Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 2019/03966-Z1B, 2019/03965-Z1B, 2019/04089-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Zoleptil 100 mg
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat Zoleptil 25 mg conține 25 mg zotepină.
Fiecare comprimat filmat Zoleptil 50 mg conține 50 mg zotepină.
Fiecare comprimat filmat Zoleptil 100 mg conține 100 mg zotepină.
Excipienți cu efect cunoscut:
Zoleptil 25 mg: 14,71 mg lactoză monohidrat, 1,12 mg glucoză lichidă și 28,1 mg zaharoză.
Zoleptil 50 mg: 29,42 mg lactoză monohidrat, 2,53 mg glucoză lichidă și 54,11 mg zaharoză.
Zoleptil 100 mg: 58,85 mg lactoză monohidrat, 4,42 mg glucoză lichidă și 101,37 mg zaharoză.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Zoleptil 25 mg sunt tablete albe, rotunde, biconvexe, acoperite cu zahăr, cu un diametru de 5,5 mm și o rază de curbură de 4,5 mm și o amprentă neagră de „Z 25”.
Zoleptil 50 mg sunt comprimate albe, rotunde, biconvexe, acoperite cu zahăr, cu un diametru de 7 mm și o rază de curbură de 5,5 mm și o amprentă neagră de „Z 50”.
Zoleptil 100 mg sunt tablete albe, rotunde, biconvexe, acoperite cu zahăr, cu un diametru de 9 mm și o rază de curbură de 7 mm și o amprentă neagră de „Z 100”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Zoleptil este un antipsihotic, un medicament care suprimă simptomele psihotice, ameliorează și elimină halucinațiile și iluziile, confuzia și neliniștea.
Zoleptil este indicat pentru tratamentul schizofreniei.
Zoleptil ajută la ajustarea schimbărilor în gândire și percepție, în stările de confuzie, în pierderea controlului asupra comportamentului său.
Zoleptil ajută la aceste simptome, care apar atât în forme acute, cât și în forme cronice. Dacă starea se îmbunătățește, Zoleptil ajută la prevenirea recurenței.
4.2 Doze și mod de administrare
Adulți
Doza eficientă este cuprinsă între 75-300 mg pe zi. 25 mg de trei ori pe zi este recomandată ca doză inițială. Doza poate fi ajustată în funcție de starea clinică a pacientului până la o doză maximă de 100 mg de trei ori pe zi. Se recomandă creșterea dozei la fiecare patru zile.
Nu este recomandată o doză mai mare de 100 mg de trei ori pe zi, deoarece poate crește riscul de convulsii.
Populația pediatrică
Gravarea nu este recomandată copiilor și adolescenților cu vârsta sub 18 ani.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală sau hepatică
Doza inițială trebuie redusă la 25 mg de două ori pe zi la vârstnici și la pacienții cu probleme renale și/sau hepatice. Doza este ajustată treptat, pe baza tolerabilității și eficacității, la o doză maximă de 75 mg de două ori pe zi.
Zoleptil se administrează independent de aportul alimentar.
4.3 Contraindicații
● Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1.
● Intoxicație acută cu depresive ale SNC, inclusiv alcool.
● Guta acută. Administrarea de uricosurici poate crește riscul de calculi renali.
Femeile nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu Zoleptil.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Creșterea mortalității la pacienții vârstnici cu demență
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, cu antipsihotice atipice la pacienții cu demență, a existat o creștere de aproximativ 3 ori a riscului de evenimente adverse cerebrovasculare. Mecanismul acestui risc crescut este necunoscut. Un risc crescut nu poate fi exclus pentru alte antipsihotice sau alte populații de pacienți. Zoleptil trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu factori de risc pentru evenimente cerebrovasculare.
Zoleptil scade pragul convulsivant, iar rezultatele PMS indică un efect proconvulsivant dependent de doză. Zoleptil nu trebuie utilizat pentru tratamentul pacienților cu antecedente personale sau familiale de epilepsie atunci când beneficiul individual nu depășește riscul potențial. Datele din studiile clinice controlate au arătat că incidența convulsiilor asociate tratamentului cu Zoleptil la o doză maximă de 300 mg pe zi este de aproximativ 1%. O doză totală mai mare decât maximul recomandat de 300 mg pe zi poate crește grav potențialul de convulsii. De aceea, se recomandă să nu luați doze mai mari de 300 mg pe zi. Administrarea concomitentă cu alte antipsihotice trebuie evitată, deoarece acest lucru poate duce la o scădere suplimentară a pragului convulsivant. Se recomandă prudență în cazul întreruperii tratamentului concomitent cu SNC.
