comportamentală

Privire de ansamblu asupra terapiei comportamentale

Există diverse teorii despre cel mai bun mod de a inspira o persoană să-și schimbe comportamentul. Unii cred că ar trebui să vă concentrați asupra gândurilor din jurul acestor acțiuni. Terapeuții comportamentali spun că ar trebui să înlocuiți comportamentul prost cu un comportament bun. Când vă concentrați asupra comportamentului în fața tiparelor de gândire, se petrece mai puțin timp pentru analiză. Se cheltuiește mai mult timp cu rezultatele.

Principiul de bază este că ei învață barierele emoționale care afectează comportamentul. Această formă de terapie poate ajuta oamenii să gestioneze situații și emoții complexe într-un mod productiv. Acest lucru îi poate motiva pe cei cu paralizie cerebrală să-și înțeleagă limitările și să le suprime pentru ei înșiși.

Ce este terapia comportamentală?

Tratamentul comportamentului este o abordare sistematică a schimbării activităților oamenilor. Scopul final este de a duce o viață mai bună. În loc să privească în detaliu trecutul, terapeutul se concentrează pe domeniile problematice care împiedică o persoană să facă progrese naturale în viața sa. De exemplu, dacă un copil se enervează pentru că se tachină constant, terapeutul poate sugera diverse activități pe care copilul le poate face pentru a atenua frustrarea.

Când copiii dezvoltă mecanisme de coping (fie ele bune sau rele), pot fi dificil de inversat. Abordarea mecanismelor negative cât mai curând posibil poate avea un efect profund asupra vieții lor. Poate fi folosit practic pentru orice comportament rău, de la mic la extrem. Este incredibil de flexibil și conceput pentru a aborda direct această problemă. Odată ce un copil începe să efectueze tehnica, el sau ea poate începe să simtă mai puține emoții negative, cum ar fi singurătatea, tristețea sau inferioritatea.

Care sunt beneficiile terapiei comportamentale?

Pot fi multe beneficii specifice acestei terapii. Este important să ne dăm seama că fiecare copil lucrează în ritmul său în ceea ce privește îmbunătățirile.

Finalizarea sarcinilor: terapia comportamentală poate oferi copiilor cu paralizie cerebrală o determinare mentală de a îndeplini sarcini provocatoare sau plictisitoare.

Bucuria întârziată: Multe tehnici implică distragerea atenției de la bucuria imediată. Învățându-l pe copilul dvs. să aștepte, terapia poate contribui la dezvoltarea răbdării și a simțului responsabilității.

Acceptarea de sine: frustrările se nasc fără sentimente de neputință. Terapia comportamentală îl obligă pe copil să se confrunte cu realitatea și să se împace cu ea.

Succesul academic: concentrarea este dificilă pentru mulți, dar terapia poate oferi persoanelor cu paralizie cerebrală abilități de gestionare a timpului care funcționează.

Ameliorarea anxietății: Cei care se simt nervoși în ceea ce privește viitorul pot folosi „trucuri”, cum ar fi antrenamentul minții, activitatea fizică sau păstrarea evidenței pentru a vă face griji.

Concentrație îmbunătățită: copiilor cu DMO li se poate lipsi motivația, deoarece le lipsește perspectiva. Terapia le oferă o modalitate de a-și schimba perspectiva, astfel încât să poată dezvolta obiective pe termen lung.

Interacțiuni mai bune: terapia comportamentală sprijină copiii în tratarea celorlalți cu bunătate și respect, ceea ce poate crește șansele de prietenie de lungă durată.

Rezistați tentației: La fel cum bucuria întârziată învață răbdarea, terapia îi poate învăța pe copii cum să depășească dorința și cum să evite situațiile în care vor fi ispitiți.

Depășirea traumei: atunci când un copil este expus la traume timpurii, el sau ea îl poate trata în diferite moduri. Terapia poate dezvălui ce comportamente se datorează traumei și apoi poate stabili ținte pentru a corecta aceste comportamente.

Depresia sau reducerea depresiei: copiii cu DMO care dezvoltă simptome de depresie vor găsi modalități de a fi mai optimisti.

Rezolvarea conflictelor: Cu cât copiii învață mai repede să rezolve conflictele, cu atât sunt mai probabile să exceleze mai târziu în viață.

Cine beneficiază de terapia comportamentală?

