vrto ch, -u man. r. (învechită și vagă, -y, -care a femeilor.) o idee de moment, bruscă, care este comună. cauza neconcordanței în cadrul procedurilor;
capriciu, apetit: feminin, v-y pentru copii;
v-y masculin (Tim.);
momentan v.;
Este furioasă, nesăbuită, plină de mofturi. (Tim.) Unchiul este un bătrân și astfel de oameni au capriciile lor. (Al.) Este instabil, controlat de o mie de mofturi odată. (Fig.) Plecarea mea bruscă nu este un capriciu. (Vaj.);
pren.: vreme v-y, volatilitate moduri v-y, variabilitate

vânt

vrto hlav, -a mn. Nu. -bărbatule. r. un parazit care trăiește în creierul oilor;
zool. în. cerebral (Coenurus cerebralis)

1. un pic depășit. capricios, capricios;
cu capul, cu o minte nouă: a strâns cu umerii umerii acestui capricios nerecunoscător. (Kuk.) Nu a găsit cuvinte care să-l alunge pe stăpânul intruziv. (Vaj.)

2. ciudat. (despre o oaie) afectat de biciuire, afectat de biciuire: v-á oaie;

1. un pic învechit. extravaganță, capriciositate;
încăpăţânare;

2. ciudat. boală a sistemului nervos central (la oi) cauzată de paralizie cerebrală

  • a coase o gaură, -í, -ia ned. dilua. supus capriciosului, a avea capricios;
    fii excentric, egoist;
    a face, a naște;
    predn. expr.: Stelele începeau să sclipească (Rys.) Sclipici, căscat. Cuvintele au zburat prin sat și s-au învârtit toată săptămâna (Hor.) Fascinat mintea, deranjat oamenii.

    1. (despre om) supus capriciosului, capriciului momentan, capricios;
    capricios: v-á femeie, v-é copil;
    v-á krásavica (Kuk.);
    Fluiera, inconsistent în cuvintele sale. (Rys.)

    2. supus unei schimbări neașteptate, schimbătoare, volatile, nestatornice: v-á river (Urb.);
    Natura este un element capricios. (Tat.);