ajuți

Prietenia bună este o parte importantă a vieții. A putea face și menține o prietenie este o abilitate care este cheia vieții noastre. Cum să îi sprijiniți pe copii în dezvoltarea acestei abilități?

Prieteniile din copilărie se formează rapid, dar se pot termina și rapid. Copiii încep să se intereseze de colegii lor în jurul vârstei de un an. Primele modalități de a ne cunoaște sunt adesea „aspre”. Pumni, mușcături, împingere în altul sau tragere de păr. Motivul nu este agresiunea copiilor, ci doar incapacitatea de a rezolva conflictele și de a stabili relații sociale. Primele contacte au loc de obicei pe locurile de joacă, unora copiilor le place să împartă jucării, alții se pot întinde la nesfârșit.

Primele prietenii ale copiilor la grădiniță

Copiii învață prietenii reale și primele doar la grădiniță. Aceasta este prima lor experiență socială semnificativă. Grădinița este un mediu foarte important pentru dezvoltarea mentală sănătoasă a unui copil. Prietenia îi ajută să-și dea seama și să-și perceapă punctele tari și punctele slabe. În același timp, este foarte important pentru construirea încrederii în sine și dezvoltarea personalității copilului. Ei găsesc că au și interese comune, hobby-uri, cu unii copii. Rolul părinților este de neînlocuit și în acest domeniu. Prezența unui adult îi poate oferi modelul corect de comportament și îi poate învăța să nu fie egoiști, să știe să fie empatici, să empatizeze cu sentimentele altora și să învețe să coopereze.

Cât de importantă este socializarea?

Omul se naște ca o creatură socială. În circumstanțe normale, odată cu creșterea vârstei, nevoile fiziologice devin obișnuite și nevoia de socializare devine din ce în ce mai puternică. Un proces care este o parte esențială a vieții umane și extrem de important pentru dezvoltarea sănătoasă a unui copil. Socializarea are un curs natural și are loc treptat. Copilul este integrat în societate prin imitație și identificare, mai întâi în familie, apoi în grupuri sociale mici și, în cele din urmă, în relațiile sociale. Dobândește norme sociale, cunoștințe, obiceiuri și atitudini, învață să coopereze și să empatizeze cu pielea altora. Copilul învață treptat să-și apere poziția și în același timp să-i accepte pe ceilalți. Ei învață să comunice și să-și îmbunătățească abilitățile sociale.

„Outsider” sau singuratic

La început, copiii se joacă doar cu cei care sunt interesați să se joace cu ei. La vârsta preșcolară și timpurie, prietenia începe să aibă o valoare reală, iar copiii își aleg și respectă prietenii. Grupurile încep să se formeze și este posibil să nu accepte unele dintre ele. Copilul devine astfel un străin. Aceștia sunt adesea copii excesiv de sensibili, timizi, anxioși, plângând, având o boală sau un handicap. Pe de altă parte, există copii cărora le place să se joace singuri. Acești copii pur și simplu nu se simt bine într-un grup mare și preferă să se joace singuri sau cu unul sau doi copii. Există o diferență semnificativă între cele două tipuri și cu siguranță nu trebuie luată cu ușurință.

Cum să ajute „persoanele din afară”?

  • aflați motivul excluderii din echipă,
  • crește-i încrederea,
  • ajută-l să-și găsească prieteni în altă parte,
  • subscrie-l la inelele de interes,
  • întâlnesc familii în care copiii au aceeași vârstă sau chiar cu aceeași problemă,
  • fii un exemplu, o oglindă,
  • învățați-i să facă contacte și să facă față respingerilor.

Un copil ca singuratic

Un singuratic este un copil căruia îi place să se joace singur sau are un cerc strâns de prieteni. Nu tuturor copiilor, ca unui adult, îi place un număr mare de oameni. Este important ca copilul să își aleagă el însuși prietenii, în funcție de propria experiență și interese. Dacă copilul este mulțumit, chiar dacă nu face parte din echipă, nu este nevoie să-l împingă și în niciun caz să-l forțeze să întâlnească alți copii. Cu siguranță este bine pentru copil să ia parte la cluburi, activități de hobby și excursii. Totul necesită timp, răbdare. Este important să-i oferi sprijin, înțelegere, să-l ghidezi în mod corespunzător și să dai speranță că totul va fi bun.

Cum puteți ajuta la stabilirea contactelor?

  • de la un copil mic pentru a-l învăța să se obișnuiască cu oamenii,
  • intalnesti in mod regulat oameni, parinti si copiii lor,
  • învață-l să știe să-și împărtășească lucrurile,
  • învață-l corectitudinea,
  • dă-i curaj,
  • dă un exemplu - arată-i cum să facă contacte,
  • întăriți încrederea în sine prin apreciere,
  • activități de sprijin care întăresc apartenența.

Părintele ar trebui să se joace în procesul de socializare a copilului rolul de consilier și nu rolul de lider. Învățarea de a face contacte în copilărie va afecta și calitatea acestor abilități la vârsta adultă.

La vârsta preșcolară și la școală mai mică, este vorba mai ales de timiditate, ceea ce este complet normal în această perioadă. Cu toate acestea, dacă copilul nu a făcut contact vizual de mult timp, este extrem de închis, are crize de furie sau plâns, dacă sunt prezenți alți copii, este recomandabil să vizitați un specialist, deoarece acestea pot fi semne de avertizare ale unei probleme reale .