dacă

27.2. 2020 15:00 Pentru mulți, folclorul a devenit un smog vizual. Din păcate, spune colecționara de costume Tamara Šimončíková Heribanová.

Informații noi la un clic de buton

Adăugați pictograma Plus7Days pe desktop

  • Acces mai rapid la pagină
  • Citirea mai confortabilă a articolelor

Suntem o națiune mândră, mândri slovaci. Cu toate acestea, se întâmplă adesea să nu cunoaștem în mod corespunzător bogăția țării noastre. Cu toate acestea, necunoașterea simbolurilor nu ne descurajează să desenăm motive folclorice pe panourile electorale, să înșirăm locurile din trenuri în modele Čičmian și să cumpărăm căni de email cu inimă și o floare făcute oriunde. Scriitorul și colecționarul de haine tradiționale, care ascund pieptele mamelor noastre vechi și străvechi, știe despre asta. Tamara Simoncikova Heribanova (34). Caută originea, întreabă-i pe cei care știu mai bine decât tine, se interesează și nu pozează, sună într-un interviu cu Veronika Cosculluela.

Urmăriți dezvoltarea și metodele prin care costumele s-au format nu numai în țara noastră, ci și în Portugalia. Unde costumele cântăresc mai mult?

Nu degeaba spun ei ce costum, o astfel de regiune. Costumul, adică îmbrăcămintea tradițională a unei companii țărănești, este legat de sat, regiune, specificul zonei. Acest tip de îmbrăcăminte a fost folosit în trecut ca îmbrăcăminte autentică, de zi cu zi. Desigur, există multe categorii de costume pentru evenimente speciale, dar în primul rând era îmbrăcăminte nu burgheză. În Slovacia, Portugalia și practic în multe țări ale lumii, acest tip de îmbrăcăminte a fost o inspirație chiar și pentru orășeni, care nu cunoșteau regulile de purtare a acestui tip de îmbrăcăminte, le-a plăcut doar din punct de vedere estetic. În Portugalia, un costum din zona Minho apare, de exemplu, în fotografiile diferitelor sărbători din anii 1920, unde a fost folosit ca costum de carnaval. Cu toate acestea, multe femei conștiente la nivel național au demonstrat, de asemenea, erudiție în acest sens, purtând costume tradiționale la evenimente sociale.

Sunt folosite de slovaci și portughezi în situații diferite sau similare?

Un boom foarte specific are loc în prezent în Slovacia, „tradiția” face în multe cazuri obiectul comercializării, parazitismului, ceea ce în mod clar nu se întâmplă în Portugalia sau în țările înconjurătoare într-o asemenea măsură.

Folosirea motivelor folclorice acolo nu este la fel de „modernă” ca la noi?

În Slovacia, din punct de vedere vizual și conținut, așa-numitul caracter al națiunii este adesea asociat cu folclorul. Se desfășoară de câțiva ani și cred că tema folclorului ca instrument de promovare a vânzărilor este în prezent la apogeu. Avem periuțe de dinți cu motiv folcloric, o gamă întreagă de beri cu ornamente folclorice, ornamente tradiționale sunt și pe cea mai faimoasă hârtie igienică, pe o cutie cu lapte, iaurturi, brânzeturi. În lumea publicității din Slovacia, termeni precum tradiție, cinstit, nostru, popular.

Ai fost surprins de acest boom?

Când am început să vorbesc în urmă cu șaisprezece ani în urmă despre dorința de a readuce atenția asupra motivelor populare, nici nu mi-a trecut prin minte că Slovacia va fi într-o zi atât de legată de folclor. Pe de o parte, mulți s-au interesat de moștenirea culturală populară tangibilă și intangibilă, învăț eu însăși de la mulți patrioți locali, dar în multe cazuri este vorba doar de disprețuirea tradiției și defăimarea a ceea ce ne-au lăsat strămoșii noștri.

