- Acasă
- Copilul meu rugat mă duce la disperare 2
Despre rebeli neglijenti și fantome sub pat
Copiii cresc treptat și vor să se desprindă de părinți, să se răzvrătească împotriva modului de creștere, prietenii și școala intră în viața lor. Există conflicte de responsabilitate atunci când scrieți temele, ajutați acasă, vă întâlniți cu prietenii, petreceți timp pe telefoane mobile, console de jocuri și jocuri pe computer. Copiii sunt adesea incapabili să evalueze în mod obiectiv situația și să-și dea seama de responsabilitatea lor pentru ceea ce au greșit, așa că părinții ar trebui să abordeze și problemele pedepselor, interdicțiilor și amenințărilor cu prudență. Empatia (învățarea copiilor să privească situația prin ochii victimei) și încercarea de a-l aduce pe copil să repare daunele par a fi o alternativă adecvată la pedeapsă. Empatia este cheia pentru o societate mai atentă.
În educație, este important să creăm o atmosferă confidențială între părinți și copii, să ascultăm activ ceea ce îi deranjează, să le oferim un bun exemplu, să vorbim clar, să le explicăm consecințele abaterii, de ex. dacă mint sau fură și își formulează așteptările în fața lor. Autorii acestei cărți subliniază faptul că fiecare familie este o unitate individuală compusă din indivizi cu personalități și nevoi diferite, deci nu poate exista un singur mod „corect” de creștere. Sfaturile lor sunt rezultatul experiențelor pozitive și negative pe care le-au acumulat în timpul vieții cu copiii lor. Argumentele lor ar trebui luate ca sugestii și explicații, nu ca o listă de lucruri pe care le bifați și al căror rezultat garantat va fi un copil fericit și politicos de zece ani.