tbl plg 100x1 g/62,5 mg (blis.PVC/Al/PA)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
1000 mg/62,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține amoxicilină trihidrat și amoxicilină sodică corespunzătoare 1000 mg amoxicilină și clavulanat de potasiu corespunzător 62,5 mg acid clavulanic.
Excipient cu efect cunoscut:
Conține 29,3 mg (1,3 mmol) sodiu pe comprimat
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Tablete albe, în formă de capsulă, marcate cu „AC 1000/62,5” pe o parte și marcate pe cealaltă.
Linia de scor ajută doar la ruperea comprimatului, astfel încât să poată fi înghițit mai ușor și nu servește la împărțirea în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Augmentin SR este indicat pentru tratamentul pneumoniei dobândite în comunitate la adulți și adolescenți cu vârsta de cel puțin 16 ani, când Streptococcus pneumoniae rezistent la penicilină este considerat a fi cauza sau cauza probabilă a infecției (vezi pct. 5.1).
Ar trebui luate în considerare îndrumările oficiale privind utilizarea adecvată a agenților antibacterieni.
4.2 Doze și mod de administrare
Dozele sunt exprimate peste tot în termeni de conținut de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepția cazului în care dozele sunt exprimate în funcție de componenta individuală.
Doza de Augmentin SR aleasă pentru tratarea unei infecții individuale trebuie să ia în considerare:
· Agenți patogeni presupuși și susceptibilitatea lor probabilă la agenți antibacterieni (vezi pct. 4.4),
· Gravitatea infecției și locul infecției,
· Vârsta, greutatea corporală și funcția renală a pacientului, așa cum se arată mai jos.
Tratamentul nu trebuie să depășească 14 zile fără examinarea stării pacientului (pentru tratamentul pe termen lung, vezi pct. 4.4).
Adulți și adolescenți în vârstă ³ 16 ani
Două comprimate de două ori pe zi timp de șapte până la zece zile.
4.9 Supradozaj
Simptome și semne de supradozaj
Pot apărea simptome gastro-intestinale și dezechilibru de lichide și electroliți. S-a observat cristalurie indusă de amoxicilină, ducând în unele cazuri la insuficiență renală (vezi pct. 4.4).
Convulsiile pot apărea la pacienții cu insuficiență renală sau la cei tratați cu doze mari.
S-a raportat că amoxicilina poate precipita în cateterul urinar, mai ales după administrarea intravenoasă de doze mari. Permeabilitatea cateterului trebuie verificată în mod regulat (vezi pct. 4.4).
Simptomele gastro-intestinale pot fi tratate simptomatic, acordând atenție echilibrului apei/electroliților.
Amoxicilina/acidul clavulanic pot fi îndepărtate din fluxul sanguin prin hemodializă.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: combinații de peniciline, inclusiv inhibitori de beta-lactamază; Codul ATC: J01CR02.
Amoxicilina este o penicilină semi-sintetică (antibiotic beta-lactamic) care inhibă una sau mai multe enzime (deseori denumite proteine de legare a penicilinei, PBP) ale căii biosintetice a peptidoglicanului bacterian, care este o componentă structurală integrală a peretelui celular bacterian. Inhibarea sintezei peptidoglicanului duce la o slăbire a peretelui celular, după care apare de obicei liza celulară și moartea.
Amoxicilina este susceptibilă de degradare de către beta-lactamaze produse de bacterii rezistente și, prin urmare, spectrul de activitate al amoxicilinei singure nu include microorganismele care produc aceste enzime.
Acidul clavulanic este un beta-lactam care este legat structural de penicilină. Inactivează unele enzime beta-lactamaze, prevenind astfel inactivarea amoxicilinei. Acidul clavulanic singur nu prezintă un efect antibacterian benefic clinic.
Relația dintre farmacocinetică (FK) și farmacodinamică (FD)
Timpul în care nivelul de amoxicilină este peste concentrația minimă inhibitoare (T> MIC) este considerat a fi principalul determinant al eficacității amoxicilinei.
Cele două mecanisme principale de rezistență la amoxicilină/acid clavulanic sunt:
· Inactivarea de către acele beta-lactamaze bacteriene care nu sunt ele însele inhibate de acidul clavulanic, inclusiv cele din grupele B, C și D,
· O modificare a PBP care reduce afinitatea agentului antibacterian pentru agentul patogen țintă.
Impermeabilitatea bacteriană sau mecanismul pompei de eflux pot induce sau contribui la rezistența bacteriană, în special la bacteriile Gram negative.
Valorile limită MIC pentru amoxicilină/acid clavulanic provin de la Comitetul european pentru testarea sensibilității antimicrobiene (EUCAST).