Uneori, se pare că consumăm simboluri folclorice la fel ca orice altceva. Fără să gândesc. Nu pierde un pic de farmec?

Pentru mulți, este deja smog vizual. Din pacate. Și totuși există atât de multe minuni din cultura populară, care nu sunt încă accesibile publicului. Capitalei îi lipsește un muzeu al culturii tradiționale, unde estetica puternică ar fi legată de cunoaștere, cercetare, povești. Încerc de mult, avem un proiect scris, suntem conectați la etnografi, producători de costume, monumente. Vom vedea cum se dezvoltă și dacă după acest boom nebunesc, în care motivele noastre folclorice slovace nu sunt deseori nici măcar îndepărtate, ci străine de fotobănci, spiritul vremii va fi înclinat să aprofundeze cunoștințele în satul slovac, tradiția și viața a strămoșilor noștri.

Eforturile dvs. indică faptul că acordați o mare importanță acestui lucru. De ce?

Personal, cred că gestionarea procesării trecutului, păstrarea patrimoniului național tangibil și intangibil este extrem de importantă. Cunosc oameni excepționali care se bazează pe cunoștințele aproape pierdute, le reînnoiesc și se îndreaptă cu răbdare, respect și umilință la cultivarea tradiției, dar acești oameni trăiesc într-o izolare absolută și se uită doar cu groază la gâfâitul de afaceri la care asistăm cu toții.

Dacă nu-mi plac costumele și modelele Čičmian sau cred că aparțin trecutului, muzeelor, scena din Východná, sunt un slovac rău?

Deloc. Acum zece ani, ai fi fost pentru mulți dacă ai fi pus costumul în companie. Vremurile se schimbă, moda este instantanee. Cea bazată pe superficialitate și calcul este întotdeauna mai devreme sau mai târziu dizolvată, dispare, dar acțiunea convingerii și o cultură a adâncului, laborios și valoros rămâne. Îmi amintesc că am venit la Teatrul Național de Bal în 2013 la opera în halat de Lukáš Kimlička, al cărui element de bază a fost brodat de peste un secol de mâneci și un favorit al străbunicii mele din Horná Streda. La acea vreme, această îmbrăcăminte a provocat discuții controversate și mulți au crezut că astfel de îmbrăcăminte nu aparțin societății, ci doar festivalului folcloric. Chiar și un critic de modă din Republica Cehă a spus că costumul aparține satului și că am disprețuit deschiderea sezonului de bal.

Cu toate acestea, acest lucru nu v-a descurajat.

Când am venit la bal la operă în halat câțiva ani mai târziu, pe care elementul principal era o parte a costumului interbelic de la Očová, opinia publică în domeniul utilizării costumului ca îmbrăcăminte reprezentativă a fost stabilită diferit și prin urmare, a acceptat această îmbrăcăminte în mod diferit.

Ești mai mulțumit dacă poți atinge un costum vechi, admiri țesăturile, motivele sau, ca scriitor, te interesează mai întâi al cui costum este care este povestea, prin ce cale a trecut?

Contextele sunt întotdeauna cele mai importante pentru mine. Fără context, ar fi doar o bucată de țesătură. Cu povestea, cu locația corectă, cu informații despre utilizare, timpul aproximativ de origine, artefactul dat dobândește o valoare grăitoare și, prin urmare, o valoare generală. Lucrurile pe care nu le-am localizat, cărora nu le pot completa informațiile lipsă, îmi sunt inutile în acest sens. Dar căutarea și dorința de cunoaștere sunt o călătorie de-a lungul vieții.

Ai putea să cauți în amintiri povestea proprietarilor din Slovacia și a altuia din Portugalia, care te-au atins cel mai mult?

