Sânul este țesutul care acoperă sânii (mușchii pectorali). Bustul feminin este un țesut specializat care produce lapte (țesut glandular), precum și țesut adipos. Acestea sunt țesuturi foarte specializate. Cantitatea de grăsime determină mărimea centurilor. O parte a țesutului care formează laptele este organizată în 15-20 secțiuni, așa-numitele lobi. În fiecare lob există structuri mai mici, așa-numitele lobule, unde se produce lapte. Laptele circulă printr-o rețea de tuburi mici numite canale. Conducta se conectează treptat și trece împreună în canalele mai mari, care duc în cele din urmă la mamelon. Zonele întunecate ale pielii din jurul mamelonului se numesc areolă. Țesuturile și ligamentele conjunctive asigură sprijin și formă a taliei. Nervii oferă senzație senzorială pe piept. Sânii conțin, de asemenea, vase de sânge, vase limfatice și ganglioni limfatici.

boli

Boli ale sânilor

Carcinom ductal in situ (DCIS): Cancerul de sân este localizat direct în sân sau se răspândește în tot corpul. Femeile diagnosticate cu DCIS sunt foarte susceptibile de a fi vindecate.

Carcinom lobular in situ (LCIS): afectează canalele intralobulare ale glandei mamare. Este cel mai frecvent la femei înainte de menopauză, nu este palpabil. Nu are o imagine caracteristică (nici măcar la mamografie) și, prin urmare, este adesea diagnosticată la întâmplare. Microcalcificările nu se formează de obicei. Mai degrabă, este considerat un indicator al unui risc mai mare de a dezvolta cancer invaziv (până la 20% probabilitate), este adesea multicentric (până la 70%) și apare în aproximativ 1/4 din cazuri bilateral. De asemenea, este interesant faptul că, dacă un pacient dezvoltă o formă invazivă, este de obicei carcinom lobular invaziv, mai degrabă decât invasiv. Histopatologic, este „monoton”, nu are variante aproape la fel de diverse ca DCIS. Celulele sunt uniforme, se lipesc strâns una de cealaltă, nu cresc într-o glandă glandulară. Au receptori estrogeni și rareori mutații în oncogene cunoscute. Co-apariția DCIS și LCIS este raportată în aproximativ 7% din cazuri.

Carcinom lobular invaziv: Cancerul de sân, care începe în lobii producători ai laptelui, dar apoi atacă structurile mai adânci ale sânului, are potențialul de a se răspândi în restul corpului (metastază). Carcinomul lobular invaziv este o formă neobișnuită de cancer de sân.

Chisturi mamare simple: Sunt saci benigni, plini de lichid, care se dezvoltă în mod obișnuit la femeile de 30 și 40 de ani. Chisturile mamare pot provoca durere și, de asemenea, pot epuiza.

Fibroadenul mamar: Foarte adesea cancer mamar necanceros. Un fibroadenom tipic creează o bucată mobilă nedureroasă în sân și este cel mai frecvent la femeile cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani.

Boli fibrocistice ale sânului: O afecțiune frecventă în care nodulii sânilor pot fi inconfortabili și pot schimba dimensiunea în timpul ciclului menstrual.

Hiperplazie mamară obișnuită: O biopsie mamară poate prezenta celule ductale canceroase cu aspect anormal. Prezența hiperplaziei obișnuite poate crește ușor riscul de cancer de sân al unei femei pe viață.

Hiperplazie mamară atipică: Celule emergente anormal proliferând fie în canalele mamare (hiperplazie ductală atipică), fie în lobi (hiperplazie lobulară atipică); uneori constatările apar în timpul unei biopsii mamare. Deși constatarea este necanceroasă, femeile cu hiperplazie atipică au șanse de patru până la cinci ori mai mari să dezvolte cancer de sân, în comparație cu femeile cu sâni anormali.

Papilom intraductal: O masă de sân verucos necanceroasă care crește în interiorul canalelor mamare. Papilomul intraductal poate fi simțit ca bulgări sau poate provoca scăparea lichidului clar sau sângeros din mamelon.

Adenoza mamară: Mărirea necanceroasă a sânilor. Adenoza poate arăta ca un cancer de sân pe o mamografie, deci poate fi necesară o biopsie pentru a exclude cancerul de sân.

Tumoare filoidă: O tumoare rară, de obicei mare, cu creștere rapidă a sânului, care arată ca un fibroadenom cu ultrasunete. Tumorile Phyllodes pot fi benigne sau maligne și se dezvoltă cel mai adesea la copiii de 40 de ani.

Necroză grasă: Este o reacție la leziunile din partea grasă a sânului. Acest lucru poate arăta ca un cancer de sân la examinare sau pe o mamografie.

Mastită: Inflamația sânului, care provoacă roșeață, durere, căldură și umflături. Mamele care alăptează prezintă un risc mai mare de mastită, care este de obicei rezultatul infecției.

Calcificări ale sânilor: Depozitele de calciu din sân sunt o constatare obișnuită în mamografii. Această afecțiune ar putea apărea ca cancer, ducând la examinări suplimentare sau la biopsie.

Ginecomastie: Este o umflare benignă a sânului masculin (rareori un singur sân). Manifestarea este o mărire concentrică a glandei mamare sau a stromei. Ginecomastia poate afecta nou-născuții, băieții și bărbații.