Prevalența rezistenței poate varia geografic și în timp în speciile selectate și trebuie obținute informații locale despre rezistență, în special în tratamentul infecțiilor severe. Dacă este necesar, ar trebui solicitat sfatul experților atunci când prevalența locală a rezistenței este de așa natură încât utilitatea medicamentului este discutabilă pentru cel puțin unele tipuri de infecție.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Amoxicilina și acidul clavulanic sunt complet solubile în soluție apoasă la pH fiziologic. După administrarea orală, ambele componente sunt absorbite rapid și bine. Absorbția optimă a amoxicilinei/acidului clavulanic se realizează atunci când medicamentul este luat la începutul mesei. După administrarea orală, biodisponibilitatea amoxicilinei și a acidului clavulanic este de aproximativ 70%. Profilul plasmatic al ambelor componente este similar, iar timpul până la concentrația plasmatică maximă (Tmax) este de aproximativ o oră în ambele cazuri.
Următoarele sunt rezultatele farmacocinetice obținute cu amoxicilină și acid clavulanic după administrarea Augmentin SR (2 x 1.000 mg/62,5 mg doză unică) la adulți sănătoși la momentul inițial:
Comprimatele cu eliberare prelungită Augmentin SR au un profil FK/FD unic. Valorile T> MIC obținute după administrarea Augmentin SR nu pot fi atinse după administrarea aceleiași doze de Augmentin SR comprimate cu eliberare imediată.
Aproximativ 25% din totalul acidului clavulanic plasmatic și 18% din totalul amoxicilinei plasmatice este legat de proteine. Volumul aparent de distribuție este de aproximativ 0,3-0,4 l/kg pentru amoxicilină și de aproximativ 0,2 l/kg pentru acidul clavulanic.
După administrarea intravenoasă, amoxicilina și acidul clavulanic au fost detectate în vezica biliară, țesutul abdominal, pielea, țesutul adipos și muscular, lichidul sinovial și peritoneal, bila și putregaiul. Amoxicilina nu este suficient distribuită în lichidul cefalorahidian.
Studiile la animale nu au evidențiat o retenție semnificativă a țesuturilor de substanțe legate de medicamente în ambele componente. Amoxicilina, ca majoritatea penicilinelor, poate fi detectată în laptele matern. Urme de acid clavulanic pot fi, de asemenea, detectate în laptele matern (vezi pct. 4.6).
Amoxicilina este parțial excretată în urină sub formă de acid penicilinic inactiv, într-o cantitate corespunzătoare a 10-25% din doza inițială. Acidul clavulanic este metabolizat pe scară largă la om și excretat în urină și fecale și excretat ca dioxid de carbon prin ventilație pulmonară.
Amoxicilina este excretată în principal prin rinichi, în timp ce acidul clavulanic este excretat prin rinichi și pe calea extracelulară.
La subiecții sănătoși, timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare a amoxicilinei/acidului clavulanic este de aproximativ o oră, iar clearance-ul total mediu este de aproximativ 25 l/oră. Aproximativ 60-70% din amoxicilină și aproximativ 40-65% din acid clavulanic sunt excretate neschimbate în urină în primele 6 ore după administrarea unei doze unice de comprimate de amoxicilină/acid clavulanic 250 mg/125 mg sau 500 mg/125 mg. Diverse studii au descoperit că 50 până la 85% din amoxicilină și 27 până la 60% din acid clavulanic sunt excretate în urină în decurs de 24 de ore. În cazul acidului clavulanic, cea mai mare cantitate de medicament este excretată în primele 2 ore după administrare.
Administrarea concomitentă de probenecid încetinește excreția amoxicilinei, dar nu încetinește excreția acidului clavulanic de către rinichi (vezi pct. 4.5).
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al amoxicilinei la copiii cu vârste cuprinse între 3 luni și 2 ani și la copiii mai mari și adulți este similar. La copii foarte mici (inclusiv sugari prematuri) în prima săptămână de viață, intervalul de dozare nu trebuie să depășească de două ori pe zi, din cauza imaturității căii excretoare renale. Deoarece pacienții vârstnici au o probabilitate mai mare de a reduce funcția renală, doza trebuie aleasă cu atenție și poate fi utilă monitorizarea.
Insuficiență renală
Clearance-ul total seric al amoxicilinei/acidului clavulanic scade proporțional cu funcția renală în scădere. Clearance-ul redus al medicamentului este mai pronunțat cu amoxicilină decât cu acid clavulanic, deoarece amoxicilina este excretată la rinichi într-o măsură mai mare. 4.2).
Insuficiență hepatică
Pacienții cu insuficiență hepatică trebuie tratați cu precauție, iar funcția hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate.
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru oameni pe baza studiilor convenționale de siguranță farmacologică, genotoxicitate și toxicitate asupra reproducerii.
Studiile de toxicitate pe doze repetate cu amoxicilină/acid clavulanic efectuate la câini au arătat iritație gastrică și vărsături și culoare colorată.
Nu s-au efectuat studii de cancerigenitate cu Augmentin SR sau componentele sale.
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților