Kronangelo

Bună, mă numesc Maggie Mystick și am treisprezece ani. Și asta nu este tot. Căci în familie suntem treisprezece împreună. Mai mult

wattpad

13 în viața mea

Bună, mă numesc Maggie Mystick și am treisprezece ani. Și asta nu este tot. Căci în familie suntem treisprezece împreună. Deci, în cea principală. Așa că părinții și copiii.

Crăciun!

Dragă jurnal, au trecut câteva luni și nu s-a întâmplat nimic interesant. Încă doar școală, buncăr și teme și toate astea se răsuceau zi de zi și încep să sap. Le-am spus părinților mei despre buncărul secret, dar au trebuit să jure că nu vor spune nimănui despre asta și, când au întrebat, au spus că am ieșit la plimbare.

Dar nu am spus nimănui despre Phoenix. L-am numit Felix, ca cel de la Harry Potter. Aproape în fiecare zi mergeam acolo și încercam să reparăm și să spălăm mobilierul vechi. Am avut destul succes. Uneori am făcut chiar și câteva videoclipuri despre repararea unui scaun vechi.

Dacă părinții noștri permit acest lucru, vrem să pornim propriul nostru canal de YouTube, dar ai mei nici măcar nu vor să audă despre asta. Era deja zăpadă și casa bântuită nu mai arăta atât de bântuită. Eu și Lucia am muncit din greu la el. Am împrumutat în secret o scară și pictăm o dată și am vopsit-o în albastru.

Acum pare un castel vechi. Eu și Lucia tocmai ne rostogoleam după ce fixam masa. Există, de asemenea, un deal în apropiere, cu un strat gros de zăpadă. Chiar și jumătate de metru. I-am făcut sanii. Era un deal pe care îl numeam Bazilica. Este un șarpe cu Harry Potter, pentru că am văzut odată un șarpe tânăr acolo.

Al doilea s-a numit Contrabanda maghiară, o rasă de dragon cu Harry Potter pentru că amândoi ne-a plăcut părerea. Pe el, ne-am întins, ne-am tras capacele pe cap și ne-am rostogolit în jos. Foarte amuzant.

Dar astăzi a fost o zi excepțională. Crăciun! Deși nu avem bunic sau bunică, totuși îngropăm întreaga familie, ceea ce este cu adevărat excepțional. Și o friptură! Un crap! Deși nu îl mănânc, dar totuși! M-au sunat doar la telefonul mobil, lăsați-mă să vin acasă, ar trebui să fie cină în jumătate de oră.

M-am uitat la cer și la fapt! Soarele apunea deja. Mi-am luat rămas bun de la Lucia și ea alerga deja. Am fugit repede acasă și m-am pregătit și mai repede. Ca întotdeauna, a existat o friptură, pe care am aruncat-o repede ca toți ceilalți și am așteptat sosirea părinților mei pentru a putea merge să desfacem cadourile.

Mary tocmai vorbea cu părinții ei despre cât de nedrept este când ne pasă cu toții și ei nu percep asta. În același timp, Zlatka a alergat spre noi și a mâncat cu totul discret cu mama ei și farfuria tatălui ei. Cei care nu și-au văzut crapul erau atât de confuzi, dar în cele din urmă ne-am dus la cadouri.

Așteptam cu nerăbdare un cadou cu eticheta mea de nume. Când am găsit în sfârșit câteva dintre ele. Am cărți și un tricou negru. Și nu mă interesau ceilalți, pur și simplu m-am așezat și am început să citesc. Cea mai mare surpriză a fost când Lucia și părinții ei au venit la colindat.

Am aflat că părinții mei și ea erau prieteni și apoi eram încă proști până pe la șapte. Băieții se rostogoleau, unele fete construiau un iglu, altele beau ciocolată fierbinte cu marshmallows, iar eu și Lucia ne jucam de ascuns în grădină. Este uimitor pe întuneric.

Am văzut ca tată doar că s-a dus să se uite la ceva în poștă despre o revistă, dar când a venit, a venit nu numai cu revista, ci și cu o cutie mică. Cel mai mult am fost surprins când mi l-a întins. L-am deschis și era un inel de argint cu o piatră mare albastră pal ca ochii mei.

Și apoi era biletul unde era scris Craciun fericit si inima. Când am întrebat-o pe Lucie despre asta, nu știa nimic despre asta. Dar tot am început să port inelul. Și de acum înainte voi căuta cine mi l-a dat.

Sper că ți-a plăcut și în comentarii poți scrie cine crezi că i-a trimis-o 😊😁