De multe ori depășesc lacrimile de emoție pentru că mă ocup de artefacte istorice de natură utilitară care făceau parte din familie. Erau chiar în centrul ființei. Costumele au fost moștenite din generație în generație, realizate de luni de zile, brodate și sunt asociate cu cele mai importante evenimente din familie. Frumusețea lor este o dovadă că artistul excepțional a fost o femeie adesea neinstruită, care se afla cel mai departe fizic într-un sat lateral și, pe lângă creșterea a zece copii și începerea muncii la patru dimineața cu vaci de muls, a reușit să creeze cu răbdare o lucrare atât de importantă la serile de kerosen seara.după o sută de ani nu și-a pierdut farmecul.

După părerea dvs., costumele slovace sunt, de asemenea, excepționale la scară globală?

Da, costumele slovace sunt excepționale la scară globală, reprezintă o diversitate extraordinară în tehnicile de producție. Slovacia are o gamă uimitoare de tipuri de costume, să luăm doar pălăria, pălăria. În Portugalia numărăm douăzeci de specii, în numărul nostru numărul este în sute.

Întreb pentru că nu par laicilor oarecum diferiți de maghiari, ucraineni, sârbi. am greșit?

Cum arată un costum spune multe și nu poți vorbi despre care este mai frumos. Acolo unde vremea era mai rea și regiunea era mai săracă, materialele folosite pentru îmbrăcăminte erau mai durabile, mai groase și mai puțin decorate. Costumele din Ungaria, de exemplu din Matyós, sau din România, de exemplu din Banat, sunt deosebit de bogate în broderii. Costumul albanez de la Mirditë este fenomenal mai ales cu pantofi sau costumul rusesc de la Tula cu mâneci bogat țesute. Costumele din țările scandinave sunt, de asemenea, frumoase, iar în prezent prețurile pentru costumul original sunt de aproximativ patru ori, de exemplu, în comparație cu slovacii bogat brodați din Detva sau Piešťany.

Poți îmbrăca un costum vechi pentru toată lumea? De exemplu, există dimensiuni peste 44?

Aici este îndoielnic de ce ar trebui să purtați un costum original autentic vechi. Nu este nici măcar o întrebare pentru mine dacă o femeie mai în vârstă sau mai tânără, mai subțire sau mai grea, poate purta costumul original, dar factorul decisiv este oportunitatea. Când pregăteam o expoziție din colecția mea, experimentasem costume în echipă, oameni de la muzeu și cu cunoștințe clare despre cum să o facem, adesea cu documentație foto a procedurii, purtam un costum pentru un manechin pentru mai mulți ore. M-am consultat și cu primarii, cu localnicii. Încerc mereu să îmbrac costumul corect, deoarece era purtat în momentul creării sale. Dacă nu aș ști cum să îmbrac un costum, nu mi-aș permite să fac asta, pentru că aș risca să-l dezonorez.

Nu ați făcut niciodată o greșeală în acest sens?

Nu spun că sunt infailibil, mi s-a întâmplat, de asemenea, că în trecut, de exemplu, mi-am pus incorect o glugă (șapcă - nota editorului) pe urechi, blănarul Lukáš Jurčo din Hriňová m-a învățat foarte mult în acea perioadă, astăzi putem fi suflete pereche. Învățăm toată viața, dar în acest sens ar trebui să ne consultăm întotdeauna cu cei care au costumul în sânge. A purta costumul original nu este despre noi, ci despre cei care l-au realizat acum o sută de ani.

Pentru că altfel ne putem jena ușor în costum ...

În Slovacia, s-a întâmplat în ultima vreme că oamenii care nu știu nimic despre asta poartă, de asemenea, costumul. Evenimente corporative cu tema tradițiilor și evenimentelor, în care costumul codului vestimentar strălucește pe invitație. Apoi vedem în fotografiile din revistă o femeie care a divorțat de trei ori cu un grup pe cap, iar grupul este un simbol al virginității. Văd și costume de dogabané, pentru că purtătoarea nu voia deloc să-și pună un șorț, jupoane, pentru că ar avea șolduri largi. Un capac pe cap? La urma urmei, o tunsoare de coafură ar acoperi-o în Teatrul Național Slovac. Trebuie remarcat faptul că costumul aparține categoriei de îmbrăcăminte, a cărei utilizare se bazează pe îngustime, obicei, obicei. Dacă cineva nu le respectă, spurcă frumusețea și mai ales esența tradiției, nu o mărește. În multe domenii ale folclorului, suntem în prezent la punctul de parazitare, adesea se bazează doar pe ignoranță și laxitate, ceea ce, totuși, aceste acțiuni nu justifică.

