunea următoare, reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de clasa de sisteme de organe și frecvență după cum urmează: