- având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948, în special articolul 25, care prevede că dreptul la hrană face parte din dreptul la un nivel de viață adecvat,

malnutriția

- având în vedere Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale și, în special, articolul 11 ​​al acestuia, care prevede „dreptul la un nivel de trai adecvat, inclusiv hrana adecvată” și „dreptul fundamental la a nu-ți fi foame ',

- având în vedere Protocolul opțional la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, adoptat în 2008, potrivit căruia dreptul la mâncare este aplicabil la nivel internațional,

- având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului, în special articolul 24 alineatul (2), 2 scrisori (c) și articolul 27 alineatul (2) 3,

- având în vedere Declarația privind securitatea alimentară mondială adoptată la Summitul mondial alimentar al Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) de la Roma în 1996,

- având în vedere Orientările privind dreptul la hrană, adoptate de FAO în 2004, care oferă orientări statelor în îndeplinirea dreptului lor la obligațiile alimentare,

- având în vedere în special obiectivele de dezvoltare ale mileniului, 1 (eradica sărăcia extremă și foamea) și obiectivul nr. 4 (reduce mortalitatea infantilă),

- având în vedere Convenția privind ajutorul alimentar adoptată în 2012,

- având în vedere rapoartele și rezumatele globale ale ONU privind evaluarea internațională a științei agricole și tehnologiei dezvoltării, publicate în 2009 (1),

- având în vedere raportul din 2009 al Fondului Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) privind nutriția insuficientă a copiilor din lume,

- având în vedere raportul raportorului special al ONU pentru dreptul la hrană, agroecologie și dreptul la hrană, prezentat la a 16-a sesiune a Consiliului ONU pentru drepturile omului din 8 martie 2011,

- având în vedere expoziția Expo 2015 de la Milano, intitulată „Hrănește planeta, energie pentru viață”,

- având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Ajutor alimentar umanitar” (COM (2010) 0126),

- având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 martie 2010 intitulată „Un cadru politic al UE pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să facă față provocărilor legate de securitatea alimentară” (COM (2010) 0127),

- având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012 intitulată O abordare a UE a rezilienței: lecții din crizele de securitate alimentară (COM (2012) 0586),

- având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 martie 2013 intitulată Îmbunătățirea nutriției materne și a copilului în ajutorul extern: un cadru de politică al UE (COM (2013) 0141),

- având în vedere rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la un cadru politic al UE pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să facă față provocărilor legate de securitatea alimentară (2),

- având în vedere rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la o abordare a UE în ceea ce privește reziliența și reducerea riscului de dezastre în țările în curs de dezvoltare: lecții din criza securității alimentare (3),

- având în vedere întrebarea adresată Comisiei privind malnutriția copiilor în țările în curs de dezvoltare (O-000083/2014 - B8-0041/2014),

- având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru dezvoltare,

- având în vedere articolul 128 alineatul (2) din Tratatul CE, 5 a článok 123 ods. 2 din Regulamentul de procedură,

A. întrucât aproape un miliard de persoane încă suferă de foame și cel puțin 225 de milioane de copii cu vârsta sub cinci ani suferă de malnutriție acută și cronică, a încetinit creșterea fizică ca urmare a malnutriției cronice a copiilor și a mamelor, cu o decizie estimată în țările în curs de dezvoltare; anul 2,6 milioane dintre ele;

B. întrucât, conform indicatorilor și hărților indicelui global al foamei ascunse (4), aproximativ două miliarde de oameni din întreaga lume - sau 1 din 3 persoane din țările în curs de dezvoltare - suferă de deficiențe cronice de vitamine și minerale importante (micronutrienți), o afecțiune cunoscută ca foame ascunsă, crește susceptibilitatea lor la defecte congenitale, infecții și defecte de dezvoltare;

C. întrucât, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMC), malnutriția este de departe cel mai mare factor care contribuie la mortalitatea infantilă, provocând 35% din boli la copiii cu vârsta sub cinci ani;

D. întrucât aproape 20 de milioane de copii suferă încă de malnutriție acută severă, atât în ​​interiorul, cât și în afara situațiilor de urgență și întrucât doar 10% dintre aceștia au acces la tratament;

E. întrucât nutriția copiilor în vârstă de cinci ani și mai puțin depinde în mare măsură de calitatea nutriției materne în timpul sarcinii și alăptării;

F. întrucât malnutriția este, de asemenea, o cauză a morbidității și a pierderii fertilității și împiedică dezvoltarea socială și economică în țările în curs de dezvoltare;

G. întrucât copiii care supraviețuiesc în ciuda deficiențelor nutriționale suferă adesea o viață de dezvoltare fizică și mentală insuficientă, ceea ce le limitează capacitatea de a învăța și de a se integra pe piața muncii și întrucât sunt blocați în ciclul intergenerațional al bolilor și al sărăciei;

H. întrucât se așteaptă ca efectele schimbărilor climatice asupra producției agricole și, prin urmare, asupra nutriției, să crească numărul copiilor subnutriți;

I. întrucât sărăcia rurală și urbană severă este o cauză majoră a foametei în țările în curs de dezvoltare, exacerbată de migrația rurală cauzată de faptul că agricultura la scară mică nu este o opțiune viabilă pentru mulți;

J. întrucât chiar și la 25 de ani de la adoptarea Convenției privind drepturile copilului, unele state părți nu au reușit să creeze un mediu favorabil în care copiii să poată avea acces adecvat la alimente;

K. întrucât la Summitul mondial alimentar din 1996, guvernele au reafirmat dreptul la alimente și s-au angajat să reducă la jumătate numărul persoanelor înfometate și subnutrate până în 2015, de la 840 milioane la 420 milioane; întrucât, totuși, numărul persoanelor înfometate și subnutrate, în special a copiilor, a crescut în ultimii ani, în principal din cauza crizelor alimentare din 2008 și 2011;

L. întrucât diferite instrumente ale dreptului internațional leagă dreptul la hrană de alte drepturi ale omului, inclusiv dreptul la viață, mijloace de trai, îngrijire a sănătății, proprietate, educație și apă;

M. întrucât dreptul la hrană și bunăstare pentru toți este esențial în realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului; întrucât nutriția este legată de majoritatea, dacă nu chiar de toate, obiectivele de dezvoltare ale mileniului, care sunt strâns legate;

N. întrucât organizațiile internaționale reafirmă că producția de alimente este suficientă pentru a satisface nevoile alimentare ale întregii populații din lume și că malnutriția copiilor este legată de insecuritatea alimentară a gospodăriei, excluziune, îngrijire inadecvată și obiceiuri alimentare slabe, mediu domestic nesănătos și îngrijire medicală inadecvată;

O. întrucât, într-o situație caracterizată printr-un număr și o scară tot mai mare de dezastre, dreptul la hrană și la o alimentație bună este esențial pentru construirea de familii și comunități reziliente, sporind în același timp capacitatea lor de a scurta perioade lungi de recuperare după o urgență;

P. întrucât starea de nutriție optimă este rezultatul accesului copiilor la alimente accesibile, variate și hrănitoare, îngrijire adecvată pentru mame și copii, servicii de sănătate adecvate și un mediu sănătos, inclusiv apă sigură, salubrizare și bune practici de igienă;

1. subliniază faptul că există numeroase cauze ale malnutriției copiilor și că, pentru majoritatea acestora, inclusiv structuri economice ineficiente, distribuție inegală și/sau utilizare nesustenabilă a resurselor, deficiențe de guvernanță, nereguli ale culturilor și practici agricole în monocultură, discriminare femei și copii, săraci sănătatea cauzată de sistemele de sănătate inadecvate, împreună cu educația insuficientă, în special pentru mame, sunt responsabilitatea oamenilor și, prin urmare, pot fi prevenite;

2. insistă asupra faptului că autoritățile publice trebuie să garanteze trei dimensiuni ale dreptului la hrană și la o alimentație bună: accesibilitatea, ceea ce înseamnă că alimentele pot fi obținute direct de pe terenuri fertile sau alte resurse naturale sau că sistemele de distribuție, prelucrare și comercializare funcționale înființat; accesibilitatea, adică pentru a garanta accesul economic și fizic la alimente; și adecvarea, ceea ce înseamnă că alimentele trebuie să fie sigure și să satisfacă nevoile nutriționale ale fiecărui individ, luând în considerare vârsta, condițiile de viață, sănătatea, ocupația, sexul, cultura și religia;

3. subliniază faptul că, din punct de vedere al ciclului de viață, cea mai importantă perioadă în care trebuie satisfăcute nevoile nutriționale ale unui copil sunt primele 1.000 de zile de viață, inclusiv sarcina, întrucât în ​​această perioadă copilul are nevoi nutriționale crescute datorită creșterii rapide și dezvoltare, este mai predispusă la boli infecțioase și este complet dependentă de alte persoane pentru nutriție, îngrijire și contacte sociale;

4. reafirmă că abordarea malnutriției materne și a copiilor necesită o abordare integrată și acțiuni coordonate în mai multe sectoare care afectează apariția malnutriției, cum ar fi sănătatea, educația, agricultura, accesul la apă și energie și infrastructura de salubritate, precum și participarea responsabilă a toate părțile interesate și invită Comisia și statele membre să adopte strategii coerente de dezvoltare pe termen lung și să lucreze pentru a reduce malnutriția, inclusiv în contextul situațiilor de urgență și al intervențiilor umanitare;

