tbl flm 28x10 mg (blis. OPA/Al/PVC/Al)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Anexa nr. 2 la decizia privind înregistrarea unui medicament, ev. Nr.: 2010/06746, 2010/06747, 2010/06748
Rezumatul caracteristicilor produsului
DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Alvoplex 10 mg comprimate filmate
Alvoplex 15 mg comprimate filmate
Alvoplex 20 mg comprimate filmate
COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține 10 mg escitalopram (sub formă de oxalat).
Fiecare comprimat conține escitalopram de 15 mg (sub formă de oxalat).
Fiecare comprimat conține escitalopram 20 mg (sub formă de oxalat).
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat (comprimat).
Comprimate filmate, ovale, albe, marcate cu „E9CM” pe o parte și o linie de scor și „10” marcate pe fiecare parte (un număr pe fiecare parte a liniei de scor).
Comprimate filmate, ovale, albe, marcate cu „E9CM” pe o parte și o linie de scor și „15” marcate pe fiecare parte (un număr pe fiecare parte a liniei de scor) pe cealaltă parte.
Comprimate filmate, ovale, albe, marcate cu „E9CM” pe o parte și o linie de scor și „20” marcate pe fiecare parte (un număr pe fiecare parte a liniei de scor).
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
DATE CLINICE
Indicații terapeutice
Tratamentul episodului depresiv și al tulburării depresive recurente.
Tratamentul tulburării de panică cu sau fără agorafobie.
Tratamentul tulburării de anxietate socială (fobie socială).
Tratamentul tulburării obsesiv-compulsive.
Doze și mod de administrare
Siguranța dozelor zilnice mai mari de 20 mg nu a fost stabilită.
Escitalopram se administrează ca doză zilnică unică, cu sau fără alimente.
Episoade tulburare depresivă și recurentă depresivă
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la maximum 20 mg pe zi.
De obicei durează 2-4 săptămâni pentru a obține un efect antidepresiv. După rezolvarea simptomelor, tratamentul trebuie continuat cel puțin încă 6 luni pentru a stabiliza răspunsul la tratament.
Tulburare de panică cu sau fără agorafobie
În prima săptămână, se recomandă o doză zilnică inițială de 5 mg, urmată de o creștere la 10 mg pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută în continuare până la maximum 20 mg pe zi.
Eficacitatea maximă este atinsă după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează câteva luni.
Tulburare de anxietate sociala
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei durează 2-4 săptămâni pentru ca simptomele să dispară. Ulterior, în funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi redusă la 5 mg pe zi sau crescută la maximum 20 mg pe zi.
Tulburarea de anxietate socială este o boală cu un curs cronic și se recomandă un tratament de 12 săptămâni pentru a stabiliza răspunsul la tratament. Tratamentul pe termen lung al pacienților care răspund la tratament a fost monitorizat timp de 6 luni și utilizarea acestuia pentru a preveni recidiva poate fi luată în considerare în cazuri individuale; beneficiile tratamentului trebuie reevaluate în mod regulat.
Tulburarea de anxietate socială este un termen de diagnostic bine definit pentru a se referi la o tulburare specifică care nu trebuie confundată cu timiditatea excesivă. Farmacoterapia este indicată numai în cazurile în care tulburarea afectează în mod semnificativ activitatea profesională și activitățile sociale.
Acest tratament nu a fost comparat cu terapia cognitiv-comportamentală. Farmacoterapia face parte din strategia generală de tratament.
Doza inițială este de 10 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la maximum 20 mg pe zi.
Deoarece tulburarea obsesiv-compulsivă este o boală cronică, pacienții trebuie tratați suficient de mult timp pentru a se asigura că simptomele sunt rezolvate.
Beneficiile tratamentului și dozei trebuie revizuite la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Pacienți vârstnici (> 65 de ani)
La începutul tratamentului, trebuie luată în considerare o jumătate de doză din doza uzuală recomandată și o doză maximă mai mică (vezi pct. 5.2).
Eficacitatea escitalopramului în tulburarea de anxietate socială la pacienții vârstnici nu a fost studiată.
Copii și adolescenți (1
1 Au fost raportate cazuri de idei suicidare și comportamente suicidare în timpul sau la scurt timp după tratamentul cu escitalopram (vezi pct. 4.4).
2 Aceste cazuri au fost raportate pentru grupul de farmacoterapie cu ISRS.
Au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT în contextul post-introducere pe piață, în special la pacienții cu antecedente de cardiac.
Studiile epidemiologice, efectuate în principal la pacienții cu vârsta de 50 de ani și peste, au arătat un risc crescut de fracturi cu SSRI și antidepresive triciclice (TCA). Mecanismul care stă la baza acestui risc este necunoscut.
