CE ESTE COMPOSTAREA
- Nomenclatura folosită
- Cum împărțim compostarea
- Reguli de bază ale compostării
- Compostarea materiilor prime
- Compoziția materiei prime a compostului
- Program pentru calcularea compoziției materiei prime a compostului
- Proces de compostare
- Igienizarea deșeurilor biologice
- Tehnica compostării
- Calitatea și utilizarea compostului
- Importanța compostului
- Metode/tehnologii de compostare
- Cele mai frecvente probleme și soluțiile lor
Compoziția materiei prime a compostului
Compoziția materiei prime a compostului proaspăt este raportul în greutate al deșeurilor individuale sau al materiilor prime pe care le cântărim în coșul de compost.
Materia organică a deșeurilor reprezintă o gamă variată de substanțe rezistente la descompunerea microbiologică. Rata de descompunere a diferitelor reziduuri organice poate fi explicată prin diferite rapoarte carbon-azot (C/N). În practica compostării, pornim de la constatarea că conținutul de carbon reprezintă aproximativ jumătate din conținutul de materie organică (substanțe combustibile). Materialele compostate cu un raport C/N mai mic decât 10/1 se descompun foarte repede și sunt bine utilizate microbiologic. Dimpotrivă, masele cu un raport C/N larg peste 50/1 se descompun foarte lent. Pentru conversia C/N pentru deșeuri individuale, este posibil să se utilizeze o imagine de ansamblu tabelară (tabelul din secțiunea „Compostarea materiilor prime”).
Pentru a obține un raport C/N în intervalul 25-30/1 pentru compostul matur (stabilitate ridicată și eficiență agronomică), este necesar să se optimizeze C/N în compostul proaspăt în intervalul 30-35/1 . În timpul maturării (fermentării) compostului, o parte din carbon scade pe măsură ce dioxidul de carbon și raportul C/N se restrânge. Raportul C/N excesiv de lung prelungește maturarea compostului. Dacă aplicăm compost sau orice altă substanță cu un raport C/N larg (peste 40/1) pe sol, descompunerea acestuia în sol continuă, pentru care se consumă azot din sol, care apoi nu este dat plantelor. Dacă raportul C/N în compostul proaspăt este prea restrâns (sub 20/1), conținutul de azot depășește nevoia metabolică a microorganismelor care transformă substanțele organice în substanțe umice. Acest lucru prelungește, de asemenea, timpul de coacere și reduce productivitatea producției humice. Optimizăm raportul C/N la compilarea compoziției materiei prime la 30-35/1 prin adăugarea deșeurilor cu un raport îngust (gunoi de grajd, gunoi de grajd) la materialele cu un raport larg (paie, scoarță, rumeguș, hârtie) sau prin adăugarea azot în îngrășământ azotat (sulfat de amoniu, uree). Pentru compostul industrial comercial, este permis un raport maxim de C/N = 30/1.
Determinarea conținutului de umiditate al compostului proaspăt este importantă pentru optimizarea compoziției materiei prime. Umiditatea insuficientă determină dezvoltarea microflorei neadecvate cu predominanță de ciuperci și actinomicete. Excesul de umiditate duce rapid la lipsa de oxigen din compost, la dezvoltarea microflorei anaerobe și la fermentarea compostului. Umiditatea optimă este aceea în care 70% din porii compostului proaspăt sunt umpluți cu apă.
Odată cu conținutul de substanțe organice din compost, porozitatea crește de obicei și, astfel, cererea de umiditate mai mare. Conținutul optim de umiditate al compostului proaspăt pentru composturile de pământ cu un conținut de materie organică de până la 20% în substanța uscată (de exemplu, pe bază de nămol de iaz) este de 45-50%. Composturile din deșeuri agricole care conțin 30-40% materie organică în materie uscată necesită un conținut inițial de umiditate de 55-60%. Composturile organice din scoarța copacilor, deșeurile de lemn și atunci când compostează gunoiul de grajd cu solul, atunci când conținutul de materie organică din substanța uscată este în intervalul 50 - 75%, necesită un conținut de umiditate de 60 - 70%. În timpul maturării, porozitatea scade și, astfel, necesarul de umiditate scade. Când introducem producția de compost, dacă nu suntem siguri de umiditatea optimă, preferăm o umiditate mai mică, care este mai ușor de corectat irigând compostul. Compostul umezit este mult mai greu de prelucrat.
La optimizarea compoziției materiei prime, este necesar să se ia în considerare faptul că instalația de compostare conține un conținut minim de fosfor pentru nevoile metabolice ale microflorei pentru a asigura formarea humusului. Acest minim este 0,2% P2O5 în substanța uscată. Acest conținut este în mare parte asigurat în composturile din deșeuri și în îngrășămintele stabile compostate. În mod excepțional, suplimentăm P2O5 cu adăugarea de superfosfat (maximum 2 kg la 1 t de deșeuri) în composturi cu o proporție predominantă de scoarță de copac, așchii de lemn și rumeguș. Îngrășămintele cu fosfor adăugate la compost nu se pierd și se degradează în timpul compostării, ci dimpotrivă sunt puse la dispoziția plantelor.
În ceea ce privește microflora, este necesar un pH optim al compostului proaspăt în intervalul de la 6 la 8. În composturile provenite din deșeuri agricole, acest interval poate fi menținut fără adăugarea de îngrășăminte de calciu.
Compoziția materiei prime poate fi optimizată prin următorii pași:
- selectarea deșeurilor organice și a materialelor pe care dorim să le compostăm și determinarea greutății lor așteptate,
- estimarea umidității, conținutului de substanțe organice, azot și P2O5 al deșeurilor și substanțelor individuale fie pe baza unei imagini de ansamblu tabelare (Tabelul 1), fie utilizând analize chimice. Este necesar să se distingă dacă acestea sunt valori date în substanța uscată sau în masa inițială;
- calculul compoziției patului de compost (umiditate, substanțe organice, N, P2O5, C: N),
- corectarea compoziției materiei prime pentru a atinge umiditatea optimă, minim C: N și P2O5; corectăm umiditatea adăugând sau eliminând lichide, reducem raportul C: N prin adăugarea unei substanțe bogate în azot, prin adăugarea de mineral N (sulfat de amoniu, uree) sau prin îndepărtarea unei substanțe cu un conținut scăzut de N; dacă este necesar, P2O5 este optimizat prin adăugarea de superfosfat,
- recalcularea compoziției de materii prime corectate,
- estimarea pierderilor în timpul maturării compostului; în cazul composturilor provenite din deșeuri agricole, pierderile de greutate din timpul maturării sunt de aproximativ 20% din greutatea depozitului de deșeuri, din care 3/4 reprezintă pierderi de apă și 1/4 pierderi de materie organică; pierderile de azot (N) sunt neglijabile,
- calculul cantității și calității preconizate a compostului.
Exemplu de recalculare a compoziției materiei prime a compostului:
Următoarea relație poate fi, de asemenea, utilizată pentru a selecta materiile prime adecvate pentru încărcare și pentru a determina cantitatea acestora în funcție de raportul C: N: