• Infoserviciu
  • Blog
  • Evenimente
  • Drept caz
  • Legislație
  • Selecție din discuție

Anomalii în traducerea textelor oficiale în UE

Odată cu unificarea și armonizarea mediului juridic în cadrul Uniunii Europene (denumită în continuare „UE”), a fost automat necesitatea punerii la dispoziție a legislației europene prin traduceri în diferitele limbi oficiale ale statelor membre. Întrucât marea majoritate sunt traduceri de texte care utilizează terminologie juridică, cerințele pentru selectarea traducătorilor, care trebuie să fie din categoria „lingviștilor legali”, sunt cu atât mai exigente. Cu toate acestea, se întâmplă adesea ca o anumită traducere să fie inexactă, resp. incorect. Obiectul acestei lucrări va fi soluția exact a unor astfel de anomalii de traducere, ale căror consecințe sunt rescrierea sensului și scopului normei juridice europene adoptate.

oficiale
Victima unei astfel de traduceri greșite a fost, de exemplu, art. 5 alin. 2 nariadenia Rady (ES) č. 44/2001 privind jurisdicția și recunoașterea și executarea hotărârilor străine în materie civilă și comercială (în continuareRegulamentul Bruxelles I."), Potrivit căruia" o persoană domiciliată într-un stat membru poate fi acționată în justiție în celălalt stat membru în funcție de reședință sau de reședință obișnuită persoana responsabilă, sau, dacă cazul este legat de proceduri privind statutul juridic al unei persoane, la o instanță care, în conformitate cu legislația statului său, are competența de a acționa în această privință, cu excepția cazului în care jurisdicția se bazează exclusiv pe naționalitatea unuia dintre petreceri ".

În spiritul acestei traduceri originale a articolului citat al Regulamentului Bruxelles I, au acționat și unele instanțe din Republica Slovacă, iar această procedură a persistat chiar și după corecția ulterioară a acestei traduceri originale, deoarece acestea se bazau pe cele învechite (inițial) formularea traducerii înainte de corectarea acesteia (probabil din cauza unei lucrări incorecte cu căutarea reglementărilor europene) - rezultatul acestei proceduri a fost emiterea unei rezoluții de suspendare a procedurilor din lipsă de competență, ceea ce în consecințele sale a însemnat pentru partea la proceduri o negare a justiției (denegatio iustitie).

Traducerea corectă a textului oficial ar fi trebuit să aibă următorul text: „o persoană domiciliată într-un stat membru poate fi trimisă în judecată în instanțele unui alt stat membru în materie de întreținere în fața instanțelor judecătorești Haideľși reședința sau reședința obișnuită persoană autorizată sădinivné, sau, dacă cazul este legat de proceduri privind statutul juridic al unei persoane, într-o instanță care, în conformitate cu legislația statului său, are competența de a acționa în această privință, cu excepția cazului în care jurisdicția se bazează exclusiv pe naționalitatea unuia dintre petreceri ".

Această traducere corectă s-a bazat pe Rectificare la Oficiul pentru Publicații al CE (acum Oficiul pentru Publicații al UE) la Regulamentul publicat în limba slovacă în Jurnalul Oficial al UE L 242 din 5.9. 2006, p. 6, care a corectat traducerea oficială inițial incorectă în limba slovacă. După adoptarea rectificativului (așa-numita corecție a textului tradus incorect), aplicarea corectă a art. 5 alin. 2 din Regulamentul Bruxelles I fără echivoc și incontestabil. În acest context, însă, se pune întrebarea legitimă cu privire la posibilitățile disponibile instanțelor în traducerea originală.

Pe de o parte, este adevărat că, deși instanța unui anumit stat nu dictează în ce limbă sunt obligați să aplice dreptul Uniunii, ele se bazează în principal pe texte în limba oficială în care acționează, în timp ce un text publicat în slovacă este la fel de obligatoriu pentru instanțe ca textul în orice altă limbă oficială. Se bazează în principal pe art. 58 din Legea privind condițiile de aderare a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polonia, Republica Slovenia și Republica Slovacă și Tratatul de modificare a tratatelor la care Uniunea Europeană este parte integrantă pentru aderarea Republicii Slovace la Uniunea Europeană valabilă de la 1 mai 2004 (a se vedea Comunicarea Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Slovace Republica nr. 185/2004 Coll.), Conform căreia „textele actelor instituțiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de aderare sunt elaborate de către Consiliu, Comisie sau Banca Băncii Centrale Europene în limba cehă, estonă, maghiară, Letonă, lituaniană, malteză, poloneză, slovacă și slovenă de la data aderării autentice în aceleași condiții așa cum a fost redactat în cele unsprezece limbi actuale ".

De asemenea, conform art. 1 nariadenia č. 1 din 15 aprilie 1958 privind utilizarea limbilor în Comunitatea Economică Europeană (JO 17, 6.10.1958, p. 385), slovacă este o limbă oficială a Uniunii Europene, cu condiția ca: tot ce este publicat în Jurnalul Oficial al UE în limba slovacă este obligatoriu și autentic, precum și tot ce este publicat în Jurnalul Oficial al UE în alte limbi oficiale ale UE. Nici Actul nr. 416/2004 Coll. în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, astfel cum a fost modificat, nu presupune aplicabilitatea dreptului Uniunii exclusiv în limba slovacă.

Având în vedere cazul unei traduceri incorecte analizate, se poate recomanda ca, atunci când se lucrează cu legislația UE, entitățile individuale să nu fie limitate la o versiune într-o singură limbă, ci să compare acest lucru cu cel puțin versiunile în engleză, germană și franceză. În cazul unei discrepanțe între diferitele versiuni lingvistice, este necesar să se interpreteze dispoziția în litigiu în conformitate cu scopul și schema normei juridice în cauză.

Vă recomandăm următoarele în detaliu:

  • Slašťan, M: Publicarea dreptului secundar al Uniunii Europene - Traducere inexistentă și greșită în limbile oficiale ale UE, Revista Justičná, nr. 3/08, p. 473 și urm.
  • Slašťan, M.: ANALIZA STATULUI ACTUAL AL ​​APLICĂRII DREPTULUI COMUNITAR DE CĂTRE AUTORITĂȚILE CURȚII ALE REPUBLICII SLOVAC în.: Proceduri: Drept comunitar în Slovacia - cinci ani „după”. Bratislava, 2009, p. 113 și următoarele.