Simptome de întrerupere observate la întreruperea tratamentului
Întreruperea SSRI și a SNRI (mai ales brusc) duce adesea la întreruperea tratamentului. Cele mai frecvente reacții raportate sunt: amețeli, tulburări senzoriale (inclusiv parestezie și șoc electric), tulburări de somn (inclusiv insomnie și vise intense), agitație sau anxietate, greață și/sau vărsături, tremor, confuzie, transpirație, cefalee, diaree, palpitații, instabilitate emoțională, iritabilitate și tulburări vizuale. Aceste reacții sunt de obicei ușoare până la moderate în curs și se rezolvă singure, dar la unii pacienți pot fi severe ca intensitate și pot fi prezente mai mult timp. Prin urmare, dacă tratamentul cu escitalopram nu mai este necesar, se recomandă întreruperea tratamentului prin reducerea treptată a dozei (vezi pct. 4.2 și 4.4).
4.9 Supradozaj
Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt limitate și, în multe cazuri, sunt supradozajate cu mai multe medicamente. În cele mai multe cazuri, doar ușoare sau nu au fost raportate simptome. Rareori au fost raportate cazuri fatale de supradozaj cu escitalopram singur; cele mai multe cazuri au implicat supradoze multiple de droguri. Ingerarea de doze de 400 mg până la 800 mg de escitalopram în monoterapie nu a fost însoțită de simptome grave.
Simptomele observate în cazurile raportate de supradozaj cu escitalopram au inclus, în special, simptome legate de sistemul nervos central (amețeli, tremor, agitație, rareori sindromul serotoninergic, convulsii și comă), sistemul gastro-intestinal (greață sau vărsături) și sistemul cardiovascular. Și aritmii) și dezechilibru electrolitic (hipokaliemie, hiponatremia).
Nu există un antidot specific. Este necesar să se asigure și să se mențină o cale aeriană limpede și să se asigure o oxigenare și o respirație adecvate. Trebuie avute în vedere spălarea gastrică și utilizarea cărbunelui activ. Spălarea gastrică trebuie efectuată cât mai curând posibil după ingestia orală. În plus față de introducerea măsurilor simptomatice de susținere, se recomandă monitorizarea funcției cardiace și a semnelor vitale.
PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei,
Codul ATC: N06AB10.
Escitalopramul este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT) cu afinitate mare pentru locul de legare primar. De asemenea, se leagă de un sit alosteric de pe transportorul de serotonină, cu o afinitate de 1000 de ori mai mică.
Escitalopramul are afinitate zero sau scăzută pentru mai mulți receptori, inclusiv receptorii 5-HT1A, 5-HT2, DA D1 și D2, α1-, α2-, β-adrenoreceptori, histamina H1, colinergici muscarinici, benzodiazepină și receptori opioizi.
Inhibarea recaptării 5-HT este probabil singurul mecanism de acțiune care explică efectele farmacologice și clinice ale escitalopramului.
Episoade depresive și tulburări depresive recurente
Eficacitatea escitalopramului în tratamentul acut al episoadelor depresive și al tulburării depresive recurente a fost demonstrată în trei din cele patru studii dublu-orb, controlate cu placebo, pe termen scurt (8 săptămâni). Într-un studiu de prevenire a recidivelor pe termen lung, 274 de pacienți care au răspuns la escitalopram 10 sau 20 mg/zi în faza inițială deschisă de 8 săptămâni au fost randomizați pentru a primi escitalopram la aceeași doză și la placebo., Cu o durată de 36 de săptămâni. În acest studiu, pacienții care au continuat să ia escitalopram în următoarele 36 de săptămâni au avut o recidivă după un timp mult mai lung decât cei care au luat placebo.
Tulburare de anxietate sociala
Escitalopramul în tulburarea de anxietate socială a fost eficient în trei studii pe termen scurt (12 săptămâni), precum și într-un studiu de 6 luni de prevenire a recidivelor la respondenți. Un studiu de 24 de săptămâni de determinare a dozei a demonstrat eficacitatea escitalopramului de 5, 10 și 20 mg.
Într-un studiu clinic randomizat, dublu-orb, scorul global Y-BOCS la pacienții cu escitalopram 20 mg/zi a fost separat de scorul placebo al pacienților după 12 săptămâni. După 24 de săptămâni, ambele doze de escitalopram 10 mg/zi și 20 mg/zi au fost mai eficiente decât placebo.
Prevenirea recăderii a fost demonstrată la 10 mg și 20 mg/zi escitalopram la pacienții care au răspuns la escitalopram într-un studiu deschis de 16 săptămâni și care au fost înrolați într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbția este aproape completă și nu depinde de aportul de alimente. (Timpul mediu până la concentrația maximă (tmax mediu) este de 4 ore după administrarea repetată.) La fel ca în cazul citalopramului racemic, se așteaptă o biodisponibilitate absolută de aproximativ 80% cu escitalopram.
Volumul aparent de distribuție (Vd, β/F) după administrarea orală este de aproximativ 12 până la 26 l/kg. Legarea escitalopramului și a metaboliților săi de proteinele plasmatice este mai mică de 80%.
