„Pofta de primire” - spun ei în Rusia când vor să-ți dorească bun gust. În ultimul blog am vorbit despre micile particularități ale consumului de alcool în Rusia, așa că în această parte aș dori să continui să consum - astăzi despre alimente. Nu voi scrie despre nicio rețetă, voi descrie doar experiența mea cu mâncarea la Moscova (adică în marea majoritate a restaurantelor, puțin interesantă de la gătit acasă etc.) și ceea ce consider interesant pentru oamenii de astăzi din Slovacia.
Deci, să începem cu facilitățile restaurantului. La Moscova, aproape că ai căuta în zadar un restaurant care să nu aparțină unei rețele mai mari, sau chiar unui set de rețele. Chiar și cele mai distinctive trattorii, pub-uri, pub-uri, hanuri fac aproape întotdeauna parte dintr-un lanț și le puteți găsi duplicate în toate părțile orașului. Singura excepție este numărul minim de dispozitive care sunt cu adevărat unice și accesibile pentru muritori. Și pe polul opus sunt, de asemenea, unice - restaurantele fără lanțuri, în care mâncarea costă adesea de 5-10 ori mai mult decât în altă parte. Acestea sunt companii de renume mondial, precum Restoran Praga pri Arbate (pentru unii poate fi cunoscut din cartea celor 12 scaune de Ilf și Petrov) sau Restoran Pushkin lângă Tverskaya.
În general, restaurantele din Moscova (și nu doar în centru) sunt mai scumpe decât restaurantele din Bratislava, iar porțiunile sunt mai mici. La fel cum în Slovacia este de neimaginat că aș comanda o salată, o supă, un fel principal și un desert (probabil că am izbucni din supraalimentare), la Moscova trebuie să luați cel puțin 3 din aceste 4 feluri de mâncare, dacă sunteți doar puțin flămând. În mod surprinzător, însă, cultul mâncării în fripturi este foarte puternic. De multe ori a trebuit să așteptăm la intrare să se deschidă o masă. Dacă am fi undeva în Slovacia, probabil m-aș căsători și aș merge mai departe într-o casă, dar la Moscova nu m-aș ajuta prea mult, m-aș alătura liniei următoare în altă limbă.
Rușii din Moscova și alți „milionari” (adică orașele cu mai mult de un milion de locuitori) au înnebunit în bucătăria japoneză în ultimii 5 ani, iar la Moscova probabil că nu veți găsi rahaturi care nu au niciun rol în meniul său, sushi, sashimi și altele asemenea. Acest lucru se aplică și celor mai mici, mai neobișnuite, hanuri neatractive din ultima stație de metrou.
Mâncarea în tarabe este foarte răspândită, nu numai în gări, ci la aproape fiecare stație „mhd” și metrou. În marea majoritate, este un aliment destul de inferior, din care o persoană normală va avea probabil dureri de stomac. Rușii au o astfel de zicală (sau cum ar trebui să traduc cuvântul „poveste”?): „Sješ pjať čeburjekov - soberi sabačku”, care în traducere înseamnă aproximativ „Mănâncă cinci plăcinte cu carne - pliază câinele”. Echipa spune despre orice despre calitatea mâncării din tarabe.:)
Excepția este, cred, doar un singur tip de tarabă, care este reprezentat și în curțile alimentare din mall-urile comerciale, și anume „desene animate pas” (o bucată de cartof). Servesc cartofi fantastici la cuptor, aproape așa cum îi cunoaștem din prăjitori și dealuri, întinși pe un bol și la care puteți adăuga porții de diverse salate (cum ar fi nuci, cartofi, crab, ciuperci, legume, carne etc. este o adevărată delicatesă.
Ceea ce m-a intrigat personal este faptul că rușii chiar mănâncă pâine pentru aproape orice. De asemenea, la cartofi, de exemplu. Sunt învățat de acasă că cartofii, orezul, pastele, pâinea și altele asemenea. = suplimente de carne. Rușii se pot bucura cu ușurință de cartofi cu pâine, paste cu pâine, „griečka” (așa cum este hrișca noastră) cu pâine și altele ca fel principal. Dimpotrivă, aruncarea smântânii în toate mi se potrivește foarte bine - și contrastează frumos cu rezistența mea patologică la mărar, care din păcate este servită și ca standard în toate. Obișnuiam să întreb toate mesele „bes ukropa” în fripturi. Chiar dacă, întâmplător, alimentele nu conțin mărar.:)
Per ansamblu, dieta de la Moscova este foarte variată, îmbogățită nu numai cu mâncăruri tradiționale rusești precum brosa sau schi (traduse ca supe obișnuite de sfeclă roșie și varză), polen (ravioli), ci și cu mâncăruri din țările fostului bloc al URSS. Deci, puteți mânca aici adevărate feluri de mâncare kazahă, tadjică, armeană și georgiană. bucătărie. La Moscova, de exemplu, am mâncat pentru prima dată carne de cal în diverse variante, într-un restaurant uzbek foarte bun (numele său este „čajchana” și este și un dispozitiv net), am băut kumys (lapte de iapă acră) pentru prima dată timp, sau a înnebunit literalmente după polenul de carne siberian. tauri tineri.
Din fericire, mâncarea în timpul zilei de lucru nu este atât de exigentă din punct de vedere financiar pe cât i s-ar părea unui turist în timpul unei plimbări prin centru sâmbătă, ca principiul așa-numitelor prânz de afaceri. În fripturi, fie au un meniu special pentru aceste prânzuri, fie în anumite ore în timpul săptămânii au pur și simplu o reducere de 30-50% la toate. Și așa te duci în pauza de masă pentru bani relativ normali (adică 150 - 350 RUR, adică aproximativ 3,4 - 7,8 EUR).
În cele din urmă, câteva fapte interesante din limba rusă, care, după părerea mea, demonstrează că, deși limba rusă este o limbă slavă, aceasta are capcanele sale, chiar acolo unde v-ați aștepta cel mai puțin. Dacă cereți pâine proaspătă în Rusia, probabil că vă veți întări pâinea. Pentru că „čorstvyj” înseamnă „vechi, greu”. Dacă lăudați o mâncare parfumată, persoana poate fi jignită, deoarece cuvintele miros și miros sunt inversate în limba rusă exact opusul. Dacă crezi că vei cere fructului cuvântul „fruct”, vei fi surprins când îți vor servi legume. De asemenea, cuvântul „căpșună” nu înseamnă căpșuna noastră, ci boabele în general. Și la sfârșitul piccolos - o tigaie de legume la cuptor, ciuperci cu brânză topită se numește "granit" în rusă, este un termen ușor schimbat al cuvântului "julienne" din franceză, (care se referă inițial la legume, Julian, supă). Este important ca aceste tigăi, în care felul de mâncare este copt și prezentat, să fie numite „kokotnica” în limba rusă.
Și cu această concluzie „veselie cocoșată”, îmi iau la revedere acum.:)