amețeală, -u omule. r. sentiment de echilibru: a avea, a ieși din, a suferi de-mine
a reveni, -i, -ia doc. dilua. a se întoarce, a se întoarce înapoi: Capul ei s-a întors. (Skult.)
1. (ce, cui) să oprească, să rețină și să forțeze să se întoarcă;
conduce înapoi: z. oi, vaci;
A plecat (Marina), dar doamna a dat-o înapoi. (O echipă.)
2. expr. (cine) cu un strigăt să avertizeze, să strige, să strige, să strige: Mătușile nu i-au întors niciodată. (Šolt.) Petrolierul îi întoarce: „Nu te încurca, băiete!” (Ráz.-Mart.);
ned. returnează 1, -ia, -ajú
1. trezire, provocând amețeli: z. intoxicație (Hviezd.);
2. suferă de amețeli;
amețit: capul z-á (stea)
amețeală ník, -a, mn. Nu. -Sunt un om. r. învechit. subversiv, violator: Pelmany este un escroc, amețit. (Vaj.);
venire amețitoare. m.: evenimente z-e (Vaj.) amețit, -a stred. perturbare, violență (Vaj.)
-
1. trezire, provocând amețeli: z-á abruptă, adâncime, abis, panta z-e;
2. expr. foarte mare, foarte mare (în ceea ce privește dimensiunea, intensitatea etc.), imens, imens. viteza z-á, suma z-á;
din. frică;
z-á bucurie, plăcere, z-á carieră;
z-é fericire;amețeli, femei. r. expr. dimensiune neobișnuită, intensitate extraordinară: z. Carieră