Diagnosticul de paralizie cerebrală poate afecta mai mulți oameni decât doar un copil. Deși toată lumea încearcă să se împace cu un diagnostic, terapia poate fi utilă pentru ameliorarea stresului care vine cu viața de zi cu zi. Când rutina se schimbă, așteptările cresc și costurile financiare cresc, pot apărea tensiuni. Este o modalitate de a face pași pozitivi și un pas care poate uni familia înapoi în înțelegere reciprocă și dragoste.

Când copiii cresc, experimentează cel mai bine o gamă largă de emoții. Cu toate acestea, dacă un copil are paralizie cerebrală, el sau ea se concentrează de obicei pe ceea ce nu poate face decât pe ceea ce poate. Terapia este utilizată ca mijloc de echilibrare a frustrării copilului cu conștiința.

Stările și atitudinile copiilor sunt influențate de oamenii pe care îi au în jurul lor. Protejarea lor nu va ajuta; ei trebuie să învețe cum să facă față provocărilor din țară și din străinătate. Când au probleme în interacțiunea cu adulții sau colegii, acesta ar putea fi începutul vieții izolării. Cu cât intervine mai repede, cu atât este mai probabil să aibă o valoare durabilă.

Terapia comportamentală poate fi un răspuns la concentrarea energiei pe sarcini care sunt productive și la reducerea interesului lor pentru cât de diferiți sunt. Dacă încrederea în sine crește realist, terapia îi învață pe copii să caute un mediu în care este mai probabil să crească și să prospere. Acest lucru este valabil mai ales dacă copilul are probleme de comunicare. Sentimentele care se acumulează pot duce în cele din urmă la un comportament extrem. Ei trebuie să învețe cum să se exprime într-un mod sănătos înainte de a ajunge la punctul de rupere.

Este bine documentat că copiii care pot atinge aceste obiective tind să trăiască mai plini, mai fericiți și mai mult. Terapia comportamentală poate stabili proceduri normale, inclusiv igienă regulată, muncă și învățare. Aproximativ 66% dintre copiii cu paralizie cerebrală trăiesc cu deficite cognitive, astfel încât beneficiile acestui tratament pot schimba viața în termeni de comunicare mai bună. Prin evaluare atentă și încercare și eroare, terapia poate găsi modalități prin care copiii să facă față fricii.

Terapia comportamentală este un mijloc de a pregăti copiii să intre în adulții lor fără anxietate. Perspectiva independenței îi poate speria chiar și pe cei mai capabili tineri. Aceste tehnici pot permite copiilor să creadă că au un viitor strălucit și să știe că au capacitatea de a transforma visele în realitate. Aceste beneficii pot fi obținute printr-o muncă grea, un sprijin bun al sistemului și terapeutul potrivit.

Îngrijitori

Îngrijitorii primesc mult mai multe informații despre mintea unui copil după ce un copil este supus terapiei. Sesiunile oferă îngrijitorilor mijloacele nu numai pentru a identifica activitățile distructive, ci și pentru a le instrui cum să le facă față. Comportamentul rău este de obicei evident, deși îngrijitorul nu este sigur de ce se întâmplă acest lucru. Înțelegând factorii de bază pe care terapia îi poate dezvălui, îngrijitorii pot gestiona mai bine situația. Acest lucru poate face atât copilul, cât și îngrijitorul să se simtă mai sigur și mai confortabil. Ajută la eliminarea factorilor declanșatori, sprijină copilul și ajută la prevenirea atacurilor de furie.

Uneori, un terapeut dezvoltă un plan cuprinzător atât pentru copil, cât și pentru adult. Hărți recompense, repere și eșecuri. Oferă copilului posibilitatea de a-și vedea progresul, astfel încât să își poată sărbători realizările și să lucreze pentru a-și depăși eșecurile.

Planurile pot include punerea în joc a unor sarcini mici sau academice sau expunerea unui copil la o anumită frică de amorțeală. În ceea ce privește vătămarea fizică, terapeutul poate recomanda achiziționarea Dynavox, astfel încât copilul să poată comunica mai bine. Sau pot sugera utilizarea unor echipamente speciale pentru a echilibra jocurile dintre copil și colegii lor (sau chiar adulți).

