droguri

Stimulanții ca droguri interzise în sport

Agenția Mondială Antidoping (WADA) publică anual o Listă de substanțe și metode interzise. Determină ce substanțe și metode sunt interzise în timpul și/sau în afara concurenței. Lista include, de asemenea, un program de monitorizare - substanțe care nu sunt interzise. WADA monitorizează doar prezența lor în probe biologice.

Lista substanțelor interzise include, de asemenea, în grupul stimulanților anumite scutiri, a căror utilizare nu este interzisă, precum și substanțe autorizate în funcție de forma de administrare sau doar până la o anumită concentrație prag în urină. Este permisă utilizarea clonidinei, precum și a stimulentelor incluse în programul de monitorizare (pentru 2020: bupropion, fenilefrină, fenilpropanolamină, cofeină, nicotină, pipradol și sinefrină). Pentru utilizare dermică, nazală sau oftalmică, sunt permise derivați de imidazol (de exemplu, naphazoline, tetryzoline, oxymetazoline, tramazoline și xylometazoline), care sunt conținute în mod obișnuit în spray-urile nazale. O excepție de la utilizare este, de asemenea, administrarea locală de adrenalină (de exemplu, nazală, oftalmică) sau administrarea împreună cu anestezice locale. [2]

Pentru a face distincția între utilizarea terapeutică și utilizarea abuzivă a anumitor stimulente în scopuri de dopaj, au fost stabilite valori limită pentru concentrațiile urinare ale acestora. Acestea includ efedrina și metilefedrina (10/g/ml), pseudoefedrina (150/g/ml) și catina (5 µg/ml), care sunt principalii metaboliți ai pseudoefedrinei (concentrațiile urinare de catină ar putea, în principiu, să depășească doza mare de pseudoefedrină) . Depășirea pragurilor de concentrație stabilite pentru aceste substanțe este considerată o constatare analitică nefavorabilă, dar aceste valori nu trebuie depășite dacă se respectă doza terapeutică recomandată a acestor substanțe. [2, 3]

Efecte și abuz în scopuri de dopaj

În general, un stimulent este orice substanță care imită acțiunea unui neurotransmițător excitator sau antagonizează acțiunea unui neurotransmițător inhibitor. În contextul sportului, termenul se referă de obicei la substanțe care stimulează sistemul nervos central (crește atenția, reduce senzația de oboseală, foamea, afectează starea de spirit) sau substanțe care afectează sistemul nervos simpatic. Ei pot folosi o reacție de luptă sau fugă pentru a crește debitul cardiac, fluxul de sânge către mușchiul scheletic și mobiliza energie. Aceste efecte pot oferi un avantaj nedrept sportivilor în timpul competiției. Pe lângă utilizarea intenționată a stimulanților în scopuri de dopaj, motivul detectării acestor substanțe în probele de urină ale sportivilor poate fi și așa-numitul dopajul neintenționat (utilizarea neintenționată a medicamentelor care conțin stimulente interzise) sau chiar utilizarea intenționată a stimulentelor ca droguri recreative. [4]

Indicații și excepții terapeutice

Riscuri asociate cu utilizarea stimulentelor

Utilizarea stimulentelor poate provoca o gamă largă de efecte secundare pe termen scurt și lung. Principalii factori de care depinde profilul acestor efecte sunt doza de stimulent utilizată, greutatea corporală a pacientului/sportivului și toleranța. Pe lângă efectele secundare relativ frecvente ale stimulentelor, cum ar fi cefaleea, palpitațiile, transpirația, anxietatea, nervozitatea, insomnia, pot apărea efecte secundare grave, în special în cazul dozelor mari pentru îmbunătățirea performanței sportive sau a utilizării stimulentelor sub formă a drogurilor recreative. Există riscul de accident vascular cerebral, infarct miocardic sau moarte subită cardiacă. [7]

Statistici privind dopajul

Substanțele interzise din grupul stimulanților au fost mult timp printre cele mai frecvent detectate substanțe. Conform statisticilor WADA, 605 de cazuri de dopaj de către stimulanți au fost detectate la nivel mondial în 2018, reprezentând 15% din toate constatările analitice adverse. Cele mai frecvent detectate substanțe din grup au fost amfetamina, metilfenidatul și cocaina. În 2019, au existat 3 cazuri de dopaj cu stimulente în Slovacia, în special în fotbal, box și înot. [8]

Poziția farmacistului

Sportivii de top trebuie să știe ce stimulente sunt permise și care sunt interzise. Pe lângă Agenția Slovacă Antidoping și personalul de sprijin al sportivilor (antrenori, medici ai clubului), farmaciștii din farmacii pot ajuta și sportivii să prevină încălcările regulilor antidoping din cauza ignoranței. Sportivii pot fi sfătuiți și alertați cu privire la substanțele interzise atât în ​​medicamentele OTC, cât și în cele eliberate pe bază de rețetă. [9] Dacă medicamentul este interzis în timpul și/sau în afara concurenței poate fi verificat la: www.zakazanelatky.sk

Autor: PharmDr. Kamila Chomaničová Doctorandă, FaF UK Bratislava