Doriți să vă amintiți și ce ați făcut în copilărie? Te uiți la o insignă pe genunchi și nu știi de ce o ai? Am dori să avem niște amintiri, dar nu ne putem aminti. De ce este așa?

experiența

Există mai multe teorii cu privire la motivele pentru care nu ne amintim amintirile noastre din copilăria timpurie. Dar poate cel mai logic motiv este că creierul nostru se schimbă în timpul adolescenței. Condiția pe care o descriem aici care ne afectează pe fiecare dintre noi fără excepție este așa-numita amnezie a copilăriei.

Pe măsură ce creștem, ne crește și memoria

Faptul că ne amintim sau nu anumite evenimente nu ne va afecta în mod semnificativ. Până să ajungem la doi ani, suntem capabili să răspundem la întrebări despre evenimentele recente din copilăria noastră. Dacă suntem deja patru sau cinci, putem descrie detaliile evenimentelor importante din viața noastră, la vârsta școlară de 7-8 ani am dezvoltat amintiri autobiografice și începem să uităm la fel de repede ca majoritatea adulților.

Cu toate acestea, al șaptelea an de viață este esențial. Oamenii de știință au numit-o chiar revoluționară. De ce? Deoarece majoritatea amintirilor pe care le primim în primii trei ani sunt uitate în această perioadă.

Un studiu care a examinat uitarea amintirilor de dimineață a examinat 83 de copii. Pentru o perioadă de trei ani, cercetătorii au discutat cu ei diverse subiecte despre evenimente excepționale din trecutul lor, cu aceiași copii pe care i-au discutat câțiva ani mai târziu. Aveau între 5 și 9 ani, iar întrebările erau direcționate către aceleași evenimente care fuseseră discutate înainte.

  • Copiii de 5-7 ani și-au amintit 63-72% din detaliile amintirilor timpurii
  • Copiii de 8-9 ani doar 35%

Mai multe teorii, ceea ce este corect?

Amnezie pediatrică se referă la incapacitatea oamenilor de a-și aminti evenimente specifice din primii ani de viață.

Diverse studii științifice și diferiți teoreticieni s-au gândit la cauzele amneziei copilăriei. Nimeni nu l-a explicat vreodată exact, dar diverse presupuneri oferă explicații posibile.

Freud a fost primul care a descris-o, spunând asta pierderea memoriei copiilor este cauzată de reprimarea amintirilor traumatice.

Un alt punct al lipsei de competențe lingvistice înainte de a atinge vârsta de trei ani. Altul recunoaște că avem amintiri, dar din cauza lor nu putem atribui fraze și semnificații sunt salvate, dar nu ne amintim de nane.

Probabil creierul se află în spatele tuturor

„Cheia” pentru a uita amintirile copiilor este dezvoltarea creierului nostru. O persoană se naște cu un miliard de celule cerebrale, dar se au reciproc relativ puține legături și astfel zonele creierului responsabile de procesarea amintirilor sunt imature.

Un studiu recent efectuat pe șoareci în Toronto, care a examinat fenomenul amneziei copilăriei, a ajuns la o concluzie interesantă. Hipocampul este responsabil pentru păstrarea și formarea amintirilor. Acest lucru se datorează faptului că neuronii se formează în el, care se formează mai repede în copilărie decât la maturitate. Prin urmare, oamenii de știință și-au pus întrebarea de bază: rata producției neuronale poate fi afectată de ceea ce ne amintim sau nu ne amintim din copilărie?

Au făcut experimentul pe șoareci. După creșterea producției de noi neuroni, aceștia și-au amintit mai puțin decât în ​​momentul în care producția acestor noi celule era la un nivel normal. Din aceasta se poate presupune, că cu cât s-au format mai mulți neuroni, cu atât suntem mai predispuși să ne amintim ceva din copilărie.

Dar acum s-ar putea obiecta - ne amintim multe din copilărie - limbaj, unele abilități - de parcă nu ne amintim nimic? Este adevărat că ne amintim acest lucru, dar cu siguranță nu ne putem aminti diverse evenimente și fapte, adică la amintiri episodice. Îi amintim cu greu sau deloc.

De ce este dăunătoare creierului formarea de noi neuroni?

Deși acest eveniment pozitiv este rău pentru amintirile noastre, altfel producția constantă de neuroni este, desigur, un semn bun. Neuronii noi din creier încearcă să se conecteze cu cei vechi, astfel încât este mai dificil pentru creierul nostru să ne amintească unele amintiri. De aceea, știm ce avem pentru vacanță sau unde ne-am petrecut sărbătorile ca copii mici doar din fotografii. Dar amintirile de atunci nicăieri.