În studiile clinice s-a produs prelungirea intervalului QT dependent de doză. Se recomandă prudență la administrarea Zoleptil la pacienții cu risc de aritmii, precum și la pacienții cu boli cardiovasculare cunoscute sau pacienții care iau un alt medicament care poate prelungi intervalul QT sau cu risc de hipokaliemie. Când se tratează pacienții din aceste grupuri, se recomandă un ECG pre-tratament pentru a exclude pacienții cu prelungire QT prezentă. În plus față de ECG, electroliții (calciu, potasiu, sodiu) trebuie determinați înainte de inițierea tratamentului și orice dezechilibre trebuie corectate și monitorizate periodic, în special cu fiecare creștere a dozei. De asemenea, este necesar un ECG pentru fiecare creștere a dozei. Zoleptil duce la o creștere a ritmului cardiac, de aceea trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu angină pectorală din cauza bolii coronariene.
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) cu utilizarea antipsihoticelor. Deoarece pacienții tratați cu antipsihotice au dobândit adesea factori de risc pentru TEV, toți factorii de risc pentru TEV trebuie identificați înainte și în timpul tratamentului cu Zoleptil și trebuie luate măsurile de precauție necesare.
Ca și în cazul altor antipsihotice, în timpul tratamentului cu Zoleptil poate să apară sindromul neuroleptic malign (SMN). Acest sindrom potențial fatal include rigiditate musculară, hiperpirexie, stupoare, bătăi neregulate ale inimii și tensiune arterială, niveluri crescute de creatinin kinază plasmatică, mioglobinemie și insuficiență renală acută. Dacă apare NMS, toate antipsihoticele, inclusiv Zoleptil, trebuie întrerupte imediat și trebuie consultat un specialist.
Ca și în cazul altor medicamente care blochează receptorii α1, Zoleptil poate induce hipotensiune ortostatică, în special la începutul tratamentului și cu o doză crescândă. Pacienții trebuie instruiți să se ridice încet dintr-o poziție în decubit dorsal și, ca și în cazul altor neuroleptice, tensiunea arterială trebuie monitorizată în mod regulat. În hipotensiunea ortostatică, doza trebuie redusă sau crescută doar foarte lent. Anestezia poate crește, de asemenea, riscul de hipotensiune arterială. Zoleptil trebuie utilizat cu precauție numai la pacienții cu boli cardiace severe, inclusiv hipertensiune arterială severă sau debit cardiac redus.
Ca și în cazul altor neuroleptice, numărul de celule albe din sânge poate fi redus. Experiența clinică extinsă cu Zoleptil indică faptul că această reducere prezintă un risc minim pentru siguranța pacientului. Dacă se suspectează o reducere a numărului de celule albe din sânge (de exemplu infecție), trebuie efectuat un test de laborator și, dacă este necesar, trebuie luate măsurile adecvate.
La pacienții cu insuficiență hepatică, se recomandă monitorizarea funcției hepatice săptămânal timp de cel puțin 3 luni după începerea tratamentului cu Zoleptil.
La pacienții vârstnici și pacienții cu insuficiență hepatică sau renală, tratamentul se începe cu o doză mică și crește treptat, doza maximă trebuie, de asemenea, redusă (vezi pct. 4.2).
Ca și în cazul altor antipsihotice, pacientul trebuie informat cu privire la creșterea potențială în greutate și regimul alimentar recomandat.
Dischinezie rară a fost raportată rar în timpul studiilor clinice, dar nu s-a dovedit că este legată de tratament. Dacă apare diskinezie tardivă, doza tuturor antipsihoticelor trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt.
Simptomele acute de sevraj, care includ greață, vărsături, transpirație și insomnie, au apărut după încetarea bruscă a tratamentului antipsihotic. De asemenea, poate apărea reapariția simptomelor psihotice și au apărut tulburări care implică mișcări involuntare (acatisie, distonie și diskinezie). Prin urmare, se recomandă întreruperea treptată a medicamentului.