Testele mamare

Mamografie: Dispozitivul de mamografie comprimă fiecare sân și scanează cu doze mici de raze X. Mamografia este testul cel mai frecvent utilizat pentru depistarea precoce sau screeningul cancerului de sân.

Mamografie digitală: o mamografie care stochează imagini electronice ale fiecărui sân într-un format digital, care poate fi citit de computer. Acest lucru este diferit de o mamografie de film standard, în care imaginile sunt create direct pe film.

Mamografie de diagnostic: Alte puncte de vedere mamografice dincolo de cadrul celor de mai sus; efectuează mamografii de rutină, uneori poate fi necesară evaluarea unei mamografii raportate anormal sau a unei anomalii a sânilor.

Curea cu ultrasunete: un dispozitiv plasat pe piele reflectă unde sonore de înaltă frecvență prin țesutul mamar. Semnalele sunt convertite în imagini și apar pe ecranul video, permițând furnizorilor de asistență medicală să vadă structura din interiorul corpului. Ecografia mamară poate determina adesea dacă modificările sunt definite în esență de fluid (chist) sau sunt formate dintr-un material solid.

Imagistica prin rezonanță magnetică a sânilor (RMN): scanerul RMN utilizează un magnet și un computer de înaltă performanță pentru a crea imagini detaliate ale sânilor și structurilor înconjurătoare. Rezonanțele mamare pot adăuga informații suplimentare mamografiei și sunt recomandate numai în cazuri specifice.

Biopsie mamară: o mică probă de țesut este prelevată dintr-o constatare anormală care este descoperită prin examinare fizică, mamografie sau alte imagini, iar proba este examinată pentru celulele canceroase. O biopsie poate fi efectuată cu un ac sau printr-o intervenție chirurgicală minoră.

Aspirație subțire cu ac (FNA) Biopsie mamară: un medic introduce un ac subțire în țesutul anormal și extrage (aspirează) lichid din țesutul mamar. Este cel mai simplu tip de biopsie și este de obicei utilizat din cauza unor bulgări care se simt ușor prin palparea pieptului.

Biopsie de puncție a sânului: un ac mai mare, gol, este introdus în masa mamă, iar bucata de țesut mamar în formă de tub este extrasă. O biopsie va oferi mai mult țesut mamar pentru evaluare decât este cazul unei biopsii FNA.

Biopsie mamară stereotaxică: biopsie mamară, în care imaginile computerizate arată locația exactă a țesutului mamar anormal pentru eșantionarea ulterioară.

Biopsie chirurgicală: Biopsia chirurgicală înseamnă îndepărtarea țesutului mamar.

Biopsia nodului santinelă: Tipul de biopsie din care medicul caută și îndepărtează ganglionii limfatici, datorită tumorii primare care este cel mai probabil să se răspândească. Acest tip de biopsie ajută la determinarea probabilității răspândirii cancerului.

Ductogramă (galactogramă): un tub subțire de plastic este introdus în cavitățile din sân și un colorant de contrast este injectat în sân; va ajuta la arătarea structurilor canalului mamar. O ductogramă poate ajuta la determinarea cauzei descărcării sângeroase a mamelonului.

Descărcarea mameloanelor sângeroase: O probă de lichid sângeros sau cu aspect anormal se scurge din mamelon, care este examinată la microscop pentru a vedea dacă sunt prezente celule canceroase.

Spălare ductală: Apa sterilă este injectată în cavitățile mamelonului, apoi apa este colectată și examinată pentru detectarea celulelor canceroase. Testele experimentale sunt utilizate numai la femeile care prezintă un risc crescut de cancer de sân.

Tratamentul sânilor

Amputarea sânului: Operația va elimina întregul sân. În mastectomia radicală, sunt eliminați și unii pereți ai mușchilor pectorali și ai ganglionilor limfatici din jur.

Chirurgia ganglionilor limfatici: Îndepărtarea chirurgicală a ganglionilor limfatici ai axilei, care poate fi afectată de cancer. Acești ganglioni limfatici sunt poarta de intrare pentru răspândirea celulelor canceroase în restul corpului.

Chimioterapie: Medicamentele administrate sub formă de pilule, precum și venele care distrug celulele canceroase. Chimioterapia poate fi utilizată pentru a reduce dimensiunea tumorii sau pentru a reduce probabilitatea răspândirii sau revenirii cancerului.

Terapie cu radiatii: Radiații de mare energie care iradiază sânii, pereții pieptului și axile, această procedură poate distruge celulele canceroase rămase după operație (aceasta este radiația externă). Radiația poate fi livrată și prin plasarea materialului radioactiv în interiorul corpului (brahiterapie).

Reconstrucția sânilor: Atunci când întregul sau o parte a sânului este îndepărtat, de exemplu după o mastectomie, sânii pot fi reconstituiți fie cu implanturi, fie cu țesut din propriul lor corp.

Antibiotice: În cazul mastitei cauzate de bacterii, antibioticele pot vindeca de obicei infecția.

Creșterea centurii: Chirurgia va crește sau îmbunătăți forma sânilor, folosind implanturi artificiale.

Reducerea sânilor: Chirurgia reduce dimensiunea centurilor. La femei, se face adesea pentru ameliorarea durerilor de gât sau de spate datorate sânilor extra-mari. Bărbații pot căuta, de asemenea, să-și reducă sânii prin ginecomastie.