5. invită UE, prin programele sale de ajutor pentru dezvoltare, să își sporească sprijinul pentru agricultura durabilă la scară mică și producția agricolă de dimensiuni mici și mijlocii, în special pentru consumul local, și să investească în planuri participative la nivel național care vor fi puse în aplicare la la nivel local în cooperare cu fermierii și reprezentanții acestora, autoritățile locale și regionale și organizațiile societății civile;

6. salută realizările din ultimii ani în combaterea malnutriției copiilor, după cum reiese din indicatorii de progrese în direcția Obiectivului 1 de dezvoltare al mileniului; consideră, totuși, că numărul copiilor care mor sau suferă de malnutriție rămâne inacceptabil de mare, ceea ce contribuie la menținerea cercului vicios al sărăciei și al foamei;

7. subliniază, prin urmare, că combaterea malnutriției copiilor și asigurarea accesului universal la alimente adecvate hrănitoare ar trebui să rămână printre cele mai importante obiective ale angajamentului post-2015 de eradicare a foametei și solicită în special eliminarea tuturor formelor de malnutriție până în 2030 și să atingă obiectivele convenite la nivel internațional pentru reducerea numărului de copii sub vârsta de cinci ani, care se caracterizează printr-o creștere fizică lentă și se ofilesc, până în 2025;

8. consideră că reducerea creditelor pentru agricultură în cadrul celui de-al 10-lea Fond European de Dezvoltare (FED) comparativ cu cel de-al 9-lea FED a fost o greșeală; îndeamnă, prin urmare, Consiliul să reflecteze la acest aspect și să ia măsuri corective în ceea ce privește al 11-lea FED;

9. subliniază importanța voinței politice în combaterea malnutriției; Salută foaia de parcurs pentru nutriția extinsă (SUN) elaborată de Comitetul permanent pentru nutriție al ONU (UNSCN) pentru a accelera îmbunătățirile nutriționale, în special în țările cele mai afectate de problemă, cu participarea diferitelor părți interesate, inclusiv a agențiilor ONU active în domeniul nutriției; invită Comisia și statele membre să aplice principiile prevăzute în planul nutrițional; Invită Comisia să sprijine și, prin acțiuni, să permită participarea societății civile și a organizațiilor de bază în contact direct cu micii producători și familiile la planul nutrițional;

10. salută angajamentul Comisiei de a investi 3,5 miliarde EUR în îmbunătățirea nutriției în unele dintre cele mai sărace țări ale lumii între 2014 și 2020 și invită Comisia să își sporească angajamentul față de intervențiile nutriționale pentru a îndeplini obiectivul de reducere a copiilor subdezvoltate; sub 5 ani cu șapte milioane până în 2025;

11. subliniază faptul că femeile joacă un rol cheie în nutriția și securitatea alimentară a copiilor în timpul alăptării, producând, cumpărând, pregătind și distribuind alimente pentru familie, îngrijind copiii și bolnavii și asigurând o igienă adecvată; Subliniază faptul că, deși 60% dintre persoanele care suferă de foame cronice sunt femei și fete, femeile produc între 60 și 80% din alimente în țările în curs de dezvoltare;

12. subliniază faptul că, deși femeile sunt responsabile pentru aproximativ 80% din agricultura din Africa, ele dețin în mod formal doar 2% din teren; subliniază, de asemenea, că programele recente din India, Kenya, Honduras, Ghana, Nicaragua și Nepal au constatat că gospodăriile conduse de femei au o securitate alimentară mai bună, îngrijiri medicale mai bune și un accent mai mare pe educație decât gospodăriile conduse de bărbați;,

13. subliniază faptul că nivelul de educație al femeii și condițiile de viață ale familiei sale sunt strâns legate; îndeamnă, prin urmare, eliminarea barierelor de gen în educație și alfabetizare pentru a oferi femeilor acces la educație;

14. solicită, prin urmare, ca dimensiunea de gen și autonomizarea femeilor să fie incluse în toate politicile care vizează combaterea malnutriției copiilor;

15. subliniază faptul că malnutriția la femeile însărcinate are efecte devastatoare asupra nou-născuților, care ar putea avea un efect negativ de durată asupra dezvoltării viitoare a unui copil; solicită, prin urmare, să se acorde o atenție specială protecției sănătății și drepturilor femeilor și ca educația nutrițională să devină o parte integrantă a programelor pentru fete;

16. reiterează importanța alfabetizării ca instrument eficient pentru combaterea sărăciei și consolidarea dezvoltării economice; subliniază, prin urmare, importanța promovării educației fetelor, deoarece investițiile în fete îmbunătățesc șansele unei vieți mai sănătoase și mai productive pentru ele și viitorii lor copii;

