Mulți părinți spun adesea că copiii lor nu ascultă. Spuneți-vă când ați interzis ultima dată copiilor să facă ceva și au continuat să facă acest lucru?

dezavantajul

- Nu fugi pentru că vei cădea!
- Nu țipa atât de mult!
- Nu-l lua, pentru că o vei sparge!

Știi - fiecare părinte interzice o mulțime de lucruri copiilor lor în fiecare zi. Cu toate acestea, suntem surprinși de faptul că uneori copiii nu ne ascultă și continuă să facă lucruri, adesea chiar mai intens.

Desigur, de obicei încercăm să ne protejăm copiii cu astfel de interdicții. De exemplu, dacă aleargă repede în jurul unei mese sau în susul scărilor dintr-o casă, avem imediat în fața ochilor diverse răni care pot apărea - un braț rupt, o presimțire pe cap, o sprânceană spartă.

Deci, de ce nu ne ascultă copiii atunci când de fapt îi dorim bine?

Pentru că există un negativ

Dacă le spunem copiilor să nu sară, să nu alerge, să nu o facă, să nu strige ... copiii își dau seama că vorbim negativ, dar pe de altă parte în mintea lor există o idee tot mai puternică de a sări și a alerga.

Există un conflict în capul copilului în acel moment - ar trebui să nu mai alerg și să încep să fac altceva? Și ce ar trebui să fie? Capacitatea mentală a unui copil mic nu cunoaște o astfel de ordine, resp. interzicerea prelucrării suficiente.

Un copil de aproximativ trei ani poate înțelege deja că ar trebui să se oprească de ex. să alerge, totuși povara asupra psihicului său este atât de mare încât trebuie să-și proceseze emoțiile cumva mai departe.
De multe ori se întâmplă ca copiii după o astfel de interdicție să ne lovească sau să înceapă să-și arunce jucăriile sau să-și dezlănțuiască altfel emoțiile.

Deci, care este rețeta?

În loc de interdicții negative, este necesar să începeți să utilizați comenzi pozitive, de ex.

  • Nu fugi! - Alearga spre mine!
  • Nu striga! - Vorbește mai liniștit!

Pur și simplu, în loc să le spunem copiilor ce să nu facă, să le spunem ce să facă. Le vom umple mintea cu o altă idee și un sfat pentru acțiune. Desigur, cu cât oferta este mai atractivă, cu atât copilul îl va aștepta cu nerăbdare.

În această situație, este necesar să lucrăm în principal pe noi înșine (pe părinți), deoarece mental ne este mai ușor să emitem interdicții decât să inventăm lucruri noi și idei de acțiune.

Deci, dacă nu folosim negativul, înseamnă că trebuie să inventăm o altă activitate - care este adesea mai solicitantă mental pentru noi, părinții.