Escitalopramul este metabolizat în ficat în metaboliți demetilați și didetați. Ambele tipuri de metaboliți sunt activi din punct de vedere farmacologic. Alternativ, azotul poate fi oxidat până la metabolitul N-oxid. Compusul părinte, precum și metaboliții săi sunt parțial excretați sub formă de glucuronide. După administrarea repetată, concentrațiile medii ale metabolitului demetilat sunt de obicei 28-31%, iar ale metabolitului didemetilat sunt mai mici de 5% din concentrația de escitalopram. Biotransformarea escitalopramului în metabolitul demetilat este mediată în principal de enzima CYP2C19. Într-o anumită măsură, pot fi implicate și enzimele CYP3A4 și CYP2D6.
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare (t½β) după administrarea repetată este de aproximativ 30 de ore, iar clearance-ul plasmatic oral (Cloral) este de aproximativ 0,6 l/min. Metaboliții principali au un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare semnificativ mai lung. Escitalopramul și metaboliții principali par a fi excretați atât pe calea hepatică (metabolică), cât și pe cea renală, cea mai mare parte a dozei fiind excretată în urină sub formă de metaboliți.
Farmacocinetica escitalopramului este liniară. Concentrațiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse în decurs de aproximativ o săptămână. După o doză zilnică de 10 mg, se ating concentrațiile medii la starea de echilibru de 50 nmol/l (intervalul 20 până la 125 nmol/l).
Pacienți vârstnici (> 65 de ani)
Escitalopramul pare a fi eliminat mai lent la pacienții vârstnici decât la pacienții mai tineri. Expunerea sistemică (ASC) este cu aproximativ 50% mai mare la pacienții vârstnici decât la voluntarii sănătoși tineri (vezi pct. 4.2).
Scăderea funcției hepatice
La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată (clasa A și B Child-Pugh), timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a escitalopramului a fost de aproximativ 2 ori mai lung și expunerea a fost cu aproximativ 60% mai mare decât la subiecții cu funcție hepatică normală (vezi pct. 4.2 ).
Scăderea funcției renale
La pacienții cu insuficiență renală (Clcr 10 - 53 ml/min), s-a observat un timp de înjumătățire mai lung și o expunere ușor crescută cu citalopram racemic. Concentrațiile plasmatice ale metaboliților nu au fost monitorizate, dar pot fi crescute (vezi pct. 4.2).
S-a constatat că metabolizatorii săraci ai CYP2C19 au concentrații plasmatice de escitalopram de două ori mai mari decât metabolizatorii extensivi. Nu s-a observat nicio modificare semnificativă a expunerii la metabolizatorii săraci ai CYP2D6 (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranță
O serie completă convențională de studii preclinice cu escitalopram nu a fost efectuată, deoarece studiile toxicocinetice și toxicologice de legătură cu escitalopram și citalopram la șobolani au arătat un profil similar pentru ambele substanțe. Prin urmare, toate datele despre citalopram pot fi aplicate și escitalopramului.
În studiile de toxicologie comparativă la șobolani, escitalopramul și citalopramul au cauzat cardiotoxicitate, inclusiv insuficiență cardiacă congestivă, după câteva săptămâni de tratament cu doze care au dus la toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să fie mai degrabă legată de concentrațiile plasmatice maxime decât de expunerea sistemică (ASC). Concentrația plasmatică maximă care nu a provocat niciun efect advers a depășit (de 8 ori) concentrația plasmatică maximă atinsă în utilizarea clinică, în timp ce ASC a escitalopramului a fost doar de 3 până la 4 ori mai mare decât expunerea atinsă în utilizarea clinică. Valorile ASC ale enantiomerului S al citalopramului au fost de 6 până la 7 ori mai mari decât expunerea realizată în utilizarea clinică. Aceste descoperiri sunt probabil legate de efectul sporit asupra aminelor biogene, i. j. cu o consecință secundară a principalelor efecte farmacologice, rezultând efecte hemodinamice (reducerea fluxului coronarian) și ischemie. Cu toate acestea, mecanismul exact al cardiotoxicității la șobolani este necunoscut. Experiența clinică cu citalopram, precum și rezultatele studiilor clinice cu escitalopram nu indică relevanța clinică a acestor constatări.
La șobolani, tratamentul crescut cu fosfolipide în unele țesuturi, de ex. în plămâni, epididim și ficat. Rezultate epiteliale și hepatice au fost observate la expuneri similare cu cele la om. Acest efect este reversibil și dispare la oprirea tratamentului. Acumularea fosfolipidelor (fosfolipidoză) la animale a fost observată cu multe medicamente cationice amfifile. Nu se știe dacă acest fenomen are o importanță serioasă pentru oameni.
Într-un studiu de toxicitate asupra dezvoltării la șobolani, s-au observat efecte embriotoxice (greutate corporală redusă și întârziere reversibilă în osificare) la expuneri (pe baza valorilor ASC) mai mari decât cele obținute în utilizarea clinică. Nu a fost raportată o incidență crescută a malformațiilor. Un studiu de dezvoltare prenatală și postnatală a arătat supraviețuirea redusă în timpul alăptării la expuneri pe baza valorilor ASC care depășesc cele obținute în utilizarea clinică.