Zoleptil are proprietăți anticolinergice și trebuie utilizat cu precauție numai la pacienții cu hipertrofie de prostată, retenție urinară, glaucom cu unghi îngust și ileus paralitic.
Zoleptil are proprietăți uricosurice, prin urmare tratamentul cu Zoleptil trebuie inițiat cu precauție la pacienții cu antecedente de gută sau hiperuricemie și ar trebui să se asigure o diureză adecvată până când nivelul acidului uric revine la normal. Ca și în cazul altor uricosurice, tratamentul cu Zoleptil nu trebuie început mai devreme de 3 săptămâni de la debutul unui atac acut de gută. Există un risc teoretic de formare crescută a calculilor renali, prin urmare Zoleptil nu trebuie utilizat la pacienții cu antecedente de nefrolitiază. În practică, acest risc este foarte mic.
La fel ca alte antipsihotice, Zoleptil poate afecta negativ termoreglarea corpului (hiperpirexie sau hipotermie).
Teoretic, Zoleptil poate provoca deteriorarea stării de sănătate a pacienților cu boala Parkinson.
Se recomandă prudență la tratarea pacienților cu cancer suprarenal medular (de exemplu feocromocitom sau neuroblastom).
Zoleptil conține glucoză lichidă, lactoză monohidrat și zaharoză. Nu trebuie utilizat la pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție de glucoză-galactoză.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Zoleptil are un efect deprimant al SNC, prin urmare trebuie utilizat cu precauție în combinație cu alte medicamente care acționează în același mod. Se știe că antipsihoticele scad pragul convulsivant și s-a demonstrat că Zoleptil are un efect proconvulsivant dependent de doză după comercializare. Dacă este necesară administrarea concomitentă de doze mai mari de alt antipsihotic, pragul convulsivant poate fi redus în continuare.
Zoleptil are proprietăți de blocare alfa1 semnificative, prin urmare, trebuie administrată prudență la administrarea concomitentă de antihipertensive, inclusiv unele anestezice. Datorită efectului său asupra alfa-adrenoceptorilor, administrarea concomitentă de adrenalină poate duce la o scădere bruscă a tensiunii arteriale. Efectele alfa-metildopa, guanetidinei și clonidinei pot fi teoretic reduse.
Într-un studiu cu desipramină, nu au fost observate interacțiuni clinice legate de activitatea izoenzimei CYP 2D6, sugerând că interacțiunile Zoleptil cu antidepresivele și alte medicamente dependente de această izoenzimă sunt improbabile.
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă de fluoxetină sau diazepină, concentrațiile plasmatice de zotepină și norzotepină pot fi crescute.
Nu au fost efectuate studii clinice de interacțiune cu anticonvulsivante și litiu.
Aportul alimentar după o singură doză orală de Zoleptil va determina o întârziere cu 30% a apariției Zoleptil în plasma sanguină, dar este puțin probabil să afecteze absorbția Zoleptil după administrarea cronică.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Concentrația plasmatică a medicamentelor (ASC) a fost, în general, mai scăzută în studiile de reproducere la animale decât la pacienți. Studiile la animale nu au evidențiat efecte teratogene la șobolani și iepuri. Efectele indirecte ale prolactinei și mediate de SNC au fost observate la șobolani, incluzând scăderea fertilității și creșterea mortalității neonatale. Deoarece nu sunt disponibile studii clinice la om, Zoleptil nu trebuie utilizat în timpul sarcinii decât dacă beneficiul pentru mamă depășește riscul potențial pentru copil.
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive în timpul tratamentului cu Zoleptil.
Deoarece s-a demonstrat că Zoleptil și metaboliții săi sunt excretați în laptele șobolanilor care alăptează, mamele care iau Zoleptil nu trebuie să alăpteze.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Zoleptil poate avea un efect sedativ și poate afecta negativ atenția mentală. Pacienții trebuie sfătuiți să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje în timpul tratamentului cu Zoleptil, cu excepția cazului în care au fost stabilite sensibilitatea lor la acest efect.
4.8 Reacții adverse
Următoarele reacții adverse au apărut în cel puțin 4 cazuri legate de tratamentul cu Zoleptil în studiile clinice și spontan în timpul utilizării clinice intensive (aproximativ 1,98 milioane de pacienți tratați).
Reacțiile adverse au fost clasificate în funcție de următoarea frecvență: