zgârietură, -u omule. r. o bucată sfâșiată de ceva. din. hârtie, pânză;
rochie z-y foarte ruptă, rochie zdrențuită;
rupe, rupe ceva la (chiar) z-y;
pren. expr. z-y ceață (Karv.);
nori z-y (Švant.);
Nu mai rămăsese nimic din vechea prietenie aici (Kuk.) Nu mai rămăsese nimic;
zdrapček, -a, zdrapec, -pca i zdrapok, -pka man. r. zdrob. expr.
zero 1, -í, -ia și zero, -no, -nú, -pol dok. expr. (cine, ce) a prinde, a prinde, a prinde, a apuca: O pasăre nebănuită zgârie ghearele unui șoim. (Ondr.) (Justina) zgârie copilul și îl târăște cu ea. (Laz.);
pren.: Julka este cuprinsă de inima ei, din păcate (Laz.) Ceva o doare foarte mult, este foarte tristă. Era foarte furios (Ráz.-Mart.) Foarte supărat.
|| zgârieturi și zgârieturi se diluează. a prinde, a prinde: Hasan trânti ochiul. (Hor.)
-
zero 2, -í, -ia doc. expr. (ce) rupe, răzuiește: z. sună;
poster zgâriat;
Îți rup masca. (Jes.)zgârietură la stânga, -ie, -ejú doc. deveni aspru, șubred: pielea de pe mâini s-a sfărâmat
stridie zgâriată. m. având forma unui răzuitor, ca un răzuit: smocuri în formă de z