17. subliniază că malnutriția copiilor apare în principal în țările în curs de dezvoltare și nu numai în rândul populației rurale, ci și în mediul urban; consideră, prin urmare, că unul dintre vectorii cheie în eliminarea foametei la copii constă în politicile agricole și reformele care să permită micilor fermieri să producă într-un mod mai eficient și mai durabil, astfel încât să le ofere suficientă hrană pentru ei și familiile lor;

18. subliniază că eșecul abordării în timp util a malnutriției copiilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare și al intervențiilor umanitare este probabil să pună în pericol toate dimensiunile dezvoltării umane, să slăbească programele naționale de educație, să împovăreze cheltuielile naționale pentru sănătate și să împiedice dezvoltarea socială și economică a țărilor în curs de dezvoltare. pierderi estimate la 2-8% din PIB-ul lor;

19. reamintește că deficiențele de micronutrienți, care cauzează aproximativ 7% din problemele de sănătate ale lumii, au consecințe foarte negative asupra dezvoltării fizice și cognitive a sugarilor și copiilor mici; Subliniază faptul că în cele 20 de țări cu cele mai mari valori ale indicelui foamei ascunse (dintre care 18 se află în Africa subsahariană și două - India și Afganistan - sunt în Asia), copiii preșcolari au o rată ridicată de creștere, anemie cu deficit de fier și deficit de vitamina A;

20. subliniază faptul că malnutriția copiilor este cauzată nu numai de lipsa de alimente și de lipsa infrastructurii, ci și de problemele de distribuție a alimentelor, de accesul inadecvat la alimente și de puterea de cumpărare slabă, în principal datorită prețurilor ridicate ale alimentelor, exacerbate de speculațiile privind mărfurile; Ia act de faptul că puterea de cumpărare insuficientă afectează, în special, săracii din mediul urban care nu pot produce propriile alimente; consideră necesar, în acest sens, protejarea micilor fermieri și a culturilor tradiționale;

21. invită Comisia să implice statele membre care și-au anunțat participarea la Expo 2015 într-o inițiativă comună bazată pe „Conservarea planetei, energie pentru viață” pentru a îndeplini angajamentele și obiectivele obligatorii pentru lupta împotriva foametei și a malnutriției, în paralel cu strategiile care acoperă domenii care variază de la agricultură la cooperare;

22. recunoaște că îmbunătățirea nutriției materne și a copiilor, precum și a securității alimentare în general, va necesita o acțiune eficientă și coordonată într-o serie de politici și sectoare, inclusiv dezvoltarea rurală eficientă și durabilă, politicile de utilizare a pământului și a apei și o sănătate și salubritate adecvate servicii și apă sigură, îngrijire adecvată a mamei și a copiilor, protecția vieții marine și a altor ecosisteme și biodiversitate, defrișări și reducerea schimbărilor climatice, adaptare și reducere a riscului de dezastre, producție și consum durabile, acces durabil și sigur la energie, comerț, pescuit, social incluziune și muncă decentă;

23. invită Comisia și statele membre să promoveze nutriția, securitatea alimentară și agricultura durabilă în toate politicile de dezvoltare pentru a proteja și promova nutriția și pentru a asigura o abordare holistică de la nivel local la nivel global; Invită Consiliul și Comisia să promoveze în mod corespunzător nutriția ca obiectiv cheie de dezvoltare în instrumentele de cooperare pentru dezvoltare, în special în cel de-al 11-lea FED și în noul ICD;

24. subliniază faptul că, pentru a fi mai eficiente, programele de dezvoltare și de urgență trebuie să fie strâns legate pentru a anticipa, preveni, reduce daunele cauzate de crizele alimentare și pentru a facilita recuperarea;

25. invită guvernele țărilor în curs de dezvoltare să creeze un mediu favorabil pentru o nutriție mai bună a copiilor, prin politici mai bune, coordonare între planurile și strategiile naționale de nutriție și programe de contribuție, guvernanță și responsabilitate față de cetățenii lor; Sprijină o mai bună transparență a bugetelor țărilor în curs de dezvoltare, de exemplu prin monitorizarea execuției bugetare, astfel încât acestea să poată evalua mai bine numărul și calitatea proiectelor de malnutriție;

26. subliniază necesitatea unor date mai exacte și coordonate privind malnutriția și deficiențele de micronutrienți, pentru a sprijini mai bine programele de intervenție și a oferi sprijin țintit și calificat țărilor în cauză;

27. invită Comisia și statele membre să mobilizeze fonduri pentru investiții financiare pe termen lung și resurse pentru nutriție în cooperare cu organisme precum agențiile Națiunilor Unite, G8/G20, țările emergente, organizațiile internaționale și neguvernamentale, instituțiile, societatea civilă și organizațiile din sectorul privat și să facă din nutriție o prioritate în ceea ce privește finanțarea inovatoare;

28. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Comitetului permanent pentru produsele alimentare.