Anexa nr. 1 pentru notificarea modificării, nr. Înregistrare: 2018/02227-Z1A
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Warfarină PMCS 2 mg
Warfarină PMCS 5 mg
2. CALITATIV ȘI CANTITATIV
Warfarina PMCS 2 mg: Fiecare comprimat conține 2,17 mg warfarină sodică clatrat, echivalent cu 2,00 mg warfarină sodică.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat.
Warfarină PMCS 5 mg: fiecare comprimat conține 5,40 mg warfarină sodică clatrat, echivalent cu 5,00 mg warfarină sodică.
Excipienți cu efect cunoscut: lactoză monohidrat și azorubină lac de aluminiu.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Warfarină PMCS 2 mg: comprimate biconvexe, de culoare alb murdar, cu o linie de scor pe o parte.
Warfarină PMCS 5 mg: comprimate biconvexe, roz deschis, marcate pe o parte.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Terapia și prevenirea trombozei venoase profunde și a embolizării pulmonare.
Prevenirea secundară a infarctului miocardic și prevenirea complicațiilor tromboembolice (accident vascular cerebral sau embolizare sistemică) după infarctul miocardic.
Prevenirea complicațiilor tromboembolice la pacienții cu fibrilație atrială, boală a valvei cardiace sau înlocuirea valvei cardiace.
Tratamentul și prevenirea evenimentelor ischemice tranzitorii (TIA) și a accidentului vascular cerebral.
4.2 Doze și mod de administrare
INR țintă pentru terapia anticoagulantă orală
Prevenirea complicațiilor tromboembolice la pacienții cu înlocuiri ale valvei cardiace: INR = 2,5-3,5.
Alte indicații: INR = 2.0-3.0.
Pacienților cu o greutate medie (70 kg) și unei persoane cu un INR de pre-tratament sub 1,2 li se administrează o doză de 10 mg warfarină zilnic timp de trei zile consecutive. Administrarea suplimentară este continuată conform tabelului de mai jos pe baza rezultatului INR, care este verificat în a patra zi.
Se recomandă administrarea unei doze inițiale de 5 mg warfarină (*) zilnic, timp de 3 zile consecutive, pacienților ambulatori și celor cu deficit congenital de proteine C sau S (referindu-se la secțiunile 4.4 și 4.8). Administrarea suplimentară este continuată conform tabelului de mai jos pe baza rezultatului INR, care este verificat în a patra zi.
Pacienții vârstnici, persoanele cu statură minoră sau valori INR pre-tratament mai mari de 1,2 sau cei cu boală (referindu-se la secțiunea 4.4) sau cu tratament (referindu-se la secțiunea 4.5), care afectează terapia anticoagulantă, se recomandă începerea 5 mg de warfarină (*) timp de două zile consecutive. Mai mult, dozarea este continuată în conformitate cu tabelul de mai jos pe baza rezultatului INR, care este verificat în a treia zi.
Doza de warfarină (mg/zi)
sări peste o zi
săriți o zi, apoi 1,5
săriți două zile, apoi 1,5
Doza săptămânală de warfarină
continuați doza
omiteți la INR 3.5
Repetați doza inițială
50% din doza inițială
50% din doza inițială
25% din doza inițială
opriți-vă până când INR 3,5 scade
Doza săptămânală de warfarină
opriți până când INR 4.0 scade, aplicația este oprită cu 5 zile înainte de operație,
- dacă INR = 3.0-4.0, aplicația este oprită cu 3 zile înainte de operație,
- dacă INR = 2.0-3.0, aplicația este oprită cu 2 zile înainte de operație.
În seara dinaintea operației, INR este verificat din nou și dacă valoarea este 9.0
Întrerupeți warfarina și administrați 3,0-5,0 mg de vitamina K pe cale orală.
Anulare efect rapid
5.0-9.0 și intervenții chirurgicale planificate
Omiteți warfarina și dați 2-4 mg de vitamina K p.o. cu aproximativ 24 de ore înainte de operație, ulterior se pot adăuga pe cale orală 1-2 mg suplimentare.
> 20 sau sângerări severe
Administrați 10 mg de vitamina K în i.v. infuzie. În funcție de gravitatea afecțiunii, se poate administra plasma proaspătă congelată sau factorul de coagulare concentrat. Dacă este necesar, aplicarea vitaminei K se repetă la fiecare 12 ore.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anticoagulant, antagonist al vitaminei K, codul ATC: B01AA03.
Warfarina, 4-hidroxicumarina, este un anticoagulant care inhibă sinteza dependentă de vitamina K. a factorilor de coagulare. Din izomerii săi, S-warfarina este de aproximativ 5 ori mai puternică decât R-warfarina. Mecanismul său de acțiune este capacitatea de a inhiba reducerea și activitatea vitaminei K în sinteza factorilor de coagulare II, IX și X. La doze terapeutice, reduce sinteza factorilor de coagulare cu 30-50% și, de asemenea, le slăbește activitate. Eficacitatea completă apare în decurs de 2-7 zile, timp în care factorii de coagulare sunt eliminați treptat din circulație.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
După administrarea orală, are loc absorbția, biodisponibilitatea este mai mare de 90%, iar concentrația plasmatică maximă a warfarinei este atinsă în decurs de 3 până la 9 ore. Aportul concomitent crește absorbția, dar nu reduce cantitatea absorbită. Într-o oarecare măsură, este prezentă recircularea enterohepatică. Warfarina este puternic legată de albumină, cu o fracție liberă de aproximativ 0,5-3%. Volumul de distribuție este de aproximativ 0,14 l/kg. Warfarina traversează bariera placentară, dar nu trece în laptele matern. Este metabolizat în ficat de enzimele CYP2C9 (S-warfarină) și CYP1A2 și CYP3A (R-warfarină) pentru a fi transformat în metaboliți inactivi care sunt excretați în urină. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de 18-35 de ore pentru S-warfarină și de 20-70 de ore pentru R-warfarină.
5.3 Date preclinice de siguranță
DL50 la șoareci după administrarea orală este de 1500 mg/kg warfarină după administrarea intraperitoneală de 750 mg/kg, la șobolani după p.o. de la 10 la 100 mg/kg. Toxicitatea se manifestă ca diverse manifestări ale sângerării. Toxicitatea cronică nu a fost studiată la animale.
Warfarina este teratogenă în experimentele pe animale și crește mortalitatea neonatală și fetală atunci când este utilizată în timpul sarcinii. La șobolani s-au observat modificări ale creșterii climatice și ale hipoplaziei maxilo-nasale. Genotoxicitatea și carcinogenitatea nu au fost crescute.
Nu se cunosc date privind potențialul mutagen, cancerigen și toxicitatea asupra funcției de reproducere.