Suntem într-o campanie politică, CSI a scos un motiv moravian, Kotlebovci au o bluză de la AliExpress. Vă împiedică ca simbolurile gânditoare vechi de secole să vulgarizeze în acest fel?

Vă rog, în ceea ce privește politica, sunt foarte supărat de multe alte lucruri. Inculturalismul și primitivismul merg mână în mână cu această utilizare a hibrizilor în trâmbițarea ipocrită pe nota tradițională. Aici, cu câțiva colecționari, am rezolvat, de exemplu, căutarea centurii roșii originale din lână pentru un costum din satul Rajecká dolina, apelăm ore întregi și ne întâlnim pentru a rezolva „problema” noastră, iar cineva cumpără o bluză de la un internet realizat de un copil din Cambodgia, China sau India și care nu are nicio problemă să se conecteze la panourile publicitare din toată țara cu un apel la păstrarea tradițiilor noastre. Dacă nu ar fi realitatea, ar fi o farsă destul de ingenioasă. Cu toate acestea, acest lucru dezvăluie foarte multe, este de fapt bine că se întâmplă astfel de greșeli și chiar mai bine este că există încă destui oameni conștienți, educați, care vor da o lumină asupra ei și cărora nu le este frică să formeze un omolog. Pentru că există încă o mulțime de oameni care o spun sincer cu tradițiile.

Este mai important pentru dvs. să recunoașteți costumul din Horehronie din cel din Záhorie sau să fi citit Dušan Mitan sau Miroslav Válek?

Din punctul de vedere al formării personalității în problema conștiinței naționale, poate fi important să înțelegem de ce costumul din satul Horehronie din Heľpa este atât de roz roz și de ce costumul original din Záhorie nu are nasturi de filigran argintiu pe aproape fiecare eticheta. Fire Threads sau Patagonia lui Mitan pot fi, de asemenea, esențiale pentru formarea personalității. Cu toate acestea, literatura și folclorul sunt mai interconectate decât ar putea părea la început. Proza, poezia, în special diferite genuri de literatură pentru copii și tineri, urmăresc și folosesc în mod constant și eficient poetica literaturii populare (folclor).

Deci, toți bătăușii adevărați ar trebui să se cunoască și să nu se lovească de sâni dacă nu știu nimic în mod corespunzător.

Astăzi vedem că folclorul, chiar și în forma sa stilizată - la televizor, în publicitate, la festivaluri - face parte din esența culturii naționale slovace, a literaturii, a artei în general. Este o orientare valorică, cu care slovacii se identifică adesea, comparată cu lumea exterioară. Reprezentarea politică și ideologică a trecutului recent, cred înainte de 1989, și-a însușit vehement idealurile populare în politica culturală și literară, care de multe ori sunau ca o abordare superficială a popularității vagi, de parcă cultura populară prefigurase cultura socialistă. Înainte de 1989, cultura populară era un slogan propagandistic ieftin pentru festivități spectaculoase pentru mulți. Poate de aceea cultura populară a fost pe marginea interesului atât de mult timp după căderea Cortinei de Fier.

De ce mai trebuie să cauți rădăcini?

Căutarea, găsirea și partajarea a ceea ce se știe este un principiu de bază pentru mine. Atât literatura, cât și folclorul sunt fenomene importante ale culturii naționale, îndrăznesc să spun că sunt pilonii ei. Acolo unde literatura de artă neagă legătura cu trecutul, cu valorile tradiționale, unde se concentrează doar pe prezent sau iluzia viitorului, există un bloc de continuitate.