Îngrijitorii pot începe să implementeze aceste tehnici pentru a consolida sentimentul de sine al copilului. Când copiii sunt fericiți, au tendința de a deveni membri contribuabili ai societății. Efectele continue ale terapiei comportamentale se pot extinde dincolo de case, școli sau chiar orașe în care copilul crește.

Când trebuie luat în considerare tratamentul comportamental?

Toți copiii trec prin momente dificile și asta nu înseamnă că au nevoie de terapie. Cu toate acestea, atunci când calitatea vieții pentru copil sau pentru persoanele din viața copilului scade, atunci poate fi timpul să treci prin examinarea inițială. Problemele obișnuite pot include lipsa legăturilor cu ceilalți membri ai familiei, sentimentele de izolare sau inadecvare generală sau perturbarea colegilor lor în timp ce copiii încearcă să învețe sau să capteze atenție. Orice tip de agresiune fizică, cum ar fi mușcăturile, loviturile sau ciupirile, poate fi ajutat de tratament.

Care sunt semnele care trebuie avute în vedere?

Agresivitate: furia excesivă și agresivitatea sunt cele două simptome principale pentru care un copil are nevoie de un fel de intervenție profesională. Fără mecanisme de gestionare, este puțin probabil ca furia să se rezolve singură.

Comportament antisocial: copiii care sunt în mod obișnuiți izolați de afecțiune sau interacțiune pot avea nevoie de ajutor cu empatie pentru alte persoane din viața lor.

Anxietate: Pentru cei care au un efect nervos, terapia poate ajuta la înlocuirea gândurilor intruzive cu speranță sau confirmarea abilităților lor.

Modificări ale poftei de mâncare sau ale somnului: tulburările majore ale acestor tipare naturale indică adesea cum se simte de fapt un copil.

Depresie: Semnele depresiei pot fi dificil de detectat, deoarece pot varia de la letargie la agresiune. Orice simptome care pot indica depresie trebuie abordate dacă persistă câteva săptămâni.

Frica: iritabilitatea, frustrarea sau sentimentele de neputință pot fi indicatori pe care un copil ar putea să îi folosească pentru a ajuta la gestionarea acestor emoții confuze și debilitante.

Probleme ale colegilor: dacă colegii lor sunt respinși în mod constant, pot avea nevoie de ajutor pentru a înțelege de ce se întâmplă acest lucru sau pentru a schimba modul în care interacționează cu potențialii coechipieri.

Probleme la școală: dacă un copil nu trăiește din punct de vedere academic la potențialul său, terapia comportamentală poate fi capabilă să schimbe valurile spre note mai bune.

Spălarea: în timp ce spălarea este normală la copii, cantitățile excesive pot fi o problemă mai profundă.

Cine oferă terapie?

Există reguli stricte despre cine poate efectua acest tip de tratament:

Consilieri autorizați: Consilierii sunt în general contactați atunci când este definită o problemă (de exemplu, un copil își lovește colegii la școală). Aceștia sunt instruiți să evalueze comportamentul și apoi dezvoltă o formă de tratament bazată pe nevoile, dorințele și interesele superioare ale copilului.

Terapeutul conjugal și de familie este instruit să înțeleagă dinamica relației. Ele pot fi mai potrivite pentru terapia comportamentală atunci când există probleme generale de empatie sau de a face prieteni.

Psihoterapeuți: cel mai bine este să vedeți un psihoterapeut atunci când există probleme de bază, cum ar fi traume emoționale profunde. Evenimentele din trecut pot afecta serios comportamentul de astăzi. În timp ce principiile de bază sunt încă aceleași atunci când vine vorba de schimbarea comportamentelor pentru a schimba gândurile, psihoterapeuții încearcă, de asemenea, să abordeze și să abordeze problemele personale care afectează comportamentele problematice. Aceștia se concentrează mai mult pe observare și înțelegere, precum și pe dezvoltarea unui program de posibile schimbări pentru copil.

Psihiatri: Psihiatrii vor putea, de obicei, să prescrie medicamente care pot facilita drumul copilului către sănătate. De asemenea, pot ajuta la psihoterapie.

Cei care sunt instruiți în această școală de gândire pot folosi de la jocuri de rol până la atingerea obiectivelor. Terapia poate fi efectuată prin telefon, personal sau online. Timpul pe care îl petrece fiecare copil depinde în totalitate de situația și funcția de cât durează copilul să intre în